3,881 matches
-
și de treabă și foarte prietenoasă. Dar, Doamne, ce grasă putea să fie. Era cât trei femei. Tom observă că o priveam și-mi spuse: — Haide, să mergem. La revedere, ne spuse Alice. Chiar că avea o voce frumoasă. — La revedere, Îi răspunsei. — În ce direcție mergeți, băieți? Întrebă bucătarul. — În aia-n care nu mergi tu, Îi răspunse Tom. Dumnezeu să vă aibă-n pază, domnilor Altele erau distanțele pe vremea aia, când praful era purtat de vânt de pe dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i păcat că nu ne-am dus la Fontani - În scurt timp Însă am adormit. A doua zi ne-am petrecut toată dimineața Împachetând. Am mâncat și pe la două eram gata de drum. — Trebuie să mergem să ne luăm la revedere de la Fontani, spusei. — Da, trebuie. Mă tem c-au stat să ne-aștepte aseară. — Poate că am fi putut să mergem totuși. — Mai bine mergeam. Ne-am luat rămas-bun de la recepționer, de la Larry și de la ceilalți prieteni pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a dus nebuna aia? Întrebă madam Fontan. — Nu știu, spuse Fontan. Nu știu unde s-a dus. Și acum voi plecați fără vin. Nu-i nici o problemă, spusei. Nu e bine așa, spuse madam Fontan clătinând din cap. — Trebuie să mergem. La revedere și mult noroc. Mulțumim pentru tot. Fontan Își clătina capul. Era dezonorat. Madam Fontan părea tristă. — Să nu vă pară rău de vin, le spusei. — Vroia să beți vinu’ ăsta, spuse madam Fontan. Puteți să vă-ntoarceți la anu’? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clătina capul. Era dezonorat. Madam Fontan părea tristă. — Să nu vă pară rău de vin, le spusei. — Vroia să beți vinu’ ăsta, spuse madam Fontan. Puteți să vă-ntoarceți la anu’? — Nu, poate anul următor. — Vezi? Îi spuse Fontan. — La revedere, le spusei. Nu vă faceți probleme cu vinul. Beți În cinstea noastră. Fontan Își clătina capul. Nu zâmbi. Știa când e terminat. — Fiu de cățea, Își spuse. Azi-noapte avea trei sticle, spuse madam Fontan ca să-l facă să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vinul. Beți În cinstea noastră. Fontan Își clătina capul. Nu zâmbi. Știa când e terminat. — Fiu de cățea, Își spuse. Azi-noapte avea trei sticle, spuse madam Fontan ca să-l facă să se simtă mai bine. El Își clătină capul: — La revedere. Madam Fontan avea lacrimi În ochi. — La revedere, ne spuse. I-era milă de Fontan. — La revedere. Ne simțeam cu toții foarte rău. Ei rămaseră În pragul ușii, iar noi ne urcarăm În mașină și eu pornii motorul. Le făcurăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capul. Nu zâmbi. Știa când e terminat. — Fiu de cățea, Își spuse. Azi-noapte avea trei sticle, spuse madam Fontan ca să-l facă să se simtă mai bine. El Își clătină capul: — La revedere. Madam Fontan avea lacrimi În ochi. — La revedere, ne spuse. I-era milă de Fontan. — La revedere. Ne simțeam cu toții foarte rău. Ei rămaseră În pragul ușii, iar noi ne urcarăm În mașină și eu pornii motorul. Le făcurăm cu mâna. Stăteau amândoi pe verandă, Întristați. Fontan părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cățea, Își spuse. Azi-noapte avea trei sticle, spuse madam Fontan ca să-l facă să se simtă mai bine. El Își clătină capul: — La revedere. Madam Fontan avea lacrimi În ochi. — La revedere, ne spuse. I-era milă de Fontan. — La revedere. Ne simțeam cu toții foarte rău. Ei rămaseră În pragul ușii, iar noi ne urcarăm În mașină și eu pornii motorul. Le făcurăm cu mâna. Stăteau amândoi pe verandă, Întristați. Fontan părea foarte bătrân și madam Fontan părea tristă. Ne făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i o plăcere să-i pun Întrebări mexicanului. Dac-aș ști mexicana aia ar fi altceva. Nu-i nevoie să-nveți spaniola, spuse traducătorul. Sunt un translator pe care te poți baza. — Oh, pe dracu’, spuse detectivul. Ei, la revedere. O să mai trec să te văd. — Mersi. Mă găsești mereu aici. Cred că o să te faci bine. Ai avut ghinion. Ai avut ghinion cu caru’. — Păi, de când a lipit osul a Început să-mi fie mai bine. Da, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a Început să-mi fie mai bine. Da, dar a trecut atâta timp. Mult, foarte mult timp. — Ai grijă să nu te Împuște careva În