2,564 matches
-
pe perete, portretul amândurora, al tatălui și-al mamei, văduvă acum, făcut chiar în ziua când se căsătoriseră. El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i se vadă limba ghetei, iar ea, scunduță, în picioare, alături de el și rezemându-și mâna, o mână fină ce nu părea făcută să apuce, ci să se așeze, ca o porumbiță, pe umărul soțului ei. Mama lui umbla prin casă fără să se-audă, ca o păsăruică, todeauna în negru, cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exclamă el -; cu cât stăm mai aproape, cu atât suntem mai protejați. Se așeză din nou, o luă pe genunchi, o prinse în brațe și-o strânse la piept. Sărmănuța îi puse un braț pe umăr, ca pentru a se rezema de el, și-și ascunse din nou fața la pieptul lui Augusto. Și acolo, auzind cum inima-i bătea ca un ciocan, se alarmă. — Vă e rău, don Augusto? — Dar cui îi e bine? Vreți să strig ca să vi se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
le vedea, în loc să scadă în intensitate, se intensifica. Și ajunse să descopere situații insuportabile. — Du-te, du-te, Liduvina, pentru Dumnezeu! Du-te, lasă-mă singur! Hai, du-te! - îi spunea el odată servitoarei sale. Și de îndată ce ea plecă, își rezemă coatele pe masă, cu capul între palme, și-și zise: „E de groază, chiar de groază! Mi se pare că, fără să-mi dau seama, încep să mă îndrăgostesc... până și de Liduvina! Bietul Domingo! Fără doar și poate. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
priviri sfredelitoare ce par a străpunge ținta și-a trece dincolo de ea, îmi contemplă apoi portretul în ulei care-mi prezidează cărțile, culorile îi reveniră în obraji, își trase răsuflarea, își veni în fire, își recăpătă stăpânirea de sine, își rezemă coatele de masa mea și, cu capul în palme și privindu-mă cu un zâmbet în ochi, îmi spuse: — Fiți foarte atent, don Miguel..., nu cumva să vă înșelați și să se-ntâmple exact pe dos de cum credeți dumneavoastră și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în ele; simți o fierbințeală în ceafă și frig în tot corpul, picioarele îi tremurară și-n minte îi apăru spectrul anginei pectorale de care fusese obsedat cu ani în urmă. Cartea îi tremură în mâini, fu nevoit să se rezeme de taraba de pe chei și-n cele din urmă, punând volumul în locul de unde-l luase, se îndepărtă, de-a lungul fluviului, spre casă. Simțise pe frunte suflul pe care-l stârnește fluturarea de aripi a Îngerului Morții. Ajunse acasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă deranjează. Ce citea soția dumneavoastră în acea seară? Întrebarea era absurdă, dar mi se spusese că el era singura mea speranță. Am încercat să mi-o amintesc pe soția mea ridicându-se din pat, luând cartea de pe noptieră și rezemându-se la loc pe perne. Am încercat să îmi amintesc volumul așezat pe chenarul de satin albastru al păturii electrice. Nu era una dintre cărțile acelea pe care obișnuia să le citească în liceu, groase și cu cotoarele tocite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca și cum ar fi un secret pe care trebuie să îl ascundem de ceilalți care nu știu să meșterească lucruri, bravo, Peter, bravo. Stăteam în parcarea supermarketului și îl auzeam pe tata murmurându-mi în ureche, în timp ce mă uitam la cartea rezemată de volan. Părea scăpată din bătălie, cu coperta ruptă fiindcă o azvârlisem pe șine, cu paginile smulse în urma căzăturii. M-am întins, am deschis torpedoul și am scos o rolă de bandă adezivă. Și așa cum aș bandaja genunchiul lui Abigail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oamenii au venit la mine, mi-au strâns mâna și mi-au oferit cartea lor de vizită. Un fotograf a făcut poze. Ziarul local a publicat un articol cu o fotografie. În American Journal a apărut un articolaș. Madeleine îl rezemase pe blatul de bucătărie când am ajuns seara acasă. —Uită-te la asta, zise și făcu un semn cu capul spre ziar, apoi își alungă o buclă de pe frunte cu dosul palmei. Prima dată când și-a tuns părul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
făceam cereri pe care le considera nerezonabile, deși nu pot să văd nimic nerezonabil în a o ruga pe asistentă să liniștească un copil care plânge. Este treaba ei, pentru Dumnezeu! —A trecut pediatrul pe aici, îmi spuse și se rezemă de perne. Voia să știe de circumcizie. I-am spus că vrem fără ceremonia religioasă. Vrem doar să facă o intervenție chirurgicală, el sau unul dintre rezidenții lui. —Unul dintre rezidenți? — Uneori o face un rezident. Eu n-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oră mai târziu, Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu spatele spre ușă. Își dăduse jos sacoul de la costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mei să fie prea docil. Nu pentru că îmi doream unii care să îmi facă necazuri. Speram doar să știe când să se lupte și când să stea deoparte. Voiam să fie deștepți. În fotografie, erau așezați după înălțime, David se rezema de Betsy și Abigail avea un braț după umerii lui Betsy. Și rama ieșise bine. Madeleine își petrecuse o jumătate de după-amiază în magazin să o aleagă. Tot ce mai rămăsese acum de făcut era să agăț tabloul deasupra canapelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pas înapoi și să mă lipesc cu spatele de traverse. Părea un film de groază. Chipul mamei era doar o bucată de piele albă și netedă. Nu avea trăsături. Nu era nimic. Am alunecat pe podeaua neterminată și m-am rezemat de traverse, cu picioarele îndoite și capul pe genunchi, cu brațele încrucișate deasupra capului. Era poziția pe care o luam ca să ne protejăm în timpul bombardamentelor. —Hei, amice. Cuvintele îmi ajunseră la ureche prin zgomotul bombelor care îmi explodau în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Clipi în lumină și își frecă un ochi cu pumnul. —Apă, spuse ea, și cuvântul se transformă într-un căscat. M-am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acum erau în spatele meu. O portieră se trânti. —Peter! Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie, pe care o rezemasem în fața lui și pe care era combinația de la seif. M-am sprijinit în palme pe peron, gata să mă arunc în față. Brațele din jurul gâtului meu mă strângeau de moarte. Nu știam că soția mea e atât de puternică. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o ciudată eroare a naturii, avea un ochi verde și unul căprui. Traversă sala de așteptare sprijinind cu grijă o pacientă palidă, pe care o conduse Într-o odaie alăturată, numită „sala de recuperare“. Doctorul Eitan, suplu și musculos, se rezemă de biroul de recepție, mestecând gumă, mișcându-și Încet maxilarele. Răspunse cu o mișcare ușoară a bărbiei la salutul lui Fima sau la Întrebarea pe care i-o pusese Wahrhaftig sau poate la amândouă. Ochii lui albaștri, apoși erau ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o țigară aprinsă În colțul gurii, parcă lipită de buza de jos, se arunca vijelios asupra frigiderului, dulapurilor și faianței de pe pereți. Într-o jumătate de oră era În stare să transforme Calcutta În Zürich. În timpul acestei lupte Fima stătea rezemat de ușa bucătăriei, inutil și plin de bunăvoință, discutând cu ea și cu sine despre prăbușirea comunismului sau despre școala de gândire care nega teoria lingvistică a lui Chomsky. Atunci când ea pleca era copleșit de un amalgam de sentimente - rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că e un licurici care a uitat să se stingă. Prinse curaj și adăugă: —Vezi Însă că sunt un șantajist. N-am să ți-l dau Înapoi gratis. Annette izbucni În râs. Nu Încetă să râdă nici când Fima se rezemă de ea. Îl trase de păr spre ea și Îi sărută vârful nasului, așa cum se sărută un bebeluș: Ajunge? Acum Îmi dai cercelul Înapoi? Fima spuse: —E mai mult decât mi se cuvine. Ai să primești și rest. Și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
piele roșie și cu un suport pentru cap din același material, arătând de parcă era făcut din carne vie. Scăunelul pentru picioare părea să fi fost Împins ușor Într-o parte. Ca un sceptru regal, bastonul cu măciulie de argint era rezemat de brațul drept al fotoliului. Șula spuse: În orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit deloc. Totul s-a terminat Într-o clipă. Cândva asta se numea sărutul morții și se spunea că numai cei sfinți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
W. se opri o clipă pe preșul din fața ușii de la biroul fratelui său, se uită la resturile de zăpadă sticloasă și murdară care se topeau în fibrele de cocos și bătu. Tatăl lui ședea la masa destinată discuțiilor, cu bastonul rezemat de marginea tăbliei, sprijinindu-și fruntea în mâna stângă. În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să lase pe ghețușuri - limbi de gheață pe sub șirurile de ferestre ale școlii, pe care se dădeau băieții cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tulburi în rame de corn, clipi și spuse: Așa, vasăzică, atunci o să-i luăm măsura băiatului pentru două scândurele, și se duse străbătând atelierul într-o încăpere alăturată, unde era la fel de întuneric și de frig și în diverse compartimente erau rezemate de zid schiuri de diferite lungimi. Am întins mâna în sus, schiurile trebuiau să ajungă sub încheietura mâinii, erau scânduri de frasin, legătura urma să fie montată în șuruburi, cu două „buci“ metalice, care țineau pantoful pe părțile laterale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înfloreau micsandrele și o lumină vag castanie umplea sufrageria pe pereții căreia atârnau portretele în ulei ale celor doi străbuni din Cöln. Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra raftului de cărți atârna un tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în depărtarea aburoasă, luminând verde ca marea. Și, în timpul unei discuții, tata rosti o frază pe care o cunoșteam din duminicile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și lumpen“, iar zâmbetul îi deveni batjocoritor când tata sau mama l-au pus la punct, fiindcă se înfuriaseră din cauza pălăvrăgelii lui despre „muncitori și comunism“, auzi, el, care se trăgea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
portalul acoperit cu postav negru, drapat în fața caselor celor adormiți pe veci. Tata a murit în stradă, răpus fulgerător de un atac de cord. Despotul, sub teroarea căruia am fost constrâns să merg pe drumul hotărât de el, și-a rezemat spinarea de gard și a murit în picioare, cu stânga în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pierdut fecioria într-o Duminică seara, când mama Fișic, întâmpinându-mă în săliță, îmi spuse că fata e dusă la bal. A așezat apoi ibricul pe spirtelniță și după oarecare șovăire, apropiindu-și scăunelul de colțul ușii de care mă rezemasem, făcu cu chipul îngrijorat: - Vreau să-ți spun că tânărul a făgăduit Laurei să se însoare cu ea până în patru săptămâni. Tăcui. În liniștea ce se coborî în odaie, am auzit-o pe Laura din camera vecină, în sfântul locaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]