2,368 matches
-
acest punct îl constituie interpretarea abaterii standard (și inclusiv a varianței) ca indicatori de dispersie, adică ai gradului de eterogenitate a populației, în raport cu variabila în cauză. Aspectul acesta contează în mod decisiv, așa cum am spus în capitolul precedent, în problema reprezentativității eșantionului. Un exemplu imediat de caracteristică de tip cantitativ poate fi preluat tot din Anuarul Statistic; este vorba de variabila „vârstă”, după care populația României apare grupată fie pe ani de vârstă, fie pe intervale cincinale. Pentru calcularea indicatorilor statistici
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
50):1.000= 2.900:1.000 = 2,9 Iar varianța: ceea ce conduce finalmente la valoarea: σ = 1,044 Deci, în medie, pe gospodărie revin 2,9 persoane, iar abaterea mijlocie de la acest reper este de aproximativ o persoană. 2. Reprezentativitatea unui eșantion probabilistictc "2. Reprezentativitatea unui eșantion probabilistic" Fie x o caracteristică de tip cantitativ, definită pe o populație de volum N, a cărei valoare medie urmărim s-o estimăm prin studierea unui eșantion de volum n. Extrăgând un eșantion
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
1.000 = 2,9 Iar varianța: ceea ce conduce finalmente la valoarea: σ = 1,044 Deci, în medie, pe gospodărie revin 2,9 persoane, iar abaterea mijlocie de la acest reper este de aproximativ o persoană. 2. Reprezentativitatea unui eșantion probabilistictc "2. Reprezentativitatea unui eșantion probabilistic" Fie x o caracteristică de tip cantitativ, definită pe o populație de volum N, a cărei valoare medie urmărim s-o estimăm prin studierea unui eșantion de volum n. Extrăgând un eșantion oarecare, vom obține o medie
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ca eroarea de eșantionare într-o cercetare efectivă să fie nulă, și de aceea cercetătorul trebuie s-o poată evalua, adică să știe cât de „bun” este eșantionul de volum dat și ales cu o procedură oarecare, deci să calculeze reprezentativitatea acestuia. Firește, va fi vorba totdeauna de o evaluare, căci un calcul exact nu este posibil, de vreme ce unul din termenii diferenței, , este necunoscut (altfel n-ar mai avea rost cercetarea). Pentru a putea transpune în termeni matematici noțiunea de reprezentativitate
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
reprezentativitatea acestuia. Firește, va fi vorba totdeauna de o evaluare, căci un calcul exact nu este posibil, de vreme ce unul din termenii diferenței, , este necunoscut (altfel n-ar mai avea rost cercetarea). Pentru a putea transpune în termeni matematici noțiunea de reprezentativitate, vom pleca de la următoarea experiență mentală. Să ne imaginăm că, pe rând, extragem tot câte un eșantion de mărime n, din populația de volum N. Aceste eșantioane sunt supuse de fiecare dată cercetării, stabilindu-se consecutiv un șir de valori
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
aceeașivariabilă la nivelul eșantionului cercetat, pe care o notăm cu σ'. Formula utilizabilă va fi: care ne arată că e vorba doar de o estimare a erorii standard. În practică, vom utiliza pur și simplu formula: (2) Cu acestea problema reprezentativității este rezolvată. Având un eșantion simplu aleatoriu, cu reintroducerea individului extras în urnă, de mărime n, și o variabilă x, care la nivelul eșantionului respectiv conduce la o valoare medie și la o abatere standard σ', atunci, cu ajutorul formulei (2
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
0,4 = 1,32 ani. Atunci vom spune, cu riscul de a greși de unu la mie, că vârsta medie a populației este între 33,68 ani și 36,32 ani. 3. Alte aspecte privind reprezentativitateatc "3. Alte aspecte privind reprezentativitatea" 3.1. Estimarea proporțiilortc "3.1. Estimarea proporțiilor" Întregul discurs din paragraful precedent a fost construit pentru a răspunde la întrebarea cum se estimează, cu ajutorul eșantionului, valoarea medie a unei caracteristici. Se observă că, dacă într-o cercetare avem mai
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
a unei caracteristici. Se observă că, dacă într-o cercetare avem mai multe caracteristici cantitative, pentru fiecare dintre ele avem câte o eroare standard specifică și deci un interval de confidență propriu. Aceasta înseamnă că eșantionul nostru are o anumită reprezentativitate, pentru fiecare variabilă în parte. În cercetările sociologice se pune, cu o foarte mare frecvență - în special în anchete și sondaje -, problema estimării unor proporții în populație, adică procentul celor care au o anumită trăsătură. Vom arăta, în câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
