3,646 matches
-
nuanțate de colaboratori ai Securității. În cele ce urmează voi schița o posibilă ierarhie a gradelor de vinovăție și a modurilor în care ar putea fi ele sancționate. Primul grad de vinovăție ar fi reprezentat de membrii fostului aparat de represiune care au amenințat, intimidat, batojocorit, maltratat, torturat ori chiar ucis: este limpede că aceștia se cuvin a fi chemați în instanță pentru a da socoteală în privința vinovăției lor concrete. Lor li se alătură colaboratorii multiinstituționali ai fostei Securități care au
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, 1949-1989 (Editura Polirom, Iași, 2002) și Moștenitorii Securității (Editura Humanitas, București, 2004). Marius Oprea a antologat și comentat câteva dintre documentele cele mai importante legate de crearea, structura și funcționarea organului de represiune în România comunistă, în Banalitatea răului vorbind în primul rând despre „ocupația sovieto-comunistă”, care a fost determinantă pentru nașterea Securității, instituția de represiune din România fiind concepută ca „instrument al terorismului de stat” (p. 12) în virtutea dogmei dictaturii proletariatului. Analiza
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
antologat și comentat câteva dintre documentele cele mai importante legate de crearea, structura și funcționarea organului de represiune în România comunistă, în Banalitatea răului vorbind în primul rând despre „ocupația sovieto-comunistă”, care a fost determinantă pentru nașterea Securității, instituția de represiune din România fiind concepută ca „instrument al terorismului de stat” (p. 12) în virtutea dogmei dictaturii proletariatului. Analiza mecanismelor de administrare a actului de poliție politică în regimul totalitar comunist din România arată că brutalitatea a fost ridicată la rang de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a fost dominată de securistul cu studii, care se dorea a fi un intelectual. Dar chiar și în prima etapă, în anii 1952-1953, Gheorghiu-Dej și conducătorii Securității au avansat ideea calificării, specializării și ridicării nivelului intelectual al angajaților organului de represiune; era o măsură menită să reducă numărul lumpenilor existenți, obligați și sfătuiți să-și completeze studiile; cursurile durau zece luni și pregăteau în științe politice, limbi străine, instrucție, transmisiuni, tehnică de luptă etc. Până în 1948, când a fost creată Securitatea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fost modernizată, ea primind însă un șoc important la nivelul conducerii atunci când Ion Mihai Pacepa (adjunct al șefului Direcției de Informații Externe din Ministerul de Interne) a rămas în Occident în 1978, deconspirându-i structura și scopurile ca instituție de represiune. Din această cauză, Ceaușescu a reorganizat-o în forță într-o formă dură, amintind de anii ’50, acordându-i un statut special, omnipotent. În ultima fază a perioadei Ceaușescu, numărul lucrătorilor din Securitate ajunsese la 15.000, aceștia folosindu-se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
arestat, cine a rămas nearestat, care este situația lor, datorită faptului că la început s-a lucrat anarhic (ibidem, p. 172). Nu este vorba de o autocritică oarecare a capilor Securității, ci de realitatea concretă a faptului că organul de represiune funcționa defectuos la nivel de autocontrol riguros. Mai departe intră în scenă generalul-maior Alexandru Nicolski, artizan, printre altele, în acei ani, al brutalei reeducări studențești de la Pitești. „Trebuie să facem mai bine și mai repede” (ibidem, p. 190), lansează acesta
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
defectuos la nivel de autocontrol riguros. Mai departe intră în scenă generalul-maior Alexandru Nicolski, artizan, printre altele, în acei ani, al brutalei reeducări studențești de la Pitești. „Trebuie să facem mai bine și mai repede” (ibidem, p. 190), lansează acesta, adică represiunea să devină impetuoasă și să prindă viteză. Trebuie să ducem o acțiune ofensivă, nu să stăm cu mâinile încrucișate și să prevedem, fără greșeli, acolo unde va încerca să acționeze dușmanul. Și trebuie să lucrăm informativ, nu cu mâinile încrucișate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
prevedem, fără greșeli, acolo unde va încerca să acționeze dușmanul. Și trebuie să lucrăm informativ, nu cu mâinile încrucișate (ibidem, p. 191). Nicolski recunoaște și alte slăbiciuni ale Securității, de pildă birocratismul, dar încheie anunțând viabilitatea și vivacitatea organului de represiune, într-o formulare orgolioasă: A început să ne mănânce rugina birocratismului. Aparatul nostru nu poate fi mâncat, însă acesta este un aspect (ibidem, p. 191). Securitatea nu poate fi „mâncată”, iată aici o formulare exactă, întrucât organul de represiune era
