3,846 matches
-
Chiar așa... și eu numa’ stăteam acolo și mă uitam în vitrină, la cărți... — Te uitai la cărți? întrebă sceptic Wilt. La unsprezece noaptea tu te uitai la cărți? Nu cred așa ceva! — La reviste și la cărți cu benzi desenate, replică zidarul. Sunt într-un magazin la mâna a doua, pe Finch Street. — Au primit reviste cu gagici, explică altcineva. Wilt dădu din cap aprobator. Asta suna mult mai plauzibil. Așa că eu îi zic: „Să nu mă supăr să ce?“, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
văzut niciodată vreo pizdulice? Cu mine vorbiți? zise unul din bătrâni. — Doar nu vorbesc singură! — în cazul acesta, doammnă, țin să vă spun că am mai văzut una ca a dumitale o dată, spuse bătrânul. Numai o dată. — O dată e aproximativ corect, replică Sally. Unde? — La o vacă bătrână care tocmai scosese vițelul din ea, explică bătrânul și scuipă într-un strat îngrijit de mușcate. Jos, în cabină, Eva stătea și se întreba despre ce discutau cei doi. Asculta plescăitul apei și duduitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o distanță de mai bine de douăzeci de metri. Dar acum tu ai paradit motorul. Și doar ți-am spus să nu-l forțezi în halul ăla! — Și de unde-ai fi vrut să știu c-o să-i facă praf biela? replică Gaskell. Eu n-am vrut decât să ne vedem ieșiți odată din bancul ăsta de noroi. Spune-mi cum crezi că aș fi putut s-o fac fără să forțez afurisitul ăsta de motor! — Ai fi putut să cobori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lăsat camera de zi plină de pahare, de cești și de alte lucruri. Eva fusese extrem de șocată. Ea nu și-ar fi lăsat niciodată casa într-o asemenea dezordine. îi spusese ceva despre asta lui Sally, numai că femeia îi replicase că uite ce lipsă de spontaneitate și că, oricum, ei doar închiriaseră casa pe timpul verii și că era ceva tipic pentru un sistem social patriarhal să se aștepte ca femeia să intre într-o relație contractuală bazată pe subjugarea domestică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sigur! Din an în Paști. Oamenii de știință sublimează, iar Ge pur și simplu trăiește pentru plastic. Și bănuiesc că nu vrei să te întorci la Henry cu genele lui Ge în ovulul tău, nu-i așa? — în nici un caz! replică Eva, îngrozită de idee, iar după micul dejun, înainte să se ducă în cambuza îngustă ca să se spele, luă prima pilulă. Totul era așa de diferit de cursul de olărit și de cel de meditație transcendentală! Pe punte, Sally și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cuvânt! Vreau să zic că ești inconsecvent. Tu furi cărți de la bibliotecă și substanțe chimice de la laborator, dar când vine vorba de ambarcațiuni din astea, brusc începi să dai înapoi. — Cărțile sunt cu totul altceva, zise Gaskell pătimaș. — Da, îi replică Sally, pentru cărți nu ajungi la pușcărie. Asta e singura diferență. Așa că dacă vrei să crezi că am furat vaporașul ăsta, poți să crezi liniștit așa ceva. Gaskell scoase o batistă și-și șterse ochelarii. — Vrei să spui că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ceva ce la momentul respectiv i se păruse ciudat. — Dar în mod cert nu de patruzeci și...? Nu, zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri, cu un val de ciment plescăind peste ea, și zău că nu te-apuci s-o întrebi ce vârstă are! — Aici ai dreptate. înțeleg foarte bine, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
elicei. — Cum ar fi? — Cum ar fi niște buruieni. Păi de ce nu te duci să arunci chiar tu o privire? — Cu ochelarii ăștia? întrebă Gaskell. N-o să fiu în stare să văd nimic. — Știi că eu nu pot să înot, replică Sally. Am problema asta la picior. — Eu pot să înot, interveni Eva. — O să te legăm cu o funie. Așa nu o să te îneci, îi spuse Gaskell. Tot ce trebuie să faci este să intri sub barcă și să pipăi pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu dau de nimic! strigă ea. — Trebuie să fie undeva mai adânc, zise Gaskell, uitându-se în jos la ea. Eva își vârî capul sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise Gaskell. — Bineînțeles că e cârma! replică Eva. Știu asta, omule, Doar nu-s proastă! Și femeia dispăru sub carenă. De data asta găsi elicea, dar în jurul ei nu se încurcase nimic. — E plină de noroi, atâta tot, explică ea când ieși iar la suprafață. Tot fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