un exemplu simplu, vom presupune că, pe un eșantion de 1.600 de persoane, s-a obținut o frecvență de 20% (adică q = 0,2) a celor care se declară gata să voteze cu un partid. În acest caz, calculul reprezentativității este imediat. Mai întâi, se estimează eroarea standard cu formula: . ceea ce înseamnă 1%. Apoi se alege un nivel de probabilitate, să zicem P=0,95, căruia îi corespunde o eroare maximă de 2e. Se trage concluzia că există 95% șanse
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
mărime întrece mult efectivul eșantionului, n, radicalul raportului este un factor ce corectează de o manieră aproape imperceptibilă valoarea lui e obținută în cazul precedent. Deci apariția efectivului populației în formula (4) nu introduce, propriu-zis vorbind, acest efectiv în calculul reprezentativității. În cazul eșantionării prin stratificare, vom presupune că populația este împărțită în s straturi, de mărime N1, N2, ..., Ns și că din fiecare strat se alege un subeșantion cu efectivul n1, n2, ..., ns. Dacă subeșantioanele sunt proporționale cu mărimea straturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
1. De aceea, de regulă, se prezintă doar fragmente din asemenea tabele, cu valorile corespunzătoare pragurilor de probabilitate cel mai des folosite, așa cum procedăm și noi în Anexa 4. 5. Câteva greșeli frecvente privind reprezentativitateatc "5. Câteva greșeli frecvente privind reprezentativitatea" Vom încheia acest capitol mai tehnic și mai arid cu câteva precizări și considerații de natură practică, cu scopul de a evidenția unele chestiuni care nu sunt corecte - sau în întregime corecte - atunci când se prezintă, se analizează ori se interpretează
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
eșantionare. Prima idee care trebuie reiterată este aceea că doar eșantionarea strict probabilistică permite calculul erorii maxime; orice eșantion a cărui alegere încalcă exigențele purului hazard este în situația de a nu putea fi evaluat din punctul de vedere al reprezentativității sale. Or, se știe că în practica sondajelor fie se lucrează cu eșantioane pe cote (deci fără pretenția de a fi probabilistice), fie, dacă se vrea un eșantion probabilistic, din momentul proiectării sale și până la finalizarea cercetării se pierde practic
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
diferenței între perechile de valori. Oricare cercetător cunoaște importanța unui asemenea demers și știe că pentru realizarea lui are nevoie de eșantioane cât mai mari, pentru că numai așa are șanse să descopere diferențe semnificative. Iluzia multor profani este aceea că reprezentativitatea eșantionului se păstrează pe fiecaresubeșantion, dat fiind faptul că subeșantioanele reprezintă aceeași proporție din subpopulația corespunzătoare pe care o reprezintă eșantionul întreg din populația totală. Am subliniat caracterul eronat al acestei idei în capitolul anterior și nu mai insistăm asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
3. Alegerea eșantionului Problemele eșantionării, inclusiv o serie de aspecte practice ale acestei operații, au fost expuse în cele două capitole special dedicate acestei chestiuni de maximă importanță pentru anchetă și sondaje. Acolo am insistat poate exagerat de mult asupra reprezentativității eșantionului, având mereu în minte ca formă tipică de anchetă pe cea care se apropie de sondajele de opinie, cu funcție de descriere cu precizie a unei situații sau de predicție a unui comportament (electoral, în speță). E vorba deci de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
oameni se uită la televizor, cât de mult și cât de des o fac, ce urmăresc și cum apreciază emisiunile urmărite etc. O astfel de cercetare de stabilire a audienței nici nu are sens decât pe un eșantion de mare reprezentativitate, dată fiind finețea detaliilor ce trebuie surprinse cu acuratețe. La fel vom proceda dacă ne interesează opinia cetățenilor despre o lege adoptată în Parlament, despre o decizie a unui organism social de conducere etc., dar și dacă urmărim să descriem
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
organism social de conducere etc., dar și dacă urmărim să descriem modul de trai al oamenilor, comportamente și habitudini, condiții de muncă și de viață ș.a.m.d. Există însă și alte genuri de studii care nu reclamă neapărat o reprezentativitate în sensul statistic descris, căci ele urmăresc descifrarea unor aspecte de mai mare generalitate și uniformitate. De regulă, aceste din urmă cercetări au ca obiectiv explicarea unor mecanisme sociale, a unor relații, comportamente sau atitudini. Poate părea paradoxal, dar realmente
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
mare generalitate și uniformitate. De regulă, aceste din urmă cercetări au ca obiectiv explicarea unor mecanisme sociale, a unor relații, comportamente sau atitudini. Poate părea paradoxal, dar realmente cercetările cucaracter explicativ sunt mai puțin „pretențioase” din punctul de vedere al reprezentativității (căci putem presupune că raporturile esențiale dintre fenomene se regăsesc în orice eșantion) decât cele cu caracter descriptiv, care încearcă să reproducă în proporții exacte toate tipurile de manifestări. Un exemplu în sprijinul ideii de mai sus îl găsim în
