2,158 matches
-
Iarnă în Herța". O dată cu începerea războiului, a pictat scene specifice cum ar fi "Cazaci în Bucovina" și "Manevre de iarnă", în care folosește negrul și cenușiul pe fondul imaculat de alb al zăpezii. Fiind locotenent în rezervă al Regimentului IX Roșiori, el a cerut să lupte ca voluntar în armata română. A fost reactivat în cadrul aceluiași regiment care făcea parte din divizia de la Cerna a generalului Ion Dragalina. Cum România a intrat în război, Verona în calitate de ofițer de cavalerie, a luat
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Studiile liceale le-a realizat la Școala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iași (1899-1904) după care a urmat Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București (1904-1906). După terminarea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Aici a scos revistele "Ion Creangă" și "Miron Costin". A sprijinit îndeaproape apariția revistei "Freamătul", care a apărut la Tecuci în anul 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacția la Bârlad. Numai culegerile și
Tudor Pamfile () [Corola-website/Science/308889_a_310218]
-
de lei. Moștenitoare este tânăra și frumoasa Mariana Pătrașcu, fiica unei prietene a boierului. Aceasta plănuiește a-și schimba identitatea cu cea a domnișoarei sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce locotenentul Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc, fac tot
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
atunci trăia un personaj foarte popular și plin de ifose: colonelul Portocală, care purta pantaloni bufanți, mănuși albe și monoclu. Se afla peste tot: la hipodrom, la cafenea, pe Calea Victoriei ori la Capșa, unde își etala izmeneala, "„tipic ofițer de roșiori, mare berbant”", după cum îl caracteriza Niculescu-Buzău. Actorul a reprodus pe scenă întrutotul costumația și atitudinea arogantă a colonelului, iar publicul a recunoscut imediat aluzia și l-a răsplătit cu aplauze îndelungate. În memoriile sale, comicul bucureștean își amintește: "„În vara
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Georgescu a încercat să ecranizeze „Maiorul Mura” după un scenariu redactat de el. Deși a depus petiții la toate ministerele care l-ar fi putut ajuta la finanțarea filmului, Ion Timuș nu a primit nici un ajutor. Excepție face escadronul de roșiori pus la dispoziție de generalul Gheorghe Argeșeanu, cu care Timuș făcuse cunoștință la Tokio. În cele din urmă, regizorul filmului a fost nevoit să-și vândă colecția de costume orientale aduse din Japonia, ca să sporească puțin capitalul sărac al filmului
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Gruia). Într-un rol secundar apărea balerina Elena Prodanovici-Bulandra, alături de alte tinere balerine de la Opera Română. Ion Timuș a primit și sprijinul generalului Gheorghe Argeșanu (pe care-l cunoscuse la Tokio), care i-a pus la dispoziție un escadron de roșiori, ca soldați figuranți, pentru maiorul Mura. Din cauza greutăților ivite în transportarea echipei, filmările exterioarelor s-au făcut în București, la conacul Crainic din Grădina Botanică. Interioarele au fost luate în studioul companiei Indro-Film, chiria zilnică fiind de 4.000 de
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
populație de locuitori (2011). Orașul se află în partea central-estică a județului și este traversat de șoseaua națională DN2B, care leagă Brăila de Buzău. La Ianca, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ211, care duce spre sud la Zăvoaia, Roșiori și Grivița (ultima în județul Ialomița; unde se termină în DN2C); și șoseaua județeană DJ221, care duce spre nord la Șuțești (DN22), Râmnicelu, Gemenele și Cazasu (unde se termină în DN22. Prin oraș trece și calea ferată Buzău-Brăila, pe care
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
în școală religia și învățătura creștină. Prin osîrdia lor în 1901 în satul Biliceni a fost construită o biserică nouă, sfințită de un mare sobor de preoți. La 25 ianuarie 1918 poposește o unitate română de cavalerie din Regimentul 10 Roșiori. Rebeliunea de la Petrograd făcuse să se prăbușească Rusia. Sfatul Țării, în numele populației pe care o reprezenta, votează unirea Basarabiei cu România. Prutul încetă să mai fie frontieră între frați. Prin 1923 Bilicenii aveau vreo 500 clădiri, inclusiv o curte boierească
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