comitetului îi aruncară niște priviri reținute. — Să înțeleg de aici că dumneavoastră sugerați că profesorii care predau Studii Liberale nu sunt indivizi dedicați și înzestrați din plin cu un puternic simț al datoriei profesionale? întrebă agresivă doamna Chatterway. — Nu, îi replică directorul colegiului, nu spun deloc așa ceva. Pur și simplu încerc să subliniez ideea că profesorii de la Studii Liberale sunt altfel decât ceilalți oameni. Fie că o pornesc mai ciudat, fie o sfârșesc ciudat. Ține de natura profesiei lor. — Dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de față nu corespunde realității. — Presupun că așa ceva nici nu se întâmplă prea des, comentă Wilt. E una dintre expresiile acelea care ascund o mulțime de păcate. — Și de infracțiuni. Tot ele se mai întâmplă să distrugă și reputația cuiva, replică Wilt. Vă dați seama, sper, ce-mi faceți prin faptul că mă țineți aici în felul ăsta. îmi face destul rău să știu că tot restul zilelor pe care le mai am o să fiu cunoscut de toți drept bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
idee. Una dintre acele efemeride ale zborului minții, care a plutit ca un fluture peste peisajul estival al minții mele, purtată de adierile asociației de idei, care se iscă precum ploile scurte de vară... îmi place cum sună. — Mie nu, replică inspectorul, aruncându-i o privire tăioasă. Ce vreau eu să știu e ce fel de repetiție făceai. Uite, asta aș vrea să aflu. — V-am spus deja. O simplă idee. — Ce fel de idee? — O idee, atâta tot. Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
are favoriți. — Și care-i diferența? — întreab-o pe Sally. Ea e cea care are ciudă pe penis. — Căcăciosule! zise Sally și puse P... O... P... O... N... A... pe R-ul de la IUBIRE. Adică tu, preciză ea. — Exact ce ziceam, replică Gaskell. Scrabble de-a adevărul. Mă-ntreb de ce nu facem atunci o ședință terapeutică de grup. Să lăsăm să iasă la iveală adevărul gol-goluț. Eva se folosi de O ca să scrie ONEST. Gaskell continuă cu TÎRFĂ, iar Sally scrise DEMENT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la iveală adevărul gol-goluț. Eva se folosi de O ca să scrie ONEST. Gaskell continuă cu TÎRFĂ, iar Sally scrise DEMENT. — Minunat! comentă Gaskell. Cartea Revelațiilor alfabetice. — Măi copil-minune, zău că mă omori! zise Sally. — Du-te și te internează, îi replică Gaskell, strecurându-și mâna pe coapsa Evei, în sus. — Ține-ți mâinile acasă! zise Eva și îl împinse cât colo. Apoi se folosi de un Ă ca să scrie PĂCAT. Gaskell folosi T-ul și scrise BĂRBĂTOAICĂ. — Și să nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
într-o încurcătură ca lumea, zise Gaskell. Trebuia să te iei de o blestemată de luptătoare de catch! — Ieși tu afară și liniștește-o! Nici gând! Mai degrabă m-aș juca de-a baba oarba cu un afurisit de rinocer, replică el, întinzându-se pe pat și zâmbind fericit. Știi că în întâmplarea asta există o urmă profundă de ironie a sorții? Trebuia să te apuci tu să emancipezi o neanderthaliană. Eliberarea Femeilor, faza paleolitică. Ea Tarzan, tu Jane. Ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
explicație. La vremea aceea eram tânăr și... — Wilt! zise inspectorul. Nu te-am întrebat de ce te-ai însurat cu soția ta. Te-am întrebat ce te-a determinat să hotărăști s-o ucizi. — Nu m-am hotărât s-o ucid, replică Wilt. — A fost un gest spontan? Un impuls de moment căruia n-ai putut să-i reziști? Un acces de nebunie pe care acum îl regreți? — N-a fost nici una din chestiile astea. în primul rând, n-a fost nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