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de represiune, într-o formulare orgolioasă: A început să ne mănânce rugina birocratismului. Aparatul nostru nu poate fi mâncat, însă acesta este un aspect (ibidem, p. 191). Securitatea nu poate fi „mâncată”, iată aici o formulare exactă, întrucât organul de represiune era și râvnea să fie o instituție canibalică, ingurgitându-i pe ceilalți. Cu același prilej ia cuvântul și un teoretician al Securității, colonelul Guțan, care proiectează în dușmanii poporului un monstru multiform sau anamorfotic: Acesta este obiectivul nostru principal, general
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
era o atmosferă de haos, un calvar”. Inclusiv spectatorului încă nealienat nu îi rămâne decât să stea ghemuit, cu genunchii strânși la piept, și să contemple frisonat acel spectacol al deznădejdii umane. La fel de importante, ca mărturie documentară pentru sistemul de represiune din ultima etapă a ceaușismului, sunt cele trei răpiri la care a fost supus Vasile Paraschiv de către Securitate: în 1979, când este dus în pădure și bătut; în 1987, când este sechestrat și torturat într-o cabană, la munte, vreme
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
trei ori îl răpesc, umilesc și torturează sunt percepute ca grupuri teroriste: și așa se explică mai clar subtitlul cărții - Terorismul politic organizat de statul comunist. Nu este greu de ghicit că Vasile Paraschiv este văzut de către membrii aparatului de represiune ca „dușman al poporului”, drept care metodele de intimidare și tortură sunt pe măsură: așa se explică, de pildă, de ce, în 1987, este confecționată de către Securitate inclusiv o sosie a disidentului, sosie care urma să fie internată într-un spital psihiatric
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
care se petrece astăzi în România, ci și într-un cadru mai larg, acela al istoriei recente, cartea-document axată pe arhiva CNSAS privitoare la profesorul Nicolae Mărgineanu este remarcabilă și explică pe îndelete mecanismele fizice și psihice ale aparatului de represiune din România comunistă, așa cum funcționau ele: ca terorism intern, planificat de stat. Post-scriptum În 1998, după 8 ani de memorii ale familiei cerând reabilitarea profesorului Mărgineanu, Curtea Supremă de Justiție, prin recurs în anulare, a casat sentința 1894 din 2
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nimic și vreau să aflu despre ce este vorba în legătură cu tema aceasta” (Gulagul românesc); mai există, desigur, și explicații de genul „Pentru că am un bunic sau altă rudă care a fost deținut politic sau a trecut prin situația cutare de represiune”. Mai există și unii care nu spun nimic și despre care aflu mai târziu, după destulă vreme, că aveau o rudă ce făcuse parte din nomenclatură sau din aparatul de represiune (fie și doar administrativ). Acești studenți, oarecum stingheri, veneau
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
deținut politic sau a trecut prin situația cutare de represiune”. Mai există și unii care nu spun nimic și despre care aflu mai târziu, după destulă vreme, că aveau o rudă ce făcuse parte din nomenclatură sau din aparatul de represiune (fie și doar administrativ). Acești studenți, oarecum stingheri, veneau la curs pentru că voiau să afle de ce tatăl lor - de obicei de figura tatălui e vorba - a făcut parte din sistemul respectiv și s-a comportat obedient în fața dictaturii comuniste. Esențial
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
particulare (de pildă, de la doamna Daniela Țăranu, fiica profesorului Nicolae Mărgineanu, deținut politic timp de 16 ani). Din aceste donații, pe lângă cărțile care le-au rămas studenților, am reușit să alcătuiesc câteva mici biblioteci specializate pe tema Gulagului românesc și represiunii din România comunistă: cea mai importantă bibliotecă de acest tip funcționează în cadrul Centrului de Cercetare a Imaginarului. IV. Româniile Fuck you România! Me cago en esos putos Rumanos, hijos de puta Două hituri care au făcut oarecare valuri în 2004-2005
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Textul senatorial, care a fost regăsit în Calabria gravat pe o masă din bronz, prevedea în egală măsură că "niciun bărbat nu avea voie să intre la bacante". Ordinul roman i-a afectat extrem de mult pe "complotiști" (se pare că represiunea a făcut mai multe mii de victime). Cu toate acestea, bacanalele vor renaște în epoca Imperiului sub numele de Liberalia. Rămâne totuși adevărat că Bacanalele, de altfel ca și orgiile, au fost mult timp desconsiderate, deși acești doi termeni desemnau
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ia forma violentă pe care a luat-o. Cred, mai degrabă, că circumstanțele specifice ale tranziției românești au fost doar un accident istoric regretabil. Mai mult, România nu a fost în niciun caz unică în încercarea de a tranziționa de la represiunea unui dictator brutal la democrație sau în a avea o elită conducătoare care dorea să-și protejeze interesele odată ce tranziția avusese loc. Într-adevăr, așa cum am discutat mai în amănunt altundeva, o premisă comună în literatura electorală este aceea că
