KorAP: Find »[drukola/base=romanic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...158 >

3,927 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

DÎ.1593: XCV) 3.2.2.2.2 Analiză cantitativă În această secțiune, ne propunem să investigăm cantitativ asimetria dintre propozițiile principale și propozițiile subordonate, cu scopul de a scoate în evidență faptul că, la fel ca în alte limbi romanice vechi caracterizate de o gramatică V2, asimetria dintre propozițiile principale și propozițiile subordonate nu este o asimetrie exclusivă, ci mai degrabă cantitativă. Metodologie Pentru acest studiu statistic, am avut în vedere în primul rând poziția auxiliarelor pentru diagnosticarea deplasării verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2.3 Concluzii Atât analiza calitativă, cât și cea cantitativă au scos în evidență asimetria dintre propozițiile principale și propozițiile subordonate privitoare la distribuția fenomenului V-la-C. Asimetriile de acest tip au fost considerate un diagnostic sintactic relevant pentru includerea limbilor romanice vechi în categoria de limbi cu o gramatică V2 relaxată, concluzie care se poate extinde și la analiza românei vechi. În ce privește diacronia românei vechi, se poate observa o diferență importantă între cele două faze ale românei vechi: eliminarea inversiunii V-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de după 1650. Acest rezultat susține dihotomia între două perioade ale românei vechi (v. Timotin 2016 și bibliografia) și din perspectivă sintactică. 3.2.2.3 Domeniul preverbal (periferia stângă) în propozițiile V2 O altă caracteristică a fazei V2 a limbilor romanice vechi este "flexibilitatea" domeniului preverbal (v. §3.1.3 supra), flexibilitate care se traduce (i) pe de o parte, prin posibilitatea spațiului preverbal în structuri cu deplasare V-la-C de a găzdui constituenți multipli (v. și Zafiu 2014), și (ii) pe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
neapărat subiectul. În diferite puncte din secțiunile anterioare am mai menționat aceste caracteristici, subliniindu-le importanța, drept care secțiunea de față doar le ilustrează pe scurt, cu scopul prezentării comparate sistematice a românei prin raportare la alte faze vechi ale limbilor romanice, discutate în §3.1 supra. În legătură cu aceasta, vom pune în valoare periferia stângă a propoziției românei vechi și pentru derivarea structurilor cu verb plasat la finalul propoziției / frazei. Caracteristica (i), ilustrată prin exemple precum cele din (116), arată că în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cele din (116), arată că în structurile cu deplasare a verbului la C, efectul de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002) - i.e. un singur constituent poate preceda verbul deplasat la C - specific limbilor germanice V2, dar nespecific limbilor romanice vechi cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care are o gramatică V2 de tip germanic, v. Adams 1987; Roberts 1993), nu este activ nici în limba română veche. (116) a. Atuncederepțiilumina-se-voru ca soarele, iară păcătoșiisuptu soarecu ce-au luatuchinui-se-voru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de topic sau focus) (v. și §3.2.2.1 supra; v. și Zafiu 2014). A se observa și faptul că obiectele directe periferice sunt opțional dublate clitic ((118a-c) vs (118d-e)) (observație formulată de Mensching 2012 și pentru alte limbi romanice); absența cliticului nu se corelează cu tipul sintactic al obiectului direct preverbal (cuantificațional / definit (118a) / (118b-c))40. (117) a. Adecă eu, Marin o(t) Boldești, scris-am acest zapis [a]l meu să fie de mare credință la mâna lu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
discursive asociate cu topicalizarea propoziției subordonate în §5.2 infra. În această secțiune, am examinat o serie de date care scot în relief natura flexibilă și nespecializată periferiei stângi în propozițiile cu deplasare V-la-C. Aceste trăsături caracterizează și alte limbi romanice vechi în faza lor V2 relaxată, astfel că acest diagnostic contribuie la caracterizarea inversiunilor românei vechi ca reprezentând o formă de gramatică V2 romanică. Un alt rezultat, mai general, privește structurile cu topică verb-final; analiza pe care am propus-o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
flexibilă și nespecializată periferiei stângi în propozițiile cu deplasare V-la-C. Aceste trăsături caracterizează și alte limbi romanice vechi în faza lor V2 relaxată, astfel că acest diagnostic contribuie la caracterizarea inversiunilor românei vechi ca reprezentând o formă de gramatică V2 romanică. Un alt rezultat, mai general, privește structurile cu topică verb-final; analiza pe care am propus-o (în spiritul discuției precedente) este că plasarea finală a verbului rezultă din deplasarea masivă dependenților săi la periferia stângă propozițională, nu dintr-o setare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3.2.2.4 Natura reziduală a gramaticii V2. O perspectivă statistică În această secțiune, ne propunem să ilustrăm, printr-o analiză cantitativă, ponderea gramaticii V-la-C (interpretată aici ca manifestare a unei gramatici V2 relaxate specifice fazelor vechi ale limbilor romanice) în limba română veche prin comparație cu gramatica V-la-I, opțiunea generalizată în trecerea la româna modernă (deja dominantă în limba veche). Metodologie Deși și inversiunea formelor sintetice (i.e. structurile V-CL) diagnostichează tot o gramatică cu deplasare V-la-C, este posibil

