6,418 matches
-
stakeholder se referă la acele grupuri ce au interese legate de funcționarea organizației și sunt astfel afectate de deciziile, acțiunile, politicile sau practicile organizației, dar care, la rândul lor, pot deopotrivă influența aceste acțiuni, decizii, politici sau practici. Aceste grupuri revendică drepturi În privința organizației respective În aceeași măsură În care deținătorii de acțiuni (shareholders) revendică drepturi de proprietate. Sociabilitatea este „o relație socială de tip pozitiv, cu beneficii actuale sau potențiale pentru toți actorii implicați” (Sandu, 2003:15); astfel definită, rezultă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt astfel afectate de deciziile, acțiunile, politicile sau practicile organizației, dar care, la rândul lor, pot deopotrivă influența aceste acțiuni, decizii, politici sau practici. Aceste grupuri revendică drepturi În privința organizației respective În aceeași măsură În care deținătorii de acțiuni (shareholders) revendică drepturi de proprietate. Sociabilitatea este „o relație socială de tip pozitiv, cu beneficii actuale sau potențiale pentru toți actorii implicați” (Sandu, 2003:15); astfel definită, rezultă În mod clar că termenul sociologic de sociabilitate este convergent celui economic de optim
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o solicitudine și o protecțiexe "„protecție" pe care ea nu a cerut-o (sic!), dar i-a răpit în schimb o sumă de drepturi ș...ț inclusiv pe cel natural la dezvoltare. Pe aceste drepturi vrea azi femeia să le revendice.” (Calypso Botezxe "„Botez,Calypso", 1919, apud Mihăilescu, 2002, p. 227) Botezxe "„Botez,Calypso" accentuează asupra puterii normative a bărbaților: atâta vreme cât ei monopolizează decizia asupra a ceea ce e bine sau rău, drept sau nedrept, câtă vreme femeile vor fi tratate ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
să riscăm eșecul... Poate că cea mai mare provocare în gândirea femeiască este aceea de a trece de la dorința feminină de siguranță și aprobare la cea mai «nefeminină» dintre toate însușirile: aceea a aroganței intelectuale, supremul hybris de a-și revendica pentru sine dreptul de a reordona lumea. Hybrisul creatorilor de zei, hybrisul bărbaților creatori de sisteme” (Lernerxe "„Lerner,Gerda", 1986, p. 228). A provoca gândirea și putereaxe "„putere" patriarhale înseamnă încurajarea gândirii, puterii, autonomieixe "„autonomie" femeilor și a interdependenței dintre
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cu succes putereaxe "„putere": „Ce am făcut eu este nimica toată”; sau, dacă se apreciază, aceasta se întâmplă doar în condiții de practicare a capacităriixe "„capacitare": unicul sens demn de apreciat al puterii este să dezvolți resursele altora, nu să revendici resurse pentru tine. Voința de puterexe "„voințadeputere" este feminin tratată ca egoism, iar exercitarea puterii este sursă de depresie și manifestări autodistructive. Feminitatea nu poate să fie conciliată cu putereaxe "„putere" înțeleasă ca dominare (Millerxe "„Miller,Jene", 1992, pp. 224
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
expoziții nu mai Încape Îndoială. După 1860, cînd Alecsandri Începe să publice Pastelurile sale, parnasianismul nu mai este o școală lirică În forță. Apăruse Baudelaire și oroarea față de „peisagiștii ierbivori” Începuse să-și facă loc. Impresionismul Însuși, În pictură, se revendică dintr-o prioritate a luminii, și natura este valorizată prin capacitatea ei „solară”. Asta ar apropia pe liricul de la Mircești de impresionism, dar ce reprezintă cu adevărat, impresionismul În poezie? Tehnica umbrei nu este nouă, chinezeriile pătrunseseră mai de mult
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
năvalnică În senzualitatea ei Încît ideea unei Zulnii ca simbol al iubirii de divinitate este exclusă. Marele logofăt de la Țigănești nu e Dante, nici Zulnia, mamă a cinci copii, nu este Béatrice. Dragostea lui Conachi are alte virtuți și se revendică dintr-o simbolistică mai profană. Simbatiea este, poate, agapé, mai puțin latura spirituală, dragostea se oprește la el În pragul emoției. Există, cu toate acestea, În poemele lui ecouri din mitologie, din filozofia veche, din lirica trubadurilor, vaietele stihuitorului ne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a fost adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Ideea elaborării unui document special care să cuprindă drepturile copilului Îi aparține lui Englatyne Jebb, fondatoarea Organizației Salvați Copiii din Marea Britanie. “Eu cred că va trebui să revendicăm câteva drepturi ale copilului și să acționăm pentru recunoașterea lor universală”, scria ea la Începutul secolului XX. Englatyne Jebb a sintetizat drepturile copilului Într-o declarație cuprinzând 5 linii de acțiune, care ulterior a fost adoptată de Liga Națiunilor Unite
DREPTURILE COPIILOR CU DIZABILITĂȚI – ÎNTRE PRINCIPII ŞI REALITATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Liviu A. MĂGURIANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2123]
