4,056 matches
-
fratele ei Desmond fuseseră adolescenți, și când Geoffrey și Rosemary Stillowen inventau tot felul de jocuri și de petreceri pentru legiuni de oameni tineri și frumoși. Quakeri și metodiști, pentru care sexul constituia încă un mister al viitorului sau un romantism al prezentului și ale căror vieți se desfășurau încă neumbrite, într-o lume în care nimeni nu credea că va mai exista, vreodată, un al doilea război mondial. Se poate ca asta să fi fost pricina. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moderne nu fac decât să traducă, în exuberanța lor, procesul de metamorfoză aflat la baza unei socializări inițiatice. Și în loc să le condamnăm, ar fi bine să le privim cu atenție. Căci asta traduce o "căutare" ce busculează certitudinile noastre instituite. Romantismul Anilor de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, așa cum îl descrie Goethe, regăsește o uimitoare actualitate în rătăcitoarele triburi juvenile contemporane. Dincolo de o simplă educație rațională, experiența le "informează" în profunzime. În ființa lor în întregul ei. Ele urmează, astfel, länger
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în sfera noțiunilor de muzeu, monument și obiect de patrimoniu a celor mai importante edificii și obiecte estetico-simbolice; pentru început a celor care se conformau normelor și valorilor culturale ale epocii: redescoperirea Antichității și a Renașterii. După 1830, moment al romantismului, intră în atenția comunităților și monumentele medievale. Limitarea însă a noțiunii de patrimoniu doar la unicate sau bunuri reprezentative dispare către sfîrșitul secolului al XIX-lea. Industrializarea, producția în serie, multiplicarea pe scară largă a unor obiecte au ca efect
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
le-a mărturisit cu intenția de a-l face să se simtă vinovat, etc.; f) confesorul îl va ajuta pe penitent oferindu-i un model de milostivire, adaptându-și dialogul și indicațiile la capacitățile acestuia. Nu trebuie nici să încurajeze „romantismul” sau sentimentalismul în cadrul mărturisirii; g) confesorul îl va asculta pe penitent, însă ascultarea sa nu trebuie să fie „fără limită”, pentru ca spovada să nu fie confundată cu direcțiunea spirituală. Este adevărat că sunt necesare atenția și disponibilitatea, dar totodată este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
vis; Pe frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fapta poetului e, după cum se știe, demiurgică. Cețurile, ninsorile gerul, de afară ori din sânge, fac, de asemenea, parte din fenomenele des amintite ale atmosferei din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spre tine gata să-ți cadă în brațe... Și îi vei simți căldura trupului, îi vei auzi bătăile inimii și te va dogori jarul buzelor ei” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Da’ de când îți dă ție târcoale romantismul?... Ție, un... un Neica Nimeni” - l-am contrat eu. “Iaca că am călcat și eu într-o urmă de poet. Adevărul e că ai scăpat de tortura dorului nebun de Zâna”. “De fapt, mai tare s-a aprins, nepriceputule”. “Uite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plin de dulcea lehamite levantină, tradiționalist eurocentric și naționalist luminat - eu nu am nimic din febra turistică omnidevoratoare de tip japonez, ahotnic fiind deopotrivă de natură și cultură, de asprimile perenității și dulceața efemerului. De reverii fabuloase, paseism ecumenic și romantism bibliografic, dar și de observația etnopsihologică intensă și acidă, cu bogată bârfire sociologică. Extazul plimbărilor cu Tania, în care facem infinite pre supuneri despre cuplurile care ne ies în cale, cărora le pre fi răm specificul profesional, afectiv, etnic, religios
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de-o așa eterică întrupare (firește că nu de mine este vorba întâi de toate!) nu ține să te-atingi cu cizma și cazmaua. Cum poți, tu, Stat român, să-mi ceri să mai predau cu dulce seninătate, la școală, romantismul, să dirijez ca un zeu o simfonie divină, să-mi dau doctoratul cu expresionismul bogumilic blagian, să prezint zilnic ori săptămânal, la radio și televiziune, cărți de poezie, romane, religie, politologie și filozofie, facând piruete savante sau gingașe prin istoria
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
totuși că voi fi eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă medicală cu simp tome psihotice. Subliniind „triumful modernității“ eminesciene, în dauna romantismului, legătura cu „iregu larul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator [...] în care Hocke vedea expresia cea mai puternică a acelui Homo Europaeus aflat sub zodie manieristă“, Cărtărescu reliefează la Iureș tocmai „rara performanță de a scoate din textul eminescian efecte strălucitoare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frondă. Mă uimiseră îndrăznelile unor autori moderni, ca Gide sau Anouilh, care n-au ezitat să-l facă pe Prometeu fabricant de chibrituri, iar pe Orfeu cântăreț ambulant și m-am lăsat luat de val. Din fericire, nevoia mea de romantism a fost mai puternică, încît această "criză" ce ținea de modă n-a durat prea mult. M-a ajutat să ies din ea, bănuiesc, și un instinct sănătos, datorită căruia am intuit în slăbiciunile lumești ale olimpienilor o lecție pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că o falsific. Numai că eu nu fac decât să ilustrez, astfel, în genul meu, o tendință mai generală și un adevăr ușor de demonstrat, cred. Viziunea modernă despre clasicitate este una romantică sau, în orice caz, serios influențată de romantism! Căci, în nostalgiile clasice, nu ne întoarcem spre ceva care "a fost", ci spre ceva de care "avem nevoie". Vine o vreme când obosești să te tot justifici. Mai ales că asta nu servește la nimic. Problema nu e dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din imaginația noastră, populat de nimfe ce pot