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
5) - context înregistrat și pentru româna veche -, luarea în considerație a condiționalului ar fi creat ambiguitate în discuția privitoare la gramatica V2 a limbii vechi.După cum am subliniat în repetate rânduri în secțiunile anterioare, deplasarea la C în gramatica V2 romanică veche este în primul rând o strategie de codare a forței asertive și, din perspectivă diacronică, verificarea forței asertive (formalizată ca o trăsătură în domeniul C) prin V-la-C a fost eliminată, ducând la eliminarea deplasării la C a verbului, deci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
oarecare măsură caracterul spectaculos al proporției inversiunii în aceste două texte. Relevanța analizei statistice. Rezultate de reținut • gramatica V2 este opțiunea reziduală în româna veche, iar gramatica V-la-I - generalizată în trecerea la faza modernă a românei și a celorlalte limbi romanice - este deja opțiunea dominantă din secolul al 16-lea • din perspectivă romanică, se cuvine să ne reamintim observațiile din Adams (1987: 202); Roberts (1993: 199), prezentate în §II.1.1.1: în secolul al 16-lea, franceza nu mai este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analizei statistice. Rezultate de reținut • gramatica V2 este opțiunea reziduală în româna veche, iar gramatica V-la-I - generalizată în trecerea la faza modernă a românei și a celorlalte limbi romanice - este deja opțiunea dominantă din secolul al 16-lea • din perspectivă romanică, se cuvine să ne reamintim observațiile din Adams (1987: 202); Roberts (1993: 199), prezentate în §II.1.1.1: în secolul al 16-lea, franceza nu mai este o limbă V2; dat fiind procentul gramaticii V2 în perioada veche, nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
infinitiv / infinitiv + HABERE) - din această perspectivă, opțiunea V2 este în mod clar opțiunea marcată în româna veche, ceea ce explică și valorile funcțional-pragmatice ale structurilor inversate • întrucât cele mai vechi texte românești sunt atestate relativ târziu, prin comparație cu celelalte varietăți romanice, este greu de spus dacă, în mod asemănător cu celelalte limbi romanice vechi, gramatica V2 a românei a fost într-o fază fără atestări opțiunea generalizată, fiind treptat eliminată de gramatica V-la-I, sau dacă cele două opțiuni, V-la-C și V-la-I

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
opțiunea marcată în româna veche, ceea ce explică și valorile funcțional-pragmatice ale structurilor inversate • întrucât cele mai vechi texte românești sunt atestate relativ târziu, prin comparație cu celelalte varietăți romanice, este greu de spus dacă, în mod asemănător cu celelalte limbi romanice vechi, gramatica V2 a românei a fost într-o fază fără atestări opțiunea generalizată, fiind treptat eliminată de gramatica V-la-I, sau dacă cele două opțiuni, V-la-C și V-la-I, au fost într-o permantă competiție • ceea ce adâncește într-o oarecare măsură

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
acest tip de efecte unor strategii de focalizare, focus prezentativ (engl. presentational focus). Structurile V1 rematice (întreaga propoziție conține informație nouă și introduce referenți neactivați în discurs) sunt bine reprezentate în textele din româna veche, ca și în alte limbi romanice vechi (Ledgeway 2007: 134; Wolfe 2015a; §3.1.3 supra): (125) Prédoslovie adecă voroava cătră cititoriul Fost-au gândul mieu, iubite cititoriule, să fac létopisețul țărâi noastre Moldovei din descălecatul ei cel dintăi, carele au fostu de Traian împăratul și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
intepretarea structurilor cu inversiune rămâne o chestiune deschisă; scopul secțiunii de față a fost să aducă în atenție cele mai pregnante valori de interpretare ale structurilor cu inversiune și să sublinieze existența unor fenomene paralele sau asemănătoare în alte limbi romanice (pe baza discuției din §3.1.3 supra). O chestiune care credem că merită să fie analizată pe larg într-o cercetare viitoare privește structurile în care verbul ocupă prima poziție (în ordine lineară, nu ierarhică) în propoziție. O cercetare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
comune, atunci aportul pragmatic al inversiunii se va diminua. Un rezultat de acest tip ar întări ideea că deplasarea V-la-C în româna veche se asociază în primul rând cu codarea forței asertive (ca și alte faze V2 ale altor limbi romanice vechi), idee conturată din ce în ce mai clar de analizele propuse mai sus, în care am arătat că inversiunea/deplasarea verbului la C nu se asociază cu o unică valoare sintactică sau funcțional-pragmatică. 3.2.3 Concluzii. Rezumat (i) În româna veche (ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este deplasarea grupului verbal (engl. VP-movement); cel puțin în analiza formelor sintetice și a structurilor analitice cu auxiliar, diagnosticele sintactice conduc în mod sistematic către ideea că aceste forme nu se derivă prin deplasare centru-la-centru (engl. head-to-head movement). Alte limbi romanice prezintă ambele strategii de deplasare a verbului, după cum arată formele analitice: sunt atestate atât construcțiile cu deplasare a auxiliarului la C, cât și inversiunile de tipul celor prezente în româna veche (§3.1.4 supra). (ii) Deplasarea V-la-C din română