accentuat? Nu era nevoie să accentuez acest fapt. Blestemata de chestie era perfect vizibilă. — Vi se pare că vaginele sunt blestemate? zise dr. Pittman, hăituindu-și prada în teritoriul mult mai familiar al aberațiilor sexuale. Scoase din contextul lor, da, replică Wilt, evitând capcana. Iar pe cele de plastic le puteți lăsa în context și tot mi se par dezgustătoare. Atunci când doctorul Pittman puse capăt întrevederii, nu știa sigur ce să creadă. Se ridică în picioare, stors de puteri, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sau ceva de genul ăsta și oamenii ăștia ajungeau la un râu și voiau să-l traverseze și atunci s-au folosit de bășicile de la niște porci, sugeră Sally. — în momentul ăsta singurul lucru care ne lipsește e un porc, replică Gaskell. — Ai putea folosi pungile de gunoi din bucătărie, insistă Sally. Gaskell luă o pungă de plastic, o umflă și îi legă capătul cu o sfoară. Apoi strânse de ea. Punga se dezumflă. Disperat, Gaskell se lăsă pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întrebam în gând. Marcel zice că azi am devenit toți evrei, toți suntem opri... Oprimați, voia să spună șchioapa, dar și-a dat cu mâna peste gura păcătoasă. Ei, n-om fi chiar toți evrei, cum crede tovarășul soț, am replicat imediat. Și chiar de-am fi, nu suntem jidani. Nici țigani, nici bozgori. La chestia asta, plăcinta a făcut puuf. Puuf, s-a dezumflat cu totul, știu asta. Văzuse pe necuratul, mai să leșine. Nu mai scotea o vorbă. Iși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strâns mâna. Cu toată prietenia, arătându-și dinții de dovleac într-un zâmbet primitor, un adevărat model de amabilitate și bună purtare. — Ah, a spus el, celebrul unchi Nat. Tom vorbește des despre tine. — Acum sunt doar Nathan, i-am replicat. Am abandonat chestia cu unchiul acum câteva ore. — „Doar Nathan“, mi-a întors-o Harry, încruntându-se cu prefăcută consternare, sau „Nathan“, pur și simplu. Nu înțeleg. — Nathan, am zis. Nathan Glass. Harry și-a dus un deget la bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
continuat mult mai mult, dacă nu ar fi fost ceva ce se întâmplase cu numai nouă sau zece săptămâni după ce Tom îi descoperise fotografia în Midnight Blue. — Nu ceva rău, sper, i-am spus. — Mai mult decât rău, mi-a replicat Tom, brusc cu ochii în lacrimi. A fost făcută poștă pe platoul de filmare. De regizor, cameraman și jumătate din echipă. — Dumnezeule mare! — Și n-au făcut-o deloc cu milă, Nathan. La sfârșit, sângera atât de rău, încât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă era dispus să o conducă la altar. Da, i-a spus Tom, bineînțeles că era, se simțea onorat. Dar cum rămânea cu tata, a întrebat el, nu era datoria lui să își conducă fiica la altar? Poate, i-a replicat Aurora, dar pe el nu-l interesa nici unul din copii, nu? Era acaparat complet de noua nevastă și de copiii cei noi, în plus era prea strâns la pungă ca să scoată banii pentru biletul de avion de la Los Angeles la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a născut. Fără a îndrăzni să ridice ochii din pământ, Tom a întins brațul drept și i-a strâns mâna lui Nancy. — Îmi pare bine de cunoștință, a rostit el. — Nathan îmi spune că lucrezi pentru Harry Brightman, i-a replicat ea, din fericire fără să aibă idee de evenimentul monumental care tocmai se petrecuse. În fine, Tom o atinsese, în fine o auzise vorbind și, indiferent dacă era sau nu suficient ca să rupă vraja care îl învăluise, contactul avusese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din răsputeri. — Să faci bine să nu-l mai primești pe dobitocul ăsta aici! a spus el (referindu-se la mine). Dacă-l mai primești, Marina nu mai lucrează pentru tine. Își dă demisia. Atunci să-și dea demisia, a replicat patronul de la Cosmic Diner. E localul meu și n-o să-mi spună mie nimeni ce să fac în localul meu. Fără clienți nu exist. Așa că tunde-o de-aici și spune-i Marinei că i-am dat papucii. Să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai oprească să se întrebe ce urmează să facă, deschisese pur și simplu gura și vorbise. M-am întrebat dacă domnia tăcerii luase sfârșit sau, pur și simplu, în buimăceala trezitului din somn, uitase de ea. — Mă bucur, i-am replicat, nevrând să stric lucrurile pomenind de ceea ce tocmai se petrecuse. — Mai mergem în împuțitul ăla de Vermont astăzi? m-a întrebat ea. Fiecare cuvânt, fiecare propoziție nouă îmi dădea speranțe prudente. — Peste vreo oră, am spus. Uite, Lucy, suc, pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]