KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...135 >

3,374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

dar noi o să avem, cu siguranță, nevoie de tine. — Nu știu la ce vă referiți, îi zise Lanark cu năduf, și se depărtă. Traversă piața și se îndreptă spre Elite, pentru că era singurul loc care-i venea în minte, și Rima putea fi acolo. Clipele ei de tandrețe radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă de dragonită, cum o transformase? Sări peste rigolele inundate și se afundă printre creste de zloată; deschise ușile din sticlă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-am văzut-o pe Rima de la... de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-am văzut-o pe Rima de la... de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost la ea pe ceață și acum nu cred c-aș mai găsi drumul. Figura lui Gay păru brusc îmbătrînită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
niște pistrui argintii deasupra cotului ,și se întrebă dacă fuseseră și înainte. încercă să apuce mîna care se mișca, dar aceasta se încleștă. — Da, sînt lipsită de apărare în partea aceea. De ce nu faci uz de forță? — Rima! — Nu sînt Rima ta. Continuă să citești. M-am plictisit de cartea asta. N-ai vrea să stai de vorbă cu mine? Probabil că te simți singură. Eu, unul, mă simt. Nu-i răspunse. — Povestește-mi ceva despre lumea de dinaintea venirii tale aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
croi drumul împotriva curentului. Asta fu aproape imposibil pînă cînd nu se culcă la podea și-și făcu loc împingînd cu mîinile și picioarele în pereții tunelului îngust. După mai multe minute de luptă, reuși să parcurgă trei metri. „O, Rima!“ striga el, și începuse să-și lovească fruntea de podea plîngînd de frustrare, cînd presiunea încetă. Se ridică. înainte și în spate, tunelul devenise portocaliu-închis, iar după aceea total negru. Era frig și zgomotul încetase, deși se auzea o trepidație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
capul îi apăsa un perete și copitele celălalt, iar aripile întinse ocupau tot spațiul, nu se mai zărea nici un centimetru de podea. Aerul era înăbușitor de fierbinte și o dîră albă ca fumul de țigară i se ridica din cioc. Rima, spuse el. Vocea răspunse cu o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig, Thaw, mi-e cald și voi străluci în curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fiecare latură. Prin tunel, dinspre atelier, alerga aplecată o asistentă cu o mătură, urmată de o targă împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a găsit o prietenă, dar are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice că ai sabotat proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum le rugase, apoi una din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Făcură cum le rugase, apoi una din ele îl bătu ușor pe obraz, iar cealaltă zise: — Distracție plăcută, Sprîncenatule, după care amîndouă își apăsară buzele cu degetele, ieșind în vîrful picioarelor, furișindu-se cu gesturi exagerate. Lanark se duse la pat. Rima părea că doarme. El lunecă delicat lîngă ea și adormi. Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea cu un mic surîs grav, ciugulindu-și vîrful unei bucle aurii-argintii. Numai tu m-ai putut ajuta, Lanark? întrebă ea. Nimeni mai deosebit? Nimeni formidabil? — Ai cunoscut mulți bărbați deosebiți? — Nici unul care să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fie aproape de ea. Prin fereastră se vedea un cer de azur și păsări zburînd în depărtare sau contururi de nori luminate de soare sau mohorîte care își schimbau forma în bătaia vîntului. Lanark citea Războiul Sfînt și se uita la Rima, care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe, iar însuși gestul de a fi îmbrățișat și mîngîiat era atît de voluptuos, că se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
poate adăuga înțelegerea? Nu ne înțelegem pe noi înșine, cum crezi că-i putem înțelege pe ceilalți? Doar hărțile și matematica sînt făcute pentru a fi înțelese, noi, sper, sîntem mai consistenți decît ele. Fii atent! începi să fii deștept. — Rima, care dintre noi a ieșit cînd a crăpat carapacea? Am gînduri mai vaste decît înainte, mi-e teamă de ele. Strînge-mă în brațe. — îmi plac bărbații masivi. Strînge-mă tu. El refuză orice fel de hrană în prima zi, pretextînd că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea, fereastra arăta o ceață perlată și un soare mic, dur și alb. își dădu seama că Rima nu dormea. încercă s-o îmbrățișeze, dar ea îl respinse. Știi că dacă o să mănînc această mîncare, mă vei învinge într-un fel pe care nu-l voi uita niciodată? o întrebă. Nu-i răspunse. El luă radioul și vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