-
avusese timp să se vindece. Camera cealaltă era la fel de goală ca prima, doar o masă și un scaun, un dulap din metal de culoare kaki și încă un scaun, care nu aparținea nimănui și, cu siguranță, nimeni n-ar fi revendicat ceva în locul acela. Cel ce stătea la birou, privind-o cu indiferență, avea același chip ca și cel pe lângă care tocmai trecuse. Polițistul cel nou, purtând trăsăturile celuilalt, îi arătă scaunul. Rada nu înțelesese de ce, ca să fie fotografiată, trebuia să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câștigat banii, n-are decât să-și vânture averea și fițele în altă parte. Dar de ce trebuia să-și facă o casă pe terenul parcului ? Acolo erau leagănele, mai ții minte ? — O fi fost terenul lui bunică-su, l-a revendicat. — Oameni ca ăsta n-au bunici de-ăia de care spui tu. O avere moștenită se poartă altfel. ăștia au apărut de nicăieri, ca mucegaiul. Sau poate de peste tot, spuse Tili, și nu i-am văzut noi atâta vreme. — Hei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
egali între ei atunci cănd își dau cu părerea! Și doar atăt! Cu alte cuvinte, așa cum observa Pericle din Atena (cca. 430 a. Chr.), “deși numai unii pot să inițieze o măsură politică, toți suntem capabili s-o judecăm”. Se revendică astfel principiul egalitarismului propriu-zis, potrivit căruia cetățenii trebuie să fie tratați în mod imparțial. Însă, în ceea ce privește “influența politică - completează Pericle -, fiecare este preferat după cum se distinge prin ceva, și nu după categoria socială, ci mai mult după virtute, iar dacă
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
repede absurdă în virtutea obiectivelor afișate inițial: orice acțiune este blocată și se împotmolește inexorabil în conflictele care au ca protagoniști primăria de cartier și releele ei instituționale, pe de o parte, și asociațiile contestând formele actuale ale "democrației locale" și revendicând o "democrație participativă", pe de altă parte. Această experiență ar putea solicita un tip de analiză interpretativă absolut simetrică în raport cu cele de la care se revendică de regulă antropologia dezvoltării privind operațiile instituite de experți sau de ONG-uri în țările
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ei instituționale, pe de o parte, și asociațiile contestând formele actuale ale "democrației locale" și revendicând o "democrație participativă", pe de altă parte. Această experiență ar putea solicita un tip de analiză interpretativă absolut simetrică în raport cu cele de la care se revendică de regulă antropologia dezvoltării privind operațiile instituite de experți sau de ONG-uri în țările din Africa, Asia sau America Latină. O acțiune concepută sub formă exogenă și având o finalitate străină dinamicii locale a raporturilor sociale este condamnată în mod
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
restructurări ideologice orientate spre globalizarea economică, percepută prin prisma dinamicilor de incluziune și excluziune pe care le generează. Asociația de înfrățire din Lille apare ca produsul irumperii și al mutațiilor cooperării descentralizate, în sânul căreia orașul Lille și regiunea Nord-Pas-de-Calais revendică o poziție de pionierat, îndeosebi în baza acordurilor privilegiate încheiate de douăzeci de ani cu orașul Saint-Louis și regiunea acestuia. Asociația se străduiește așadar, conform celor mai recente reformulări ideologice, să construiască o relație egalitară de schimb pentru a contracara
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
necesar al ideii de inconștient colectiv, indică prezența anumitor forme În psihic, forme care sunt răspândite peste tot”. (/6). Din ultima definitei ar reieși că arhetipurile nu sunt reprezentări Înnăscute, ci forme Înnăscute, cadre care formează natura umană. Jung se revendică de la iluștrii precursori care i-au lăsat o moștenire culturală considerabilă, precursori care sunt grupați În două clase ce formează tot atâtea linii de evoluție-linia filosofico religioasă cu reprezentanții: Philo Judens (Filon Iudeul) pentru care arhetipul este imaginea lui Dumnezeu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Caragiale, Revolta îngerilor, în care mitul alternează cu fantasticul și cu reducția umană, a apărut la doi ani după moartea acestuia. Pentru câteva dintre scrierile avute în discuție în acest proiect, Caragiale însuși ne-a informat cu privire la sursele lor imediate, revendicând în același timp o originalitate pe care nu știm s-o fi pus cineva mai serios în discuție. Astfel, cele câteva fraze care preced Schițele nouă (1910) precizează existența ,,unora din poveștile de față’’ în alte limbi, adăugând și faptul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de disonanțe. Înrudiți prin viziune clasică și prin luciditate ironică și prin vivacitate, France și Caragiale se deosebesc între ei ca tipuri de cultură tot atât cât se poate deosebi un continuator de tradiție umanistă, de povestitorul care s-a revendicat cu dreptate de la Anton Pann. Reducerea lui Caragiale la ,,povestitorul oriental’’ înseamnă parțializare, și ea nu ar fi corectă. Povestitorul oriental este însă prezent de la bun început, în perioada Berlinului, el ivindu-se pe primul plan încă de la start. Atât