spate. — Da, așa e. Așa e. Ei, mă bucur că nu te mai doare. — La revedere, spuse domnul Frazer. Domnul Frazer nu-l revăzu mult timp pe Cayetano, dar sora Cecilia Îi spunea În fiecare dimineață ce mai face mexicanul. Nu se plângea deloc, spunea ea, deși starea lui ajunsese să fie foarte rea. Avea peritonită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreo bere bună. — O să v-aducem bere. — Mai vreți o copita Înainte de plecare? — E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și pe urmă mă doare capul și mi se face rău de la stomac. La revedere, domnilor. — La revedere și mulțumim. Plecară și după aia se făcu ora cinei și apoi radioul, dat cât se poate de Încet ca să se audă totuși ceva și apoi diferitele stații Își Încheiau programul În această ordine: Denver, Salt Lake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O să v-aducem bere. — Mai vreți o copita Înainte de plecare? — E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și pe urmă mă doare capul și mi se face rău de la stomac. La revedere, domnilor. — La revedere și mulțumim. Plecară și după aia se făcu ora cinei și apoi radioul, dat cât se poate de Încet ca să se audă totuși ceva și apoi diferitele stații Își Încheiau programul În această ordine: Denver, Salt Lake City, Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de dispreț, vameșii ne făcură semn să trecem, iar prietenii mei le făcură semne prietenoase, fără a primi Însă vreun zâmbet Înapoi. După o jumătate de kilometru, autocarul se opri În fața unei porți mari, albe. —Curând Îmi voi lua la revedere, spuse Lulu. În câteva minute, ghidul birmanez o să vă ia În primire ca să vă treacă granița până În Muse. Credeam că am trecut deja, zise Moff. Ați ieșit doar din China, explică Lulu. Dar să ieși dintr-un loc nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar apoi oftă și lăsă capul În jos: —O, poate, o dată au fost mai multe probleme ca altă dată... Da, atunci au fost mari probleme. Încercă să zâmbească și continuă: — Tocmai duceam un grup mare la aeroport, am luat la revedere și plecam. O femeie tânără Bai vine repede spre mine și Îmi spune imediat: Ține-mi puțin bebelușul, soră, să-mi pot lua valiza. Și s-a Îndepărtat repede. Trec minute bune, bebelușul Începe să plângă ușor, eu dau pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Walter... Pată Neagră fusese un copil isteț și curios, iar engleza o prinsese de la turiștii care spuneau și făceau același lucru, În fiecare zi. Aceleași Întrebări și rugăminți, dezamăgiri și plângeri, poze și târguieli, pofte și boli, mulțumesc și la revedere. Vorbeau doar cu ghidul. Nimeni nu se aștepta ca un copil să Înțeleagă. Crescuse printre turiști. Spre deosebire de triburile Karen care locuiau la munte, familia lui era din tribul Pwo Karen: Își petrecuse primii ani la câmpie. Familia lui locuia Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
băiat și pe Însoțitorii lui până aici. Poate că acum aveau nevoie de puțin ghinion pentru a-i face să rămână. Nu aveau de ales. Trebuiau să-l țină pe loc pe băiat cât de mult posibil. Luați-vă la revedere de la ei, Îi instrui Pată Neagră pe cei din trib, faceți-le cu mâna cum vă fac și ei. Prietenii mei plecară cu Pată Neagră, Vaselină, Os-de-pește și Limbă În urma lor. Vera vorbi frumos despre trib știind că Pată Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și m-a lăsat să plec pe caz de boală până la sfârșitul vacanței. În situația asta nu puteam să o mai tărăgănez. Până la urmă i-am silit să mă lase să plec. Nici n-am apucat să-mi iau la revedere de la lume. Cred că am provocat probleme școlii. Probabil că mulți m-au considerat iresponsabil. M-am mutat în sectă pe 7 iulie. Școala dura și pe parcursul lunii iulie. Am luat legătura cu părinții mei. Au venit imediat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu era atât de bine cunoscut. Erau atât de reale, de pline de viață pentru mine. Poveștile în sine erau întunecate, dar mă făceau să cred că lucrurile de genul acela, puteau deveni cândva realitate. Deseori copiam operele sale: La revedere Japonia, Pace scurtă, Valsul Boogie Woogie și altele. Voiam să plec la Tokio. După ce am terminat lucrul, am intrat la Școala de Arte Industriale Chiyoda. Se axau pe benzi desenate - manga. Dar, după șase luni am renunțat. Tot timpul aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