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
un număr oarecare de caracteristici A,B, ..., reprezentând factori cu o posibilă influență asupra lui X, atunci, cu mare probabilitate, orice altă caracteristică Y, ce diferențiază cele două loturi, devine cauză prezumtivă pentru X. În toate aceste situații, grija de reprezentativitate a eșantioanelor este una minoră, alte condiții trebuind să fie prioritar îndeplinite. S-a presupus că influența lui Y asupra lui X (sau alt gen de relație) se evidențiază mai clar în acest fel și că alte elemente care se
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
textul raportului, ne spune Caplow, trebuie să fie convingătoare în următoarele privințe: 1. că metodele, tehnicile și instrumentele folosite sunt adaptate problemei; 2. că eșantionul - aspect deosebit în anchetă, de mărimea căruia depinde sensibil costul cercetării - are un grad de reprezentativitate satisfăcător, precizându-se și limitele de confidență pentru valorile calculate, și nivelul de probabilitate cu care diferiți parametri sunt semnificativi; 3. că metodologia cercetării poate fi reluată și de către alți cercetători, în scopul verificării concluziilor obținute, de unde rezultă că este
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
elemente, în rândul cărora V. Boșcaiu (1995, p. 150) invocă următoarele șapte: a)chestionarul; b) procedura de alegere a eșantionului; c) fișele de lucru ale operatorilor; d) baza de date obținută în urma aplicării chestionarului; e) studiul (statistic și sociologic) al reprezentativității eșantionului; e) descrierea procedurilor de determinare a ponderilor (dacă e cazul); f) dosarul prelucrărilor statistice solicitate. Dintre aceste elemente, am atrage atenția, în mod deosebit, asupra așa-ziselor fișe de lucru ale operatorilor, în fapt, „foile lor de parcurs”, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ce pot fi izolate cu ușurință, speranțe, confirmări, legitimări „naționale” și „zonale” (hipergamiile au fost mereu căutate pentru aceste ascensiuni, adesea virtuale), platforme pentru ambiții secrete sau declarate, câștigarea unor aliați, interni sau externi, fortificarea și consolidarea puterii (abia) dobândite, reprezentativitatea și, nu în ultimul rând, sociabilitatea și „securizarea” (chiar „materială”, dacă nu scăpăm din vedere diversitatea situațiilor) născută din solidaritate. Aceste fete ori femei ajung Doamne ale țărilor Române (ascultând ovații, zise în onoarea lor, la încoronarea bărbaților lor), adulmecă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorbitori. S. B.: Cum se făcea selecția pentru asemenea prestații? D. T.: În ordinea obedienței și în ordinea forței mesajului sau a prestanței vorbitorilor. S. B.: În primul rând, funcțiile erau înscrise la cuvânt. D. T.: Funcțiile, după care și reprezentativitatea - clasa muncitoare, țărănime, apoi intelectualitatea -, toate categoriile de la unitățile mai mari. După aceea vocea, inclusiv sonoritatea și amplitudinea vocii; conta foarte mult dacă-i bun vorbitor, dacă nu iese din text. Acela care ieșea din text... S. B.: Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
când Bujor ne încuraja în atitudinea asta. Aveam și comisia de protocol din care făceau parte în primul rând studentele, care erau alese și pe criterii estetice, să fie plăcute la discuții, respectând totodată un criteriu de cadre, cel al reprezentativității pe sexe. Și așa făceam rezerva de cadre. În momentul în care se termina un mandat și trebuia făcut următorul, noi aveam așa-zisa rezervă de cadre. Nu era rigidă ca la partid. Era o listă fluctuantă. Trebuia păstrată și
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cu reprezentanți mai de calitate, "cadrele ASC să se manifeste mai competent, înlăturându-se timiditatea și lipsa de orizont a acțiunilor întreprinse". Este necesară analiza mai temeinică a problemelor ridicate de studenți. Aici trebuie spus că erau două tipuri de reprezentativitate: erau, pe de o parte, reprezentanții în Senat, de cealaltă parte cei din ASC. Și în consiliile profesorale la fel. Erau aceiași oameni sau erau doar în Consiliu, dar fără să fi fost și din partea ASC-ului? D. T.: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nicio conferință sau congres UTC eu n-am fost delegat. S. B.: Ați fost la Forumul Tinerei Generații... D. T.: Da, dar din partea UASCR. S. B.: De ce nu ați fost la manifestările UTC de la nivel național? D. T.: Dosar prost, reprezentativitate în care nu mă regăseam, chiar am avut congrese ale PCR-ului unde n-am fost. S. B.: V-a părut rău că n-ați fost? D. T.: Nu prea tare. S. B.: Totuși, pe atunci era o chestie să
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]