2,211 matches
-
sufletești "în care coabitează sentimentul de superioritate și agasarea condescendentă față de aproapele său" (ibidem); ea se întemeiază pe "dorința de a înjosi sau de a ameliora, ea este toxică din punct de vedere relațional în măsura în care face să crească tensiunile și resentimentele fără să aducă o apropiere în căutarea soluțiilor" (idem, p. 187). Dacă umorul apropie, ironia îndepărtează; ea face dovada "unei stări de spirit aspre și a unor stări sufletești negative" (ibidem); f. ranchiuna: este acea stare sufletească bazată pe dorința
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
persoană; • să întrerupem întrevederea dacă simțim că ne pierdem autocontrolul; • să învățăm să întoarcem foaia: "dintre toate emoțiile negative scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003) furia este una dintre acelea care continuă să ne tulbure, sub formele atenuate ale resentimentului, animozității, chiar ale urii" (p. 56); • să ne stabilim prioritățile; • să acceptăm consecințele; • să acceptăm reconcilierea, dar nu imediat: în cele mai multe cazuri, exprimarea supărării noastre nu are ca scop încetarea definitivă a relațiilor cu celălalt, ci este o încercare de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și mai puțin sub cea a ego-ului" (Dawson, 2007, p. 90). În mod fundamental, iertarea este acțiunea morală a unui individ. Ea nu este accesibilă celor slabi. Cei slabi nu iartă și nu pot ierta. Sunt dominați, mai degrabă, de resentiment, de răzbunare, de ranchiună; ei nu-și pot depăși slăbiciunea (percepută distorsionat ca atotputernicie). Sufletul neiertător este plin de teamă și nu oferă iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale critice, dominat de această incomodă emoție, pe invidios îl încearcă chinul neputinței (de care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R. Descartes încă din secolul al XVII-lea (1984). Invidiosul "contestă superioritatea celorlalți, fără a putea invoca o motivație clară, scrie Ph. Braud (2008); el deplânge
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în stare pură. Amestecată cu mânia, cu snobismul, cu ura, cu tristețea și/sau cu nefericirea, această descurajantă și epuizantă stare sufletească "ne conferă sentimentul întunecat și apăsător de neajutorare permanetizată" (Epstein, 2008, p. 137). Adeseori, în spatele invidiei se află resentimentul o emoție apropiată de mânie, de dispreț, provocată de o situație care lezează simțul dreptății. Avem tendința să îmbrăcăm invidia ostilă în haina dorinței de dreptate, atitudine desigur mult mai nobilă. Invidia cuprinde în conținutul ei între altele și "o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
le afectează interesele și stima de sine, invidioșii "tind să devină colecționari de nedreptăți" (idem, p. 38). Frecvent, ei consideră că au fost trădați și că viața este profund nedreaptă cu ei. Chiar dacă se însoțesc de multe ori, invidia și resentimentul nu sunt identice. Bunăoară, dacă invidia are, de obicei, un obiect anume, care odată obținut, face ca invidia să se calmeze, resentimentul are o anumită persistență, se insinuează în personalitate, devenind o latură permanentă a caracterului cuiva (idem, p. 130
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fost trădați și că viața este profund nedreaptă cu ei. Chiar dacă se însoțesc de multe ori, invidia și resentimentul nu sunt identice. Bunăoară, dacă invidia are, de obicei, un obiect anume, care odată obținut, face ca invidia să se calmeze, resentimentul are o anumită persistență, se insinuează în personalitate, devenind o latură permanentă a caracterului cuiva (idem, p. 130). Când nu putem îndrepta o anumită situație care ne frustrează/ne deranjează și nu ne putem resemna cu ea, rezultatul este, adeseori
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
are o anumită persistență, se insinuează în personalitate, devenind o latură permanentă a caracterului cuiva (idem, p. 130). Când nu putem îndrepta o anumită situație care ne frustrează/ne deranjează și nu ne putem resemna cu ea, rezultatul este, adeseori, resentimentul. Acesta tinde să subevalueze și, prin aceasta, să diminueze lucrul, rezultatele, poziția pe care nu le poate obține (sau nu le poate face), avea sau egala (Scheler, 1998). Resentimentul îi lasă pe cei pe care îi stăpânește cu un sentiment
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
