6,715 matches
-
ecleziastice și mănăstirești, a căror misiune era formarea de slujitori „profesioniști” ai altarului: școală a convertirii la creștinism și a răspândirii moralei creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice aveau o misiune precisă, care a permis stabilirea unui plan de învățământ riguros și universal (septem artes liberales). Școlile ecleziastice deveneau școli episcopale atunci când biserica de care erau atașate era înălțată la rang de episcopie. Din rândul școlilor episcopale s-au dezvoltat, în al doilea mileniu creștin, universitățile occidentale. Învățământul ecleziastic și teologic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
făcut altfel decât ceea ce se poate vedea în școală ș...ț. Este prefața unui program perfect care, în chip autentic, nu există decât în mințile și inimile educatorilor”8; • G.R. Koopman: „Curriculumul este un baston cultural”9. Dar orice planificare riguroasă pentru desfășurarea unui proces instructiv-educativ poate fi numită curriculum? Dispune orice fel de școală de un curriculum? Iată opinia unuia dintre cei mai prestigioși specialiști în acest domeniu: • A.I. Oliver: „Curriculum înseamnă: - toate experiențele copilului și referințele științifice la când
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
primele roade în a doua jumătate a aceluiași veac. Progresele spectaculoase ale cercetărilor efectuate de psihologi asupra motivației și învățării au alimentat iluzia că se poate construi o știință a instruirii aptă să introducă în practica școlară o tehnologie educațională riguroasă și eficientă. Este un mod de a gândi vădit „scientist” și „ingineresc”, cu aspirații universaliste, iar teoria modernă a curriculumului este rezultatul firesc al acestei abordări. Virtuțile sale teoretice și practice păreau, până în anii ’80 ai secolului XX, incontestabile. Realizările
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele mai bune influențe educative cu putință”. Deși formulat pozitiv, principiul este restrictiv. În chip tacit, el interzice nu doar „influențele nefaste”, ci și „influențele bune” sau „ameliorările”. J.A. Comenius folosea aceste expresii cu sensul lor latin, în chip riguros și strict. „Principiul optimismului” nu este o simplă metaforă încurajatoare. Ca urmași ai romanilor, e bine să ne reamintim aceste sensuri. Este vorba de o familie de cuvinte derivate de la adverbul/adjectivul bonus („bine”, „bun”). De aici am derivat „îmbunătățire
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de vedere tehnic, s-a derulat în mod iresponsabil. Aspectul tehnic. Optimizarea curriculară modernă comportă o tehnologie specifică bazată pe principiile abordării sistemice, exigențe praxiologice, reguli de metodologia cercetării științifice și norme de design educațional. Acestea se reunesc în demersuri riguroase, precum cele descrise în paragraful următor. Stăpânirea (mastery) acestor tehnologii presupune o anumită inginerie socioumană paideutică pretențioasă. „Inginerii” și „tehnicienii” dezvoltării curriculare nu pot fi simpli improvizatori. Și totuși, în România schimbarea curriculară a fost făcută de o echipă care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în proiectarea curriculară modernă" Conceptele de referință definesc componentele obligatorii ale curriculumului ce urmează a fi proiectat. Convergența opiniilor formulate în acest sens de către specialiști este uimitoare, putând fi considerată chiar o umanitate. Este vorba, de fapt, de o tehnologie riguroasă, care prevede ca în proiectul curricular să fie specificate următoarele elemente: 1. misiunea instituției educaționale - finalitatea generală, idealul educațional urmărit etc.; 2. finalitățile pedagogice deprinse din misiunea instituției și structurate pe niveluri, cicluri și materii de învățământ; 3. conținutul procesului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
taină de o echipă de câțiva novici, dintre care doar doi-trei aveau o experiență pedagogică minimală la catedră.) Principiul evaluării. Evaluarea este elementul esențial al cercetării, proiectării, experimentării, validării oricărui curriculum, nefiind permisă implementarea lui dacă evaluarea nu a fost riguroasă, obiectivă, pozitivă și practicată la momentul oportun. (***) (Acest principiu a fost total ignorat și nimeni nu știe ce valoare a avut noul proiect curricular și ce virtuți a dovedit la probarea experimentală; nimeni nu a validat științific noul curriculum, dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
niciodată o școală de masă sau obligatorie, ci doar una de elită, ceea ce nu poate fi nici pe departe mulțumitor pentru perspectivele educației în secolul XXI. Criteriile culturale Totuși, pedagogia modernă nu a putut redescoperi paideiva elină, preferând engineering-ul riguros și spoliat de valorile umaniste esențiale. Un curriculum este întotdeauna un proiect paideutic. Formarea omului prin cultură continuă să rămână dominanta educației contemporane și, probabil, va rămâne astfel și în viitor. Dar nu există o cultură care să poată orienta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pedagogicetc "12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogice" Taxonomiile obiectivelor pedagogice sunt considerate de către mulți teoreticieni ai curriculumului - și în primul rând de către cei „moderniști” - cele