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o carte prețioasă tălmăcită din turcește’’. Noi, încheie Caragiale, o povestim aici pe românește, ținând seama nu atât de textul străin, cât și de firea limbii noastre și, prin urmare, de priceperea românului’’. Rezultă limpede că marele nuvelist nu-și revendică nici titlul de traducător, nici măcar pe acela de popularizator. Mai puțin atent la textul străin, el dorește, așadar, ,,a spune’’, ,,a povesti’’ ,,năzdrăvănia’’ despre care a aflat, ținând seama ,,de firea limbii noastre’’, adică ,,de priceperea românului’’. Mai nimerit ar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de conținut magic. Marea originalitate a viziunii fantastice din La hanul lui Mânjoală își are sursa în extraordinarele efecte produse de impactul dintre cele două moduri de înțelegere și explorare a noțiunii de mister. Întreaga artă narativă a povestirii se revendică de la refuzul oricărei tentații de a explica, implicit de a canoniza, dimensiunea satanică a personajului feminin, învăluit într-o ambiguitate incitantă. Încântat de amuzanta hârjoană dintre cei doi eroi, la prima vedere, cititorului i se refuză conotația subtextuală a detaliilor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
său. Cu asta, însă, misiunea omului sașiu nu ia sfârșit. Forța distructivă a duhului satanic trebuie dusă până la limită; nimicirea victimei. Astfel, dintr-un factor insidios la modul psihologic, satanismul devine fățiș agresiv, ceea ce face ca iradiațiile lui fantastice să revendice forme de manifestare concret epice, de o spectaculozitate fascinant realistică. Tânărul își face cruce de două ori: atunci când dă cu ochii de biserica din Sălcuța, și atunci când se-nchină să-i ajute Dumnezeu să dea lovitura orezarilor adormiți care i-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că implică un joc social de definire de sine prin ceilalți. Sociologia franceză pare tot mai preocupată să înțeleagă mecanismele identitare implicate de viața în societate. Unii chiar și-au făcut din asta o specializare, precum Nathalie Heinich, care-și revendică afiliația intelectuală la Goffman și Elias (Heinich, 1987 și 1997). Problematica identitară se învârte, după ea, în jurul a trei "momente": imaginea de sine (autoperceperea), cea oferită celorlalți (reprezentarea) și cea retrimisă de ceilalți (desemnarea). Aceste trei momente pot să coincidă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
monarhiei, și Carta din 14 august 1830 proclamată de către Ludovic-Filip de Orléans (1830-1848) după Revoluția din iulie și abdicarea lui Carol al X-lea de Bourbon (1824-1830). Cartele reprezintă legile fundamentale ale regatului, însă spre deosebire de o constituție ele nu se revendică din principiul suvernității poporului, ci din cel al suveranității monarhice (n. tr.). 19 "Drepul de a uza și de a abuza" (n. tr.). 20 Maximilien Robespierre (1758-1794), supranumit "Incoruptibilul", este unul dintre cei mai cunoscuți lideri ai Revoluției franceze, discipol
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
luat numele de la Charta Poporului adoptată în același an de un comitet de șase parlamentari și șase muncitori. Ea va dispărea din peisajul politic după 1850, dar ideile sale vor inspira radicalii din partidul Liberal britanic și, ulterior, va fi revendicată de mișcarea sindicală britanică (n. tr.). 64 Este vorba de Anti-Corn Law League (Liga Împotriva Legii Cerealelor), fondată în Manchester în anul 1838 de către Richard Cobden și John Bright, promotorii liberului-schimb în Marea Britanie, avându-l ca președinte pe George Wilson
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sine însuși. Creația intelectuală și artistică profesională necesită muncă temeinică, neîntreruptă. Chiar dacă unii consideră cultura un lux, fără luxul acesta o nație se atrofiază până la dispariție. Tipul acesta de truditori oferă semenilor bucurie, alinare, încredere și dreptul de a-și revendica locul în lume. Pe lângă munca intelectuală uriașă, făuritorii de cultură au văzut necesitatea pe care aceasta o reprezintă în viața unui popor. Munca este condiția vieții; scopul ei este înțelepciunea, iar fericirea, răsplata. Despre bucurie Carpe diem! Gaudeamus igitur! ea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
adânci pe care se întemeiază orice nebunie fecundă nu o poți avea decât în condițiile unei depline purități, deci atunci când mobilurile unor gesturi lasă în urmă persoana căreia îi aparțin și migrează către o instanță supraindividuală. Puritatea acestor imagini este revendicată aici în numele gândului că atât eu, cât și celelalte personaje ale Jurnalului nu sîntem decât agenții întîmplători ai unei situații exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]