2,158 matches
-
Transilvania, doar după 1868 (cu ocazia legii educației emise de guvernul maghiar), care specifica faptul că istoria trebuia studiată ca materie separată. Al doilea abecedar apărut în 1861 purta semnătura lui Vasile Petri, fiind intitulat Elementariu seu Abecedariu pentru școlele romanesci. Acesta avea să fie interzis de autoritățile maghiare, ulterior intrării în vigoare a legii din 1868, pe motivul că atenta la coeziunea statului maghiar. Revizuit, abecedarul lui V. Petri avea să apară în 1878 sub numele de Noul Abecedar românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu dragă inimă pentru domnii lor, căci altfel îi va ajunge pedeapsa lui Dumnezeu!" (Ghibu, 1975, p. 179). Ideea centrală a mesajului este întărită prin publicarea în 1783, la Sibiu, a cărții intitulată ABC séu Bucavna spre folosul scolelor niamului romanesc, scrisă în întregime cu litere latinești, unde se relatează copiilor că: Pe Lumea lui Dumnezeu sînt multe fèliuri de staturi, ádeque, sînt hòmeni quárii áltorá poruncesc, si hòmeni, quárii trabue se ásculte de áltii. Áceiá, quárii poruncesc, se chiáma Parinti
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
toti? Numái unii áu loc pe dênsul, ceiálálti sed pe áldoilea, áltreilea, si mái înderapt. Rânduiàlá ácèstá o há facut Dumnezeul cel prea întiellept. Quaruiá êi pláce vîrtutea, êi pláce rânduiálá lui Dumnezeu (ABC séu Bucavna pre folosul scolelor niamului romanesc, ediția 1797, pp. 84, 86; vezi și Ghibu, 1975, p. 58). Nu credem că este deloc exagerat ca aceste mesaje să fie descrise ca alcătuind o "pedagogie a obedienței" propovăduită de autoritățile statale și justificată prin recursul la o teologie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ce scrie în Tomul al IV-lea al magnum opus-ului său, care tratează Istoriia besericească a episcopiei românești din Ardeal: "Credința creștinească de la propăvăduirea apostolilor în toate țerile, provințiile și cetățile Împărăției Romanilor au străbătut, încă și între ostații romanești, precum în toate alte ceale, foarte mulți, încă în veacul dintâiu și al doilea al besearicii creștinești" (Micu, 1995b, p. 189). Încă dinainte de "turnura constantiniană", prin care creștinismul a fost mai întâi legalizată prin Edictul de la Milano din 313 și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pot fi degajate mai multe elemente chintesențiale ale conștiinței românești, Moldovan afirmă că "Dein Romanii, ce n'au voitu a se despartî de Daci'a Traiana, ne amu prasitu Romanii, ce ésta-di ne aflàm in Ardealu, Moldov'a, Tier'a romanesca, Banatulu Temesianu, in Crisian'a, Maramuresiu sî Bucovin'a" (Moldovan, 1866, p. 16). Originea pur latină, identitatea romano-română, continuitatea la nord de Dunăre după retragerea aureliană, unitatea etnică a tuturor românilor, precum și unitatea geografică a spațiului românesc, toate acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cursul de istoria românilor. București: Tipografia "Antonescu". Zeletin, Ș. (1925). Burghezia română: originea și rolul ei istoric. București: Editura "Cultura Națională". Ariergarda consensului societal. Literatură didactică Abecedare, cărți de citire, prime cunoștințe 1797. ABC sáu Bucavna spe folosul scolelor niamului Romanesc. ABC oder Namenbüchlein zum Gebrauche der Nazional-Schulen in dem Königreiche Ungarn. Buda [Text în limbile română și germană în paralel]. 1828. Pleșoianu, Grigore. Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor [Text cu alfabet chirilic]. 1829. Nicola, Iancu. Manual de patriotism. Iași [Text
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe tânărul Zlătescu să se împrumute nesăbuit. De asemenea, necazurile financiare i-au pus probleme și în demersul său de a obține diplomă de doctor, căci nu plătise toate taxele de studii. Fascinante în sine, invitând adesea la o povestire romanesca, aceste frânturi de destine mărunte sunt fragmente prețioase de microistorie, mărturii ce ne permit să înțelegem viața cotidiană a societăților trecute, să le reconstituim bogăția și diversitatea. Corespondență celor patru tineri sau a părinților acestora (tatăl, în cazul lui Petre
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
25 ml oțet, sare după gust În maioneză se adaugă muștarul, castraveții tăiați cubulețe, pătrunjelul și tarhonul tocate mărunt, piperul măcinat, ouăle tăiate cubulețe și oțetul și sarea. Acest sos se servește la preparate din pește, ouă și legume. SOS ROMANESC Se topește o lingură de untură, în care se pune un vârf de cuțit de făină și ceapă tăiată mărunt. Totul se subțiază cu apă sau supă. După ce fierbe, timp de o jumătate de oră, se strecoară prin sită, se