mai sigure puncte de sprijin pentru proiectarea și dezvoltarea unor planuri educaționale riguroase și adecvate pentru satisfacerea nevoilor de formare individuală și pentru a răspunde cerințelor societății. Taxonomiile lui B.S. Bloom, D.R. Krathwohl și A.J. Harrow au fost utilizate în special în SUA, pentru proiectarea curriculară la nivelul învățământului secundar și în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omise etape esențiale și obligatorii ale dezvoltării curriculare, în sensul larg de reformă curriculară, precum: analiza-diagnostic, experimentarea curriculumului „în proiect”, evaluarea, corectarea, validarea, implementarea, recorectareaetc. Am specificat anterior că, în sens larg, optimizarea curriculară modernă indică un demers amplu și riguros, care poate fi modelat trifazic (proiectare-experimentare-validare), tetrafazic (proiectare-experimentare-corectare-validare) sau chiar pentafazic (proiectare-experimentare-optimizare-reexperimentare-validare). Teoreticienii acestor modele de reformă curriculară modernă insistă asupra obligativității unor etape inițiale, de parcurs și finale, precum: a) obligativitatea analizei-diagnostic printr-o cercetare curriculară înaintea proiectării unui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și riscul aplicării forțate și autoritare a unor proiecte curriculare ce conțin erori; or, prin aplicare, acestea vor produce malformări educative ireparabile unor populații școlare inocente care, în funcție de situație, pot avea dimensiuni mari. Din nefericire, rezistența la schimbare, tipică organizațiilor riguroase și birocratice, cum sunt cele școlare, poate fi confundată în practică, destul de ușor, cu respingerea proiectelor curriculare noi care conțin erori. Este necesar să precizăm că responsabilitatea conducerii reformelor curriculare este egală cu aceea a schimbării socioeducaționale. Un nou curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trebuie să știe foarte bine”; însă asemenea capacități sinestezice nu au putut dovedi decât mari prozatori care s-au distins prin evocarea psihologiei copilului și a psihologiei școlare, precum C. Dickens sau I. Creangă. Manualul este însă și o carte riguroasă din punct de vedere pedagogic. Trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, la fiecare temă pe care o detaliază: a) obiectivele pedagogice urmărite, enunțate pe înțelesul elevului; b) sarcini de lucru (de învățare) conexe obiectivelor; c) informații pentru realizarea sarcinilor de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proiectele profesorale”: a) proiectul pe termen mediu: planificare calendaristică semestrială și anuală; b) proiectul pe termen scurt realizat pentru 1-2 lecții. Manualul școlar îndeplinește aceleași funcții la nivelul elevului. În acest fel se realizează nu numai condițiile dirijării și controlului riguros al instruirii moderne, ci și posibilitățile pe care le au curricula moderne de a realiza acel one-dimensional man, ce poate fi descris în termeni de „competențe”, „capacități”, „abilități” și „performanțe” măsurabile și testabile. Dar tocmai împotriva acestei unidimensionalizări, progresivist-eficientistă, au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apă” a unei noi științe - teoria generală a curriculumului. Noua știință, asemenea ciberneticii și geneticii, ar fi trebuit să atingă idealul aristotelic al științei, adică să enunțe legi universale și infailibile, care să permită apoi aplicații pe baza unor tehnologii riguroase și de mare fiabilitate. Erau vremuri de avânt și optimism. Se declanșase o revoluție științifică mondială care nu putea ocoli domeniul educației și învățământului. Raționalismul, obiectivismul și, în general, pozitivismul științific păreau victorii absolute ale spiritului omenesc în lupta cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Petre Țuțea american, care gândea și vorbea bine, dar scria cu mare greutate.) În 1965, elevii săi i-au publicat o colecție de dialoguri și eseuri pedagogice intitulată Strategies for Curriculum Development. Nu era o lucrare bazată pe demersuri științifice riguroase. Totuși, eseistul enunța idei și teze deosebit de convingătoare, rezultatul dezbaterilor și explorărilor pe care le organiza în centrul său de analiză de la University of Wisconsin, cu studenți și educatori. Considera că aceasta era o metodă mai eficientă și mai potrivită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lipsită de echivoc, că acesta funcționează ca un „bolnav muribund”. Urmau argumentele, acuzatoare în sine. Schwab observa că domeniul „curriculumului tradițional” a fost mult lărgit, dar că această extensie s-a realizat fără o concepție clară, fără un suport științific riguros, fără examinarea prealabilă a consecințelor. Era o „modernizare” ce putea fi asemănată cu contractarea unei maladii structurale și funcționale, fără un remediu previzibil. În fine, în al treilea rând, Schwab declara că domeniul curriculumului ar putea trăi experiența unei „renașteri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuptor cu microunde, fără autoturisme etc. De altfel, în anii ’70 s-a produs extincția „speciei pășuniștilor și paseiștilor”, făcând loc „futuriștilor” și „ufologilor”. Chiar și școlile păreau să fi adormit în liniștea unor curricula moderne, din ce în ce mai bine articulate, mai riguroase și mai solid întemeiate pe descoperiri ale psihologiei, sociologiei, managementului și pedagogiei. Curricula moderne au atins apogeul în acest deceniu fericit. Dar școala este prima instituție socială care ia contact cu viitorul; ea a fost prima care a presimțit dezlănțuirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