deranjează și nu ne putem resemna cu ea, rezultatul este, adeseori, resentimentul. Acesta tinde să subevalueze și, prin aceasta, să diminueze lucrul, rezultatele, poziția pe care nu le poate obține (sau nu le poate face), avea sau egala (Scheler, 1998). Resentimentul îi lasă pe cei pe care îi stăpânește cu un sentiment general de ciudă pe viață. Cei care suferă de el, simțindu-și neputința, nu cred că se poate face mare lucru, dacă totuși se (mai) poate face ceva, în legătură cu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lasă pe cei pe care îi stăpânește cu un sentiment general de ciudă pe viață. Cei care suferă de el, simțindu-și neputința, nu cred că se poate face mare lucru, dacă totuși se (mai) poate face ceva, în legătură cu sursa resentimentului lor. Cei care suferă de resentiment precizează J. Epstein (2008) "ajung aproape să se bucure de ocaziile de a critica ce li se oferă" (p. 132), se pun în poziția de jandarmi ai precizărilor/clarificărilor. Ca și resentimentul, invidia poate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stăpânește cu un sentiment general de ciudă pe viață. Cei care suferă de el, simțindu-și neputința, nu cred că se poate face mare lucru, dacă totuși se (mai) poate face ceva, în legătură cu sursa resentimentului lor. Cei care suferă de resentiment precizează J. Epstein (2008) "ajung aproape să se bucure de ocaziile de a critica ce li se oferă" (p. 132), se pun în poziția de jandarmi ai precizărilor/clarificărilor. Ca și resentimentul, invidia poate fi stăruitoare numai atunci când atinge (sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în legătură cu sursa resentimentului lor. Cei care suferă de resentiment precizează J. Epstein (2008) "ajung aproape să se bucure de ocaziile de a critica ce li se oferă" (p. 132), se pun în poziția de jandarmi ai precizărilor/clarificărilor. Ca și resentimentul, invidia poate fi stăruitoare numai atunci când atinge (sau depășește) un anumit nivel de intensitate 64. Pentru a o îmblânzi, Fr. Lelord și Ch. André (2003) propun următoarele: a. să (ne) recunoaștem că suntem invidioși. Invidia "ne amintește poziția de inferioritate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unei lumi mai drepte. Așa cum am văzut, invidia ostilă este rezultatul unei nedreptăți (sau a perceperii unei nedreptăți). Ea este o emoție dureroasă pentru cel care o resimte și primejdioasă pentru cel care o provoacă; ea este strâns legată de resentiment. Invidia ostilă/malignă poate amenința stabilitatea unei relații, a unei familii, a unei firme, a unei instituții, a unui grup65. Potrivit lui Fr. Lelord și Ch. André (2003), fiecare la nivelul nostru și al capacităților noastre putem contribui la "crearea unei
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
surorile lui, să-i ajutăm pe copii să soluționeze un conflict folosind principiile echității, să protestăm împotriva unei sancțiuni nemeritate, fie la școală, fie la locul de muncă, să dăm exemple luând decizii echitabile, gesturi simple care pot diminua nivelul resentimentelor care ne înconjoară" (p. 89). f. să nu stârnim, pe cât depinde de noi, invidia celorlalți. La aceste recomandări, ne permitem să mai adăugăm: • o cât mai bună cunoaștere și valorificare a propriilor capacități, trăsături, disponibilități; • stabilirea clară a priorităților proprii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conștiința altor căi și a altor momente de formulare a ceea ce avem de spus, de obținere a succesului, de reușită, de afirmare, de exprimare a propriului potențial; • recunoașterea sinceră, onestă a abilităților și a capacităților celuilalt. Așa cum între invidie și resentiment există o legătură mai mult sau mai puțin profundă, activă, persistentă, tot astfel există o relație între invidie și gelozie. Într-o anumită măsură/până la un anumit punct, gelozia seamănă cu invidia, dar ea gelozia implică întotdeauna trei persoane. De
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
urlăm, să-l facem bucățele" (Holmes, Holmes, 2001, p. 115). În principiu, nu-i putem urî "decât pe cei de care sunem dependenți într-o oarecare măsură", scrie F. Wilks (2003, p. 204). Ura este într-o strânsă legătură cu resentimentul (însă și cu disprețul sau cu ostilitatea); ea mai implică, totodată, dezgustul și mânia. Ca și resentimentul, ura durează foarte mult; ca și resentimentul poate fi inconștientă, se poate inflama până când poate ajunge să ne ocupe tot timpul gândurile (Goleman