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
15b) Corpul este format în mare parte din negri, hispanici și din alte minorități, (15c) doritori să se identifice cu națiunea americană. Ei sunt, în definitiv, o trupă de elită, legendară, asemenea legiunii străine în Franța, dar fără aceeași conotație romanescă. (16a) Corpul de marină nu prea are membri încăpățânați, exaltați sau băieți răi reabilitați. Format din "profesioniști", bine antrenat, el reprezintă (16b) bastionul valorilor tradiționale, al moralei, al celui mai intransingent patriotism. Pe scurt, în formularea unuia din ultimii săi
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ca formă de expunere-expresie, este în raport cu nivelul de inteligență al bolnavului și cu bagajul său cultural. În sensul acesta, vom prezenta în continuare cele mai frecvente situații. Limbajul nevrotic, specific bolnavilor cu tulburări nevrotice, are caracterul unei narațiuni de factură romanescă. Este un „fragment psihobiografic” de factură patografică, în care este cuprinsă, adesea într-o manieră „dramatică”, „istoria nevrozei” persoanei respective. Interesant este faptul că bolnavul nu numai că relatează, dar concomitent caută să „explice” și să „argumenteze” această „narațiune clinică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt fie nesemnate, fie trecute sub pseudonime precum Scumpescu sau Gr. Canuș), arată o preferință marcată pentru romanesc. Influențat de ideile lui Ioan Maiorescu, care încerca, prin modelul german, să contracareze invazia literaturii franceze (ce îi părea „ușoară, imorală și fadă”), L. adună în „Mozaicul” numeroase transpuneri din foiletonistica germană: Moneda, subintitulată O povestire fantastică într-o întâmplare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
des littératures, II, Paris, 1956, 162-184; Georg Lukács, Wider den missverstandenen Realismus, Hamburg, 1958; Erich Auerbach, Mimesis, tr. I. Negoițescu, pref. Romul Munteanu, București, 1967; Roger Garaudy, Despre un realism nețărmurit, tr. Paul Dinopol, București, 1968; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1968; Realismul, I-III, îngr. și introd. Marian Popa, București, 1969; René Wellek, Conceptele criticii, tr. Rodica Tiniș, București, 1970, 232-264; Dan Grigorescu, Sorin Alexandrescu, Romanul realist în secolul al XIX-lea, București, 1971; Philippe Van Tieghem, Marile doctrine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
1984, 1; Tania Radu, În șaua istoriei, FLC, 1984, 6; Valentin Tașcu, „Rodeo”, ST, 1984, 4; Vasile Chifor, Istorie și ficțiune, T, 1984, 5; Nicolae Oprea, Desprinderea din ramă, VR, 1984, 10; Holban, Profiluri, 327-329; Traian Podgoreanu, Istorie și perspectivă romanescă, RL, 1988, 13; Gheorghe Mocuța, Timpul interior, O, 1988, 14; Stănescu, Jurnal, III, 140-144; Dicț. scriit. rom., IV, 165-166. T. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
mult prea mare pentru a putea vorbi de o relație de Înrudire sau de un salt de la simplu la complex. Pentru simplul motiv că sursele, motivațiile și contextul sunt diferite. Portretul literar (indiferent dacă e Înglobat sau nu unei structuri romanești, istorice, gazetărești ori biografice) e doar partea vizibilă a unei strategii infinit mai ample. Autoportretul e Însăși ținta finală a unei scrieri (jurnalul intim) dedicată aproape exclusiv cunoașterii sinelui. Autoportret și enciclopedie Michel Beaujour constată că autoportretul epuizează de la bun
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și el cu o rentă personală pentru ea, corespunzătoare cu averea ei: Îi trebuie o femeie cumpătată, și nu zvăpăiată, cum s-a exprimat el. În această pagină a lui Samuel Pepys 23 există tot ce e necesar unei secvențe romanești: o stare conflictuală, două personaje aflate În relații antagonice, o situație foarte productivă din punct de vedere al seducției literare - ce poate fi mai atrăgător decât o scenă de alcov și o trimitere la viața socială? Întâlnirea cu vărul Roger
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acesta unei femei, Samuel reține cumpătarea - adică tocmai ceea ce nu găsea acasă, la propria-i soție. Imaginea fisurată Dar dacă În jurnal Întâlnim infinite astfel de situații, adică nenumărate deschideri, Întâlnim tot atâtea Închideri. Rareori se Întâmplă ca din nuclee romanești de genul celui citat să se dezvolte un spectacol ficțional În sine. Singura ficțiune propusă de jurnalul intim este una derivată din biografia autorului. Că ea nu este Întotdeauna o biografie strict factuală (ca la Pepys, la Tolstoi, la Gide