după-amiaza zilei de 27 noiembrie satul Prunaru. Pentru a evita încercuirea și asigurarea retragerii forțelor spre o nouă pozitie, generalul Alexandru Referandru (comandantul Diviziei 18 Infanterie) a hotărât atacarea inamicului în zona Dragănești-Vlașca cu Brigada 43 mixtă și Regimentul 2 Roșiori. În dimineața zilei de 15/ 28 noiembrie s-au dat lupte deosebit de crâncene la marginea satului Prunaru de catre avangarda Brigăzii 43 mixte și forțele de ocupație. Profitând de lăsarea ceții inamicul a inițiat o manevră de învăluire a Brigăzii 43
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
marginea satului Prunaru de catre avangarda Brigăzii 43 mixte și forțele de ocupație. Profitând de lăsarea ceții inamicul a inițiat o manevră de învăluire a Brigăzii 43 cu unități situate în afara satului. În acest moment, generalul Referandru a cerut Regimentului 2 Roșiori să intre în luptă. Astfel a luat naștere celebra șarjă de la Prunaru. Descrierea făcută de Constantin Kirițescu în cartea sa „Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919", vol. I, este emoționantă: Deși Regimentul 2 Roșiori a pierit aproape în totalitate -lăsând
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
generalul Referandru a cerut Regimentului 2 Roșiori să intre în luptă. Astfel a luat naștere celebra șarjă de la Prunaru. Descrierea făcută de Constantin Kirițescu în cartea sa „Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919", vol. I, este emoționantă: Deși Regimentul 2 Roșiori a pierit aproape în totalitate -lăsând pe câmpul de luptă 216 camarazi căzuți, morți sau răniți, grație eroicei șarje de la Prunaru, Divizia 18 Infanterie s-a putut regrupa pe aliniamentul Letca Veche - Jilava contribuind din plin la operațiunile de apărare
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
înainte de bătălia de la Mărășești, locotenentul Constantin Postelnicescu și mulți alții), ceilalți intrând în nemurire... Un cimitir militar a fost înființat pe locul unde s-au desfășurat luptele și unde au căzut la datorie peste 300 de soldați din Regimentul 2 Roșiori. În 1933 a fost ridicat în incinta cimitirului militar un monument comemorativ contituit dintr-o stelă de piatră cioplită în vârful căreia se află o statuie de bronz înfățișând un vultur cu aripile întinse gata să-și ia zborul. În
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
Ferdinand. Astăzi monumentul este refăcut, asemenea și cimitirul de onoare este bine îngrijit. Un număr de 216 stejari au fost plantați, prin efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe 29 mai
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
cimitirul de onoare este bine îngrijit. Un număr de 216 stejari au fost plantați, prin efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe 29 mai 1927 la Iași, în prezența familiei regale
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
unitate bolșevică, anchetat, judecat și condamnat la moarte. Reușește totuși să evadeze de sub escortă și după 10 zile și nopți, sumar echipat, fără hrană, reușește să treacă Nistrul pe gheață, în apropierea Hotinului, în zona de dislocare a regimentului 4 Roșiori. Datorită dăruirii și perseverenței cu care înțelege să-și facă datoria, este avansat la excepțional la gradul de locotenent-colonel, la 16 aprilie 1917, și tot la excepțional primește și gradul de colonel la 1 aprilie 1919, adică exact după 20
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
milițiile populare", formate exclusiv din etnici maghiari, au încercat să împiedice reîntoarcerea românilor. După câteva săptămâni de locuit în vagoane, românii s-au bucurat de sprijinul armat al Batalionului Român de Reparații Căi Ferate. Stări conflictuale au fost în localitățile Roșiori (Félegyház), Diosig (Diószeg), Șimian (Semjén), Pișcolt, Gelu, Horea etc. Pentru aplanarea conflictului a fost necesară intervenția maiorului Gorbunov, un consilier sovietic. Cei care au aplicat ordinul făceau parte din administrația provizorie a Bihorului de Nord și erau de alte etnii
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
comuniștilor la putere, sărbătoarea junilor a fost interzisă, costumele junilor fiind distruse de către activiști. Obiceiul a fost reluat în anii '70. Există mai multe grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni. Unul dintre obiceiurile comune celor trei etnii din Țara Bârsei este Burduhoaza/Baricajárás/Burtzel, ce reprezintă același personaj în toate trei culturile. Este cunoscut mai degrabă prin numele slav „Borița” și este practicat mai ales la [[ceangăi