L. Thurstone, l-a atras spre „cercetări obiective bazate pe măsurări exacte” în psihologie și educație. Și mai importantă pare să fi fost influența lui Ralf W. Tyler, succesorul lui Thurstone. Acesta folosea metode de testare și măsurare pentru articularea riguroasă a componentelor curriculare pe baza vestitului „Rațional al lui Tyler”. Metodele pozitiviste ale acestuia erau într-un acord aparent foarte fericit cu formația matematică și naturalistă a lui Schwab. Semnele de întrebare au apărut atunci când Schwab a încercat să utilizeze
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au continuat, ignorând cu superbie criticile din ce în ce mai virulente. Curentul „științific”, bazat pe principiile empirismului behaviorist și ale raționalismului tylerian, a avansat imperturbabil în direcția fundamentării unei științe a instruirii și a curriculumului similară cu Naturwissenschaften. A fost deceniul cercetărilor educaționale „riguroase”, al lucrărilor înțesate cu scheme, grafice, tabele și analize matematice sofisticate. Cultul măsurării, numărării și al calculelor a atins apogeul. Reproșului mai vechi adus acestor cercetări că s-ar cantona în „cantitativism” i s-au opus investigații pedagogice bazate pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consolideze teoria. În 1971, a publicat - împreună cu T. Hastings și G. Madaus - Handbook of Formative and Summative Evaluation 6. Manualul limpezea problemele practice ale „pedagogiei prin obiective” și ale măsurării obiective a progreselor instruirii cu ajutorul feedbackului obținut aplicând teste docimologice riguroase. Spinoasa problemă a subiectivismului în aprecierea și evaluarea performanțelor școlare a fost, în acest fel, eliminată. Bloom nu a intuit însă că această „extirpare a cariei subiectiviste” antrena consecințe negative chiar mai mari decât ceea ce fusese eliminat: „testologismul” exacerbat, „obiectivismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adaptative, de supraviețuire și formare). Condițiile externe sunt, în esență, influențele de mediu și diverși factori educogeni. Eficiența maximă a învățării poate fi obținută prin armonizarea optimă a condițiilor interne și externe printr-o bună planificare a studiului și proiectarea riguroasă a experiențelor de învățare. Odată cu publicarea lucrării Principles of Instructional Design (1974), Gagné a reușit să impună conceptul de tehnologie educațională 11. El desemnează, de fapt, activitățile de proiectare instrucțională și curriculară. Gagné are în vedere două tipuri de design
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
același timp, Foshay susținea că elaborarea curriculumului trebuie precedată și întemeiată pe „cercetarea observațională” a ființei umane, înțeleasă ca „existență unică, irepetabilă și complexă”. După el, „dezvoltarea umană a curriculumului trebuie să fie experimentală, interactivă, cooperativă și în același timp riguroasă”14. În același an, Gerald Weinstein și Mario Fantini au publicat lucrarea Toward a Humanistic Education: A Curriculum of Affect. Era un studiu inițiat de Fundația Ford. Autorii au făcut studii în școlile tradiționale și au constatat că ele aveau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pot ignora. Doritori să pară novatori și „deschiși la nou”, participanții, care altădată l-ar fi huiduit, l-au ascultat cu o evlavie ipocrită, regretând în surdină „vremurile de altădată”, când se dezbăteau „în stil kantian” problemele serioase ale articulării riguroase și coerente a curriculumului modern și când se puneau bazele științei curriculare pozitive. Conferința de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu a mai avut deloc serenitatea celor din anii ’50-’60. Dincolo de liniștea aparentă, clocoteau deja uragane devastatoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zi, ni se fixează obsedant în conștiință, ba chiar ne invadează și somnul cu vise devorante și coșmaruri cvasirealizabile. De aceea, neinspiratele concepte sunt decriptate de analiști prin raportare la ceea ce ele caută să contrazică: realitatea obiectivă și gândirea modernă riguroasă a veacurilor care s-au scurs de la Iluminism încoace 7. Ce a determinat această schimbare de amploare? Este o întrebare ce nu pare să-și aibă rostul aici. Dar ea a antrenat mutații profunde ale gândirii și practicii educaționale. De
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În 1964, John S. Bell a publicat un important studiu cu privire la experimentul descris mai sus: „On the Einstein-Podolsky-Rosen Paradox”12. Teorema lui Bell era exprimată sub forma a două inegalități matematice care permit să se testeze experimental, într-o manieră riguroasă și precisă, ideile cele mai generale privind cauzalitatea locală și separabilitatea. Să presupunem că există doi experimentatori separați în spațiu și timp care își aleg, independent unul de altul, condițiile propriei experiențe. Ideile de „cauzalitate locală” și de „separabilitate” ne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]