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți și boieri hapsâni, „străjeri” mereu la pândă și băjenari, iscoade, neguțători, meșteșugari, lotri, vătafi, zapcii, o întreagă figurație romanescă fără cine știe ce consistență. Portretistica acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
și nuvele inedite (1911) și comedia într-un act Militărește (1913). Contrastând cu militantismul ziaristului, proza lui e romanțioasă și convențională. Iubiri pătimașe, intrigi de serai, idile rustice, chiar evocarea unor episoade ale revoluției din 1848 se îneacă într-un romanesc foiletonistic. Culoarea istorică sau locală nu îi reușește lui R-Ș., dar limba este curată, fără construcții străine. Un stil viguros, încărcat de autenticitate, au amintirile din temnița de la Seghedin, publicate în „Tribuna” sub pseudonimul Bül-A.-Zam. Traducerile („Tribuna”, 1891-1894) au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
neamul și țara românească probată, pe câmpurile de luptă în 1877, 1913, 1916-17 sau în 1941-45. În 18 februarie 1939 Nicolae Iorga scria: „Fac mare eroare cei care-i consideră pe catolicii din Moldova că ar fi străini de neamul romanesc, căci trebuie să se știe că aceștia sunt cei mai puri români (...), iar sentimentele lor au fost românești totdeauna”. Și s-a ridicat dintre aceștia un fiu de țăran din Butea, pe nume Dumitru Mărtinaș, profesor de limba și literatura
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... 80 Dragostea fin de siècle 86 2. PREMII LITERARE (20102013) 97 O familie de mincinoși 99 Moartea de hîrtie 102 Men in black 105 Toamnă belicoasă? 110 Sun Tzu à la française 114 Eșecul romanesc al multiculturalismului? 118 Despre iubiri și umbre 122 Mai bine golan decît... 126 Un trup de citit 130 Cînd China va exploda... 134 Amar ca berea (Guiness) e glonțul patriei... 137 Un Salon bipolar 140 Predica corsicană 144 Scolastica rwandeză
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
consecință a punerii în raport a unor culturi diferite, și nu a preexistat acestor raporturi. Nu este o limbă a Ființei, ci o limbă la Celui-în-Relație. La un alt capăt al lumii francofone, problema se pune altfel, la nivelul ficțiunii romanești, al cărei impact psihologic, socio-cultu ral, antropologic etc. traduce o criză de identitate societală și indivi duală. E cazul particular al romanul francofon libanez, mai precis, al celui care se conjugă la feminin, căci, de la Seherazada încoace, știm că femeile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întărește treptat și începe să-i povestească bărbatului adormit îndoielile și spaimele ei, apoi rătăcirile, suferințele, suma ireductibilă a ranchiu nilor sale, frustrările, umilințele îndurate ca urmare a unor tradiții ce nu menajează deloc femeile. Finalul nu intră în tiparele romanești occidentale ; bărbatul se trezește subit din comă și "pocnește", ca o syngué sabour, înșfăcîndu-și nevasta și sucindu-i gîtul, în timp ce ea îi înfige un pumnal în inimă. Ceea ce nu-l împiedică apoi să se întindă liniștit pe saltea, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se actuali zează codul lingvistic al noii limbi de expresie, dînd naștere unui limbaj și unui stil de autor. Existența, la scriitorul francofon, al acestei zone interme diare cu trăsături nedefinite pune, în mod evident, problema "decala jului" în producția romanescă. Ce este această scriitură de frontieră, planînd între fragmente ce amintesc de stranietatea ei, fie prin povara ontologică a unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în cuvinte, să definești, cu ajutorul cuvintelor, tot ceea ce reprezintă acest embrion înainte de cuvinte, fără cuvinte ; din fericire, ești un embrion printre alți embrioni, există o infinitate de embrioni, nu există o infinitate de cuvinte. (Culorile rîndunicii) Un studiu al discursului romanesc est-european în general, românesc în special, pune în evidență mecanisme de traversare a limbilor și culturilor foarte diferite de cele care caracterizează lite ratura africană de expresie francesă, spre pildă. Lipsește, mai întîi, complexul de inferioritate al dominatului căci, departe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
le întrețin producțiile culturale provenite din civilizații diferite, Josias Semunjanga (Dynamique des genres, 1999) introduce noi concepte operatorii pe care le numește transculturalitate și trans genericitate, urmărind studiul relației transversale care se negociază între diferite producții culturale într-o operă romanescă, modul în care o operă artistică dezvăluie cultura Sinelui și a Celuilalt. Este evident de multă vreme mult înainte de a fi fost creat conceptul de intertextualitate că orice operă artistică este determinată de relațiile sale cu alte opere, atît pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]