părerea ta ... Nu vezi că toți ceilalți nu te susțin? Scrie acolo, doamna Bârleanu: Colectivul a propus și a fost de acord în unanimitate, ca tovarășul Bălineanu să fie sancționat cu mustrare scrisă cu avertisment. Asta a fost tot, la revedere! Cu partidul nu te joci! Dacă se hotărăște că ești tâmpit, poți fi tu și genial, că ești votat tâmpit în unanimitate. Asta e! Dar parcă nu mă puteam împăca cu ideea că ar putea fi chiar așa. După ce am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nici un caz să renunțe, se întoarse în compartiment. - De ce ai fugit de mine? Unde te-ai ascuns? - îl și luă la chestionat. - Unde să fug? De ce să fug? Am fost la niște amici în celălalt vagon să-mi iau la revedere că urmau să coboare. Oarecum satisfăcută de explicație, doamna Mia se așeză din nou provocatoare în fața lui George, zâmbindu-i fără nici cea mai mică urmă de discreție. Parcă-l și vedeam pe George coborând în gară la Iași unde
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
sacrifice, să dispereze, să spere, să se amuze și să mă uite. Ne-am făgăduit să ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne întîlnim. Atunci revederile erau pasionate, îmbrățișările repezi și puternice, iar senzualitatea ne făcea să comitem cele mai mari imprudențe. Despărțirile, fără să semene cu nebunia primei despărțiri, erau totuși dureroase. Simțeam însă că multe se schimbaseră în ființa ei. E curios cu ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la biserică se poate vedea ce ușor era influențată, femeie prin excelență, și toată cultura și inteligența nu serviseră la nimic. Dar se pot vedea și chinurile în care se zbătea și căuta, oricum, o consolare. Din ziua întîia a revederii noastre, oricât de greu s-ar fi făcut împăcarea, nici nu i-a trecut prin minte să mai facă o rugăciune. - Într-o zi, vorbind despre ce se va întîmpla cu noi după moarte,a spus de tine: "Sandu va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
speriate. Cu un minut înainte de plecarea trenului i-am spus afectuos: "Ce bună ești cu mine uneori și alteori ce rea! Poate ne vedem prea mult, am pierdut orice sfială și destăinuim tot ce gândim. Ce ar fi să amânăm revederea noastră cu o săptămînă?" Ne-am înțeles. Totuși, săptămâna viitoare speram să-mi iasă în întîmpinare la gară, după obicei, și cum, negăsind-o, am suferit, m-am dus, cu toată umilința, să o văd. Mi-a trimis prin Helene
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stupid, că mai sunt multe care nu s-au petrecut între ei. Dar în clipa aceea situația era cu totul alta decât mai târziu, și nu ne închipuiam nici unul, nici altul că s-ar putea schimba ceva. În Ioana, în urma revederii, s-au făcut transformări imense, s-a împlinit într-o zi ceea ce-i dorea întreaga ființă fără să știe, și a terminat prin a-mi trimite scrisoarea care avea să întoarcă mersul vieții noastre. De atunci în viața noastră comună
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aflată a făcut să existe o ușoară ezitare în mersul meu spre dânsa, o preocupare nouă, care împărțise în două emoția pentru venirea Ioanei. De altfel, chiar din pricina Ioanei, am trecut la un nou gând, însă fără legătură cu bucuria revederii, așa cum pretindea ea: spre surpriza mea, Ioana nu se mai înfățișa întocmai cum o lăsasem cu puțin înainte în traiul nostru comun, ci avea aerul provincial, așa cum o cunoscusem la prima noastră prezentare, și pe care îl mai descopeream cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
decis mai mult pentru că nu e vorba de cazul lor personal și deci nu pot să înțeleagă mare lucru. M-am chinuit atroce trei ani și nu vedeam în mine nici o ameliorare. N-am încercat nici o schimbare. Iar în clipa revederii n-am avut decât un scop: s-o recapăt. Îmi făceam iluzia că despărțind-o de celălalt, în același timp distrugeam și tot ce fusese între ei. Sau poate mă hotărâsem să accept orice, căci starea mea tulbure fusese și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]