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
atât construcțiile cu deplasare a auxiliarului la C, cât și inversiunile de tipul celor prezente în româna veche (§3.1.4 supra). (ii) Deplasarea V-la-C din română manifestată prin inversiune reprezintă o formă reziduală de gramatică V2 relaxată specifică limbilor romanice vechi. Trebuie menționat că ne-am concentrat asupra formelor de inversiune care au fost eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă; inversiunile în care deplasarea verbului la C este determinată de verificarea trăsăturii [+directiv] - imperativul și imprecațiile - au

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de verificarea trăsăturii [+directiv] - imperativul și imprecațiile - au fost păstrate, reprezentând chiar norma în româna modernă (v. §III.3.5). Structurile cu inversiune din româna veche prezintă toate trăsăturile discutate pentru diagnosticarea gramaticii V2 în alte faze vechi din limbile romanice (§3.1 supra): deplasare a verbului la C; asimetria propoziție principală/propoziție subordonată; periferie stângă bogată, care găzduiește unul sau mai mulți constituenți la stânga verbului inversat; existența structurilor V1. Caracterul rezidual al gramaticii V2 derivă din proporția în care inversiunea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al 18-lea cunosc un număr crescând de clitice la inițială absolută, fenomen care se corelează cu eliminarea treptată a gramaticii V2. Eliminarea treptată a gramaticii V2 pe parcursul românei vechi corespunde cronologic în linii mari eliminării fenomenului din alte limbi romanice; trebuie menționat că tranziția de la o gramatică V2 la o gramatică V-la-I nu este simultană nici în celalate limbi romanice. Adams 1987; Roberts 1993 arată că în secolul al 16-lea nu se mai poate vorbi de o constrângere V2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
gramaticii V2. Eliminarea treptată a gramaticii V2 pe parcursul românei vechi corespunde cronologic în linii mari eliminării fenomenului din alte limbi romanice; trebuie menționat că tranziția de la o gramatică V2 la o gramatică V-la-I nu este simultană nici în celalate limbi romanice. Adams 1987; Roberts 1993 arată că în secolul al 16-lea nu se mai poate vorbi de o constrângere V2 în franceză, ci doar de niște reziduuri ale gramaticii V2 în această perioadă, însă Ribeiro 1995 arată că reziduuri ale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
scurt, o analiză mai flexibilă, care permite deplasarea neconstrânsă a verbului în domeniul C nu suprinde constrângerile asupra inversiunii și trebuie abandonată în favoarea unei analize mai constrângătoare: deplasarea verbului la C în poziție fixă. 3.3. Dinspre latină înspre limbile romanice. De la latina dunăreană la româna veche 43 În această secțiune ne propunem să aducem în atenție unele fapte ale latinei târzii și ale variantei sale folosite în teritoriul danubian, latina dunăreană (v. Fischer 1985 și bibliografia), care au fost considerate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
În această secțiune ne propunem să aducem în atenție unele fapte ale latinei târzii și ale variantei sale folosite în teritoriul danubian, latina dunăreană (v. Fischer 1985 și bibliografia), care au fost considerate ca prefigurând sintaxa V2 relaxată a limbilor romanice vechi. Ne vom baza mai ales pe rezultatele din Salvi (2001) și Ledgeway (2012) - de unde au fost și preluate unele dintre exemplele propuse spre ilustrare - și le vom pune în paralel cu date din latina dunăreană pe care le-am

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. domusi ut tipropugnacula et praesidium habeat 'ca să aibă casa creneluri și protecție' (latină; Cicero, Epistulae ad familiaris; Ledgeway 2012: 154) O parte dintre structurile V1 și XP + V reprezintă structurile premergătoare gramaticii V2 relaxate specifice latinei târzii și limbilor romanice vechi (Ledgeway 2012: 153, 2015e: §45.3.3.1). După cum sugerează și reprezentările de mai sus, ordinea XP + V (132) se derivă prin deplasarea verbului la C, proces urmat de o etapă suplimentară de ridicare a unui constituent în periferia

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]