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Momentele și schițele" lui Caragiale. Profesorul Gavrilescu, guraliv și confuz, poate fi asemănat cu un personaj caragialian. Cu toate acestea, Bucureștiul lui Mircea Eliade este unul imaginar, având toponime fictive și simbolice precum strada Preoteselor, unde locuia și locotenentul de roșiori din „Podul” (1963). Nuvela a fost primită de critica literară cu elogii. Ea a fost considerată „un giuvaer al literaturii lui Mircea Eliade” (Dumitru Micu, în Introducere la vol. "Maitreyi * Nuntă în cer", E.P.L., 1969), „indiscutabil o capodoperă a fantasticului
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
român, care a îndeplinit funcția de comandant al Aviației Militare Române (1970-1977). s-a născut la data de 20 ianuarie 1924, în orașul Galați. În anul 1942 a primit brevetul de pilot sportiv la Școala de zbor cu motor de la Roșiorii de Vede. După absolvirea Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați, în 1944, s-a înscris la Școala de Ofițeri de Aviație de la Cotroceni, absolvind la 1 iulie 1946, cu gradul de sublocotenent aviator. Ca urmare a rezultatelor școlare și a aptitudinilor
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
iar mai târziu cântă la piculină și clarinet în fanfara școlii normale din Sibiu, condusă de profesorul Dumitru Eremia. Sub îndrumarea acestui profesor, fiind lipsit de mijloace materiale, la vârsta de 19 ani, intră ca voluntar în muzica Regimentului 4 Roșiori" din București. Activând ca muzicant militar, urmează în paralel Academia de Muzică și Artă Dramatică din București, unde studiază teoria muzicii cu maestrul Ion Chirescu, iar armonia, contrapunctul, orchestrația și compoziția, cu maestrul Paul Constantinescu. În aceeași academie, studiază și
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
două ori cu Medalia Muncii. Iată mai jos o fișă detaliată a studiilor, a cariei militare urmate precum și a întreagii activități artistice: Trecut în rezervă la data de 25.02.1972. A activat ca militar în termen la Regimentul 4 Roșiori (12.04.1935.-.14.04.1938); instrumentist la Regimetul Pionieri Gardă (14.04.1938 - 04.11.1947), la Regimetul 2 Infanterie Marină (04.11.1947 - 09.12.1947) și la Grupul 2 Special Moto (09.12.1947 - 04.03.1948
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
examenul de admitere la Liceul Militar din Craiova, după absolvirea căruia în 1903 se orientează spre Școala militară de ofițeri de infanterie, specialitatea cavalerie. La 22 iunie 1905 Mircea Zorileanu primește gradul de sublocotenent și este repartizat la Regimentul 1 roșiori din Galați. În dorința de a se perfecționa, urmează Școala specială de cavalerie din Târgoviște, iar în 1909 Școala de cavalerie italiană de la Tor di Quinto. La 1 aprilie 1909 este mutat la Divizionul de cavalerie Dobrogea, cu garnizoana la
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
toamna anului 1944 la luptele purtate împotriva trupelor hitleristo-horthyste în apropierea localității Mirăslău. Se îmbolnăvește de tifos exantematic și moare în spital la Aiud. 28. Ioan Mărginean, născut în anul 1922, moare în anul 1944 într-o unitate militară din Roșiorii de Vede în timp ce participa la întreținerea armamentului. 29. Traian Moiseș, născut în 1911 în Galda de Jos, ajunge în Crăciunelu de Jos prin căsătorie. Urmează stagiul militar în Regimentul 40 Artilerie din Alba Iulia, iar în anul 1942 a fost
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
a deveni preot, dar nu au putut trece de încăpățânarea micului Vladimir, care își dorea altă profesie. In anul 1918 a dat examen la Liceul „B.P. Hașdeu” din Chișinău, iar la 17 ani se înscrie ca voluntar la Reg. 3 Roșiori din Bârlad. De aici este repartizat la Divizia de Mare, de la Constanța, cu gradul de sergent. În cadrul Diviziei face parte din echipajul canonierei „Lt. Dumitrescu”. Când acest vas este trimis în reparație, sergentul Stângaciu este repartizat la Atelierul de Construcție
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]
-
fiecare. În plus, cele zece divizii active (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un regiment de vânători și o brigadă de artilerie. Cavaleria era formată din două divizii cu 6 brigăzi, (fiecare brigadă fiind formată din două regimente de roșiori) și cinci brigăzi de călărași (câte una pentru fiecare din corpurile 1-5 de armată). Pentru conducerea acestor forțe se constituia Marele Cartier General, având rolul de a sprijini Comandantul de Căpetenie - regele Ferdinand - în conducerea acțiunilor militare. Asigurarea aspectelor administrative
Ordinea de bătaie a Armatei României (1916) () [Corola-website/Science/333018_a_334347]