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
și corupției și va reuși să tempereze naționalismul iliberal, România va putea depăși toate efectele reziduale ale unei tranziții nefericite. Într-o notă foarte pozitivă, românii au adoptat pasul respectat internațional, dar foarte dificil, de a-și confrunta trecutul de represiune prin intermediul unei comisii de adevăr. Importanța reputațională a acestui proces nu poate fi subestimată, deoarece ea demonstrează voința politică pentru transparență și reconciliere. Mai mult, România acum are o întreagă generație de adulți ale căror experiențe politice sunt democrate. În
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
favorabil de la UE. La capitolul realizări, aș include și inițierea unor măsuri instituționale concrete pentru aflarea și stabilirea adevărului legat de perioada comunistă (1945-1989). Mă refer, în special, la două aspecte ale înțelegerii trecutului. Primul se leagă de înțelegerea mecanismelor represiunii în victimizarea anumitor grupuri sociale și a anumitor indivizi, precum și în cooptarea populației în acest mecanism. Al doilea aspect se referă la o reprezentare onestă și la o evaluare critică a trecutului communist, atât în manualele de istorie, cât și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
-și mențină controlul asupra României. În alte țări era evident că schimbarea se produsese. Nu numai posibilitatea reformei, dar și realitatea ei nu mai puteau fi ținute ascunse poporului român. În al doilea rând, populația suferise un întreg deceniu de represiune intensă și lipsuri care, la rândul lor, urmaseră unei perioade de timp încă și mai lungi în care sistemul comunist român fusese mai opresiv decât alte sisteme din regiune. Contrastul grotesc între ipocrizia flagrantă a dictaturii lui Ceaușescu și condițiile
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
în timp ce regimul era complet discreditat în Occident. Nu în ultimul rând, și mai relevantă în ceea ce privește chestiunea "inevitabilității", a fost incompetența de care a dat dovadă regimul. Ne putem imagina alte forme de tranziție, mai puțin violente, mai controlate. La fel, represiunea ar fi putut să continue pentru o bucată de timp până să conducă la o lovitură armată. Dar la sfârșit, se pare ca însuși Ceaușescu și cercul său restrâns de suporteri s-au autoamăgit, devenind complet rupți de realitatea situației
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
lui Ceaușescu inevitabilă? Putem fi atât de siguri că un Ligaciov, sau un Dumitru Popescu nu ar fi fost capabili să prelungească 10-20 de ani agonia regimurior politice de la Moscova și București? În decembrie 1989 o populație profund traumatizată de represiune și colaboraționism a ajuns la limita suportabilității și a exprimat clar refuzul său de a mai tolera un regim politic total discreditat. A fost, fără îndoială, un moment extraordinar în istoria României cu implicații de lungă durată pentru viitorul țării
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
din toate domeniile. Acești antreprenori activează în ilegalitate, dar în practică ei sunt indispensabili. Conversia aproape instantanee a elitelor comuniste în elite economice vine din această experiență. Informalul a devenit capitalism sălbatic. Prin asta, statul se videază de substanța sa, represiunea devine din ce în ce mai dificilă, pentru că oamenii sunt "altundeva", pentru că trăiesc prin alte mijloace, se hrănesc dintr-o altă cultură. Nu am văzut acest lucru atunci. Dar azi mi se pare evident că sistemul trebuia să se videze înainte ca el să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
locuitorilor din Leipzig, din Berlin, din Praga ce au ieșit în stradă pentru a-și afirma libertatea recâștigată. Stupoare incredulă și neliniște de asemenea: nu cumva, undeva, tancurile și mitralierele se regrupau pentru a ataca pe neașteptate? Aveam în minte represiunea recentă din Piața Tiananmen din iunie 1989... Unde era subterfugiul? Ecourile perestroïkăi de la Moscova, incontestabilele flexibilizări în funcționarea economiei și în domeniul circulației persoanelor în unele țări, și mă gândesc aici mai întâi la Ungaria, erau elemente insuficiente, care nu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de succes. Prima întrebare esențială pe care-mi aduc aminte că am ridicat-o era dacă cetățenii vor îmbrățișa valorile democrat-liberale. Nu aveam fundamentele necesare pentru a înțelege viața din Europa de Est a acelor timpuri, dar nivelele ridicate de brutalitate și represiune îndreptate împotriva acestor valori mi se pareau a fi argumente evidente. Fuseseră revoluțiile inițiate în numele acestor valori sau erau ele produsul șansei, fără a dispune de o viziune holistică a viitorului? Dacă aceste schimbări erau doar rezultatul șansei, părerea mea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]