17,708 matches
-
grijă. Mai Întîi, Joanna-Jeni bătu cu piciorul În pămînt și strigă: — HUT! Apoi uni degetele arătătoare de la fiecare mînă și, ținîndu-le strîns lipite unul de altul, spuse: — QUIXAL UDINKAK! - adică să se manifeste Haosul. După aceea și le despărți brusc, rostind cuvintele: — XIQUAL UZARFE, D’KIENG. Inițiații știu că aceste cuvinte sunt În strînsă legătură cu constanta lui Plank și au Însușirea de a provoca manifestarea Eterului. Manifestarea Vortexului fu declanșată de cuvintele XIQUAL ONGATHAWAS, Însoțite de un gest al mîinii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de Chardin, al cărei titlu l-am uitat, din cauză că nu prea mi-a plăcut. Dar ideea merita reținută. Astăzi multă lume vorbește despre „omul nou“, este o expresie oarecum la modă, totuși puțini cunosc propriu-zis conținutul acestei noțiuni. În cuvîntarea rostită la Întrunirea cadrelor operative din Departamentul Securității, și care nu a fost publicată din motive lesne de Înțeles, am afirmat că viitorul aparține omului nou, constructor al socialismului și comunismului, deplin conștient de misiunea sa istorică. M-am referit atît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii și, Înainte de a-l lăsa jos, pastorul a ținut să aducă un ultim omagiu răposatei, rostind eventual cîteva cuvinte de bun-simț, alese cu grijă. Un mic discurs, pe care-l ținuse și În alte ocazii asemănătoare, cu rezultate de fiecare dată remarcabile. Nimeni n-ar fi putut spune cine anume Îl chemase; părea venit de undeva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de glume. Și apoi, unui om constipat, pe care Îl mai doare și capul, nu prea Îi arde de glume. Constat că, În armata americană, chestiunea Înaintării În grad este o chestiune birocratică, rezolvată aproape automat, odată cu Înaintarea În vîrstă, rosti cu glas rece și precis. Rămîn la hotărîrea mea. Colonelul se ridică cu greu de pe scaun. Porni către maiorul Smith, ca și cum avea de gînd să i Înmîneze ceva personal, dar nu se opri, ci merse pînă la fereastră și rămase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se Întoarcă și să caute eventuali supraviețuitori. PÎnă să ajungă ele acolo, apa și aerul se liniștiseră complet, ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. În elicopter se aflaseră doi ofițeri și cinci soldați. La statul-major de pe Caroline s-a rostit, Într-un cadru solemn, numele fiecăruia și a fost păstrat un moment de reculegere. Comandantul Freyer a afirmat că incidentul nu va rămîne fără consecințe, gîndindu-se probabil la anumite măsuri disciplinare, și avea dreptate. Tot atunci, colonelul Pruritanal și-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mi-e sete, răspunse repede Pablo. Ce cîntec cîntai adineauri? Nu căuta să schimbi vorba! M-a adus nenea acela cu fața verde despre care dumneata știi mai bine cine e. M-a prins În pădure și... După fiecare cuvînt rostit de Pablo, Michel Încuviința Înțelegător din cap, a neîncredere. Din nefericire, continuă să dea din cap și după ce Pablo tăcuse, ceea ce nu