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe cei de care sunem dependenți într-o oarecare măsură", scrie F. Wilks (2003, p. 204). Ura este într-o strânsă legătură cu resentimentul (însă și cu disprețul sau cu ostilitatea); ea mai implică, totodată, dezgustul și mânia. Ca și resentimentul, ura durează foarte mult; ca și resentimentul poate fi inconștientă, se poate inflama până când poate ajunge să ne ocupe tot timpul gândurile (Goleman, 2005). Dar ura diferă de resentiment într-o privință importantă: "deși este concentrată asupra unei persoane, ea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o oarecare măsură", scrie F. Wilks (2003, p. 204). Ura este într-o strânsă legătură cu resentimentul (însă și cu disprețul sau cu ostilitatea); ea mai implică, totodată, dezgustul și mânia. Ca și resentimentul, ura durează foarte mult; ca și resentimentul poate fi inconștientă, se poate inflama până când poate ajunge să ne ocupe tot timpul gândurile (Goleman, 2005). Dar ura diferă de resentiment într-o privință importantă: "deși este concentrată asupra unei persoane, ea nu se concentrează asupra unei nedreptăți sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu ostilitatea); ea mai implică, totodată, dezgustul și mânia. Ca și resentimentul, ura durează foarte mult; ca și resentimentul poate fi inconștientă, se poate inflama până când poate ajunge să ne ocupe tot timpul gândurile (Goleman, 2005). Dar ura diferă de resentiment într-o privință importantă: "deși este concentrată asupra unei persoane, ea nu se concentrează asupra unei nedreptăți sau unei incorectitudini precise" (idem, p. 227). Pe scurt, ca orice stare sufletească negativă, ura ne împinge la "înecul în detalii" (André, 2009
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Curtea Veche. Savater, F. (2008), Cele zece porunci în selulul al XXI-lea. Tradițional și actual în moștenirea rămasă de la Moise, București, Editura Rao International Publishing Company. Schein, E. (1992), Organizational Culture and Leadership, Josey, San-Francisco. Scheler, M. (1998), Omul resentimentului, București, Editura Trei Schrenk, J. (2010), Arta exploatării de sine, București, Editura Humanitas. Scruton, R. (2011), Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, București, Editura Humanitas. Shapiro, D. (1998), Știința rezolvării conflictelor. Un ghid prin labirintul artei de a face față
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de vedere emoțional. 43 Fr. Lelord și Ch. André (2003) consideră că există două modalități defectuoase de a controla mânia: Explozia: este cazul acceselor de furie pe care le regretăm, care provoacă certuri inutile, lăsând în urmă o ranchiune persistentă; resentimente, răni sufletești; eventual, consecințe nefaste pe termen lung în ceea ce privește relațiile noastre cu ceilalți; Inhibiția: sunt momentele când "înăbușim" complet mânia, disimulând-o față de ceilalți, uneori, chiar față de noi înșine. De altfel, tot acumulând mânie nemanifestată ("inhibată"), putem ajunge la un
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conștienți de ea, mânia să se transforme în iertare, în compasiune, în iubire. 50 În procesul iertării, terapeuții consideră că există două faze: • în prima fază, este vorba despre o iertare decizională: momentul în care persoana înțelege că este prizoniera resentimentului și a dorinței sale de răzbunare; • în cea de-a doua fază, este vorba de o iertare emoțională, în care persoana are acces la o integrare profundă a demersului de a ierta, nu numai conceptuală sau de principiu (André, 2009
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
al frustrărilor adânci resimțite de un individ (sau de ambii indivizi) în domenii în care au pretenția performanței, a întâietății, a capabilității personale. Un asemenea tip de relații concurențiale declanșează mai devreme sau mai târziu și întrețin stări precum invidia, resentimentul, furia, ura. Tendința celor aflați într-o astfel de situație este aceea de compromitere, de eliminare sau de distrugere a concurentului (sau a celor interpuși în calea afirmării/"ascensiunii" lor). b. Relații concurențiale existente pe fondul oscilației/fluctuației/instabilității încrederii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mult înainte de această perioadă a vieții ei : „Mai mult, îl goneam din casă atunci când o lua cu băutura...”. Spusele și comportamentul inculpatei din această perioadă relevă o scădere a toleranței la frustrare, o accentuare a depresiei, un nivel ridicat al resentimentelor, negativism, un nivel ridicat de instabilitate, o ostilitate verbală, agresivitate, o ostilitate indirectă etc. În această perioadă tensionată, pe fondul unei degradări psihice a inculpatei, are loc omorul. Victima este locatara (vecina) de la un etaj superior din același bloc: „Una
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
viața mai degrabă ca pe un joc de noroc decât ca pe o situație în care propriile capacități contează mai mult; - negativism la nivel ridicat manifestat prin oponență față de autoritate, refuzul de a coopera, comportament rebel față de reguli sau convenții; - resentimente de nivel ridicat, geloasă pe alții până la nivelul urii, sentimente de supărare pe lume pentru un abuz real sau imaginar; - ostilitate indirectă de nivel mediu; - violență fizică de nivel ridicat; tendința sau chiar folosirea violenței față de alții; - suspiciune de nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]