fi bănuite la tot pasul, în spatele fiecărei stânci și al fiecărui tufiș. Cei care au avut proasta inspirație să vrea să-l privească de aproape, ca mine, au ce să regrete, dacă romantismul nu-i ajută să uite ce-au văzut și sa se întoarcă la ce și-au închipuit. Un Olimp inventariat amănunțit, metru cu metru, pentru a demonstra că legenda n-are nici un temei, n-ar dovedi decât că nu e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nesigur, precar, ei au descoperit că, dacă nu pot spera într-un timp fericit, nimic nu-i împiedică să-l plaseze în urmă. Parthenonul a ajuns, astfel, un loc de pelerinaje romantice. Acum, pot să spun că, după părerea mea, romantismul e părintele nelegitim al opticii noastre despre clasicism. Cele mai frumoase "rugăciuni pe Acropole" le-au murmurat romanticii. Și, sincer să fiu, chiar mă mir că această revanșă a romantismului, care a reușit să facă din Elada clasică aproape o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pelerinaje romantice. Acum, pot să spun că, după părerea mea, romantismul e părintele nelegitim al opticii noastre despre clasicism. Cele mai frumoase "rugăciuni pe Acropole" le-au murmurat romanticii. Și, sincer să fiu, chiar mă mir că această revanșă a romantismului, care a reușit să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice. Au renunțat la elegie și au trecut la rugăciune. Locul suspinelor l-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice. Au renunțat la elegie și au trecut la rugăciune. Locul suspinelor l-a luat pietatea. Același romantism care ne face sensibili la farmecul muribund al Veneției hrănește și idealizarea antichității. Sau îi extinde limitele. Ulise nu acordă o importanță prea mare faptului că își cioplește piciorul patului nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic nu se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se grăbește deloc să ajungă la Penelopa, iar femeile trace s-au simțit ofensate de fidelitatea lui Orfeu. Domnii specialiști se vor încrunta. Dacă știu că, vorba lui Byron, orice timp devine bun când devine antic, cum îmi mai întrețin romantismul? Foarte simplu. Ca într-o bibliotecă în care păstrezi doar cărțile care te interesează, în reveriile mele antice nu sunt obligat să suport vecinătăți care îmi displac. În ele (spre deosebire de "actualitate") pot alege numai ceea ce îmi convine. Și e suficient
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marea cu vergile. Se urcă pe Acropole, admiră ruinele, fac fotografii și, cu ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a demodat. Romanticii, câți mai sunt, devin specialiști în romantism. Iar diletanții intră în politică, dacă vor să aibă succes, fiindcă în politică diletantismul se transformă din handicap în șansă. "Ce mare nevoie ar fi de un Socrate, azi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și, cu ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a demodat. Romanticii, câți mai sunt, devin specialiști în romantism. Iar diletanții intră în politică, dacă vor să aibă succes, fiindcă în politică diletantismul se transformă din handicap în șansă. "Ce mare nevoie ar fi de un Socrate, azi! exclamă N. Căci lumea e plină de indivizi mediocri care își
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu suratele sale. Rămâne deoparte, singură, mereu, neconsolată și neconsolabilă. Romantic, nu? mă întreabă tacticos. Strâng din dinți, să nu explodez. Nu vreau să se vadă că sunt încordat, că, în acest moment, nu-mi arde să aud povești despre romantismul fidelității lebedelor; în capul meu e o singură grijă, aceea de a ajunge la timp la aeroport, dar tot ce îndrăznesc e să nu mă las antrenat în discuție. Tac demonstrativ și ostentativ, sperând că, astfel, voi descuraja apetitul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e în toți tot astfel precum una e în toate...” Cartea domnului profesor dezvăluie dragostea statornică și dorul pentru fiica sa, Mariana, pe are o revede anual, totdeauna în luna august - când îi presează în cale petale de trandafiri (Cât romantism!) Amintește tulburător de plimbările ritualice făcute cu dânsa prin oraș și prin cimitir ,,Bârladul mutat sub cruci”. Captivant este și visul revelatoriu pe care l-a avut în care totul era spiritualizat, întărindu-i ideea de fericire. ,, Rar am avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Ți-o amintești pe Margareta ? Privirea-i aurie iradia tandrețe : aveam mereu senzația că îmi surâde. Pătimașa mea declarație dintr-o seară a impresionat-o atât de tare încât s-a îngălbenit. Dar ce o înspăimânta mai rău a fost romantismul meu. L-a preferat de aceea pe cel care îi cumpăra covrigi. Și doar atât de frumos începuseră toate !... Într-o excursie, în tren, ca să vadă mai bine peisajul, Margareta mi s-a cățărat pe genunchi. Am susținuto, ca un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în el, obligat să mă împart între muncă, biserică și cârciumă, pentru a fi în rând cu ceilalți bărbați, nu știu cum m-aș fi descurcat. Relativ devreme, am priceput că într-o lume care ar fi arătat ca lumea copilăriei mele romantismul n-ar fi apărut niciodată și, probabil, greutatea de a mă vedea dominîndu-mi slăbiciunile a sfârșit prin a mă îndepărta, treptat, de Lisa. Mama a murit tot iarna, ca tata. Și, tot în ianuarie, unsprezece ani mai târziu. Am plecat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și-acum mă trece un fior de neplăcere când mi-o amintesc: „You are a conformist“, așa începea rechi zitoriul, care continua apoi, pe două pagini, în ace lași ton: îmi plac lucrurile banale, simetriile burgheze, n-am pic de romantism, nici vreun talent deosebit. Cariera cea mai potrivită? Contabil. În dragoste aspir spre o situație confortabilă, bani voi avea câți îmi trebuie, dar nici un sfanț mai mult. Lista de injurii continua pe vreo trei pagini în același ton. Aurea mediocritas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]