doctorul nu-i de serviciu acum, dar o să-i transmitem mesajul mîine dimineață la prima oră, imediat după micul dejun. Lanark puse radioul jos și-și mușcă buricul degetului mare. Cînd asistenta îi aduse cina, încercă s-o convingă pe Rima să mănînce fără el, dar ea îi spuse asistentei să ia tava. El se ridică și se plimbă mult timp prin salon, apoi reveni în pat, se întinse obosit cu spatele la ea și-i zise: — Nu-ți face griji, o să mănînc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
între omoplați, își apăsă sînii de spatele lui, stomacul de fund și genunchii de dosul genunchilor lui. Rămaseră așa pînă dimineață, lipiți ca două linguri într-un sertar. Au fost treziți de asistenta care făcu patul și o ajută pe Rima să se spele. Lanark se spălă și se bărbieri în toaletă, cuprins de un sentiment de ușurare și fericire. Nu mai mîncase nimic de două zile și-l durea stomacul de foame, dar era bucuros că are un motiv să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în toaletă, cuprins de un sentiment de ușurare și fericire. Nu mai mîncase nimic de două zile și-l durea stomacul de foame, dar era bucuros că are un motiv să-și încalce promisiunea făcută sieși, mai ales acum, cănd Rima nu jubila, ci se purta cu delicatețe și recunoștință. Cînd se întoarse la patul proaspăt aranjat, asistenta aduse micul dejun și-i puse pe genunchi o farfurie pe care se afla un mic dom rozaliu și transparent. El se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întoarse la patul proaspăt aranjat, asistenta aduse micul dejun și-i puse pe genunchi o farfurie pe care se afla un mic dom rozaliu și transparent. El se uită fix la el, luă furculița și cuțitul, apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu pot. Mi-am pus în gînd să mănînc, vreau, dar nu pot. Rima își înapoie și ea farfuria, apoi se depărtă de el și începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
uită fix la el, luă furculița și cuțitul, apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu pot. Mi-am pus în gînd să mănînc, vreau, dar nu pot. Rima își înapoie și ea farfuria, apoi se depărtă de el și începu să plîngă. — Doi sugari, asta sînteți, spuse asistenta. Cum o să vă faceți bine dacă refuzați să mîncați? împinse căruciorul afară, iar radioul făcu plin-plong. Lanark îl deschise. Munro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mai mergeți contra curentului. Radioul se întrerupse. Pofta pe care o simțise în stomac dispăruse în momentul în care văzuse mîncarea, dar acum îi revenise de două ori mai puternică. Se contopea cu suferința pe care o simțea față de plînsul Rimei și-i crea o stare cumplită, concretă de nefericire. își încrucișă brațele pe piept și zise hotărît: — Trebuie să rămînem așa pînă cînd lucrurile se îmbunătățesc sau se deteriorează și mai mult. Rima se întoarse spre el și strigă: — Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
suferința pe care o simțea față de plînsul Rimei și-i crea o stare cumplită, concretă de nefericire. își încrucișă brațele pe piept și zise hotărît: — Trebuie să rămînem așa pînă cînd lucrurile se îmbunătățesc sau se deteriorează și mai mult. Rima se întoarse spre el și strigă: — Vai, ce prost ești! și încercă să-i zgîrie fața cu unghiile. El reuși să se strecoare din pat și zise furios: — Ar fi mai bine să plec, ai mînca atunci! Spune asta, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mînca atunci! Spune asta, și-o s-o șterg pentru totdeauna! Ea își trase pătura peste cap. El se îmbrăcă în halat, ieși printre paravane și se plimbă fără țintă prin salon. în cele din urmă, se întoarse și rosti sobru: — Rima, îmi pare rău c-am urlat. Am fost egoist și brutal. Dar probabil că ai mînca, dacă n-aș fi eu aici. Ai vrea să plec cîteva zile? îți promit că o să mă-ntorc. Ea stătea sub pătură fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ecleziastice din continentele în care legătura dintre hrană și uciderea oamenilor e mai puțin remarcată. Asta mi-a permis să-mi fac o mică rezervă de delicatese pe care, sper, le vei considera utile. Am auzit că refuzi mesele noastre. Rima se ridică și se sprijini de umărul lui Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i urmărea cu un zîmbet ușor melancolic. — Canibalismul a fost întotdeauna principala problemă a omului, spuse el. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se opun, dar nu voi avea timp să lucrez împotriva lui. O să trebuiască să-mi cîștig existența. Regret. Noakes zise cu jale în glas: — Nu te scuza. Preotul trebuie să-i îndemne pe oameni să fie mai buni decît el. Rima se opri din clefăit și întrebă: — Dar care-i problema cu institutul? M-am făcut bine aici, ca și alții, nu-i așa? — Ai fost vindecată în ciuda instrucțiunilor departamentului meu. Institutul este o mașinărie criminală, spuse Lanark brusc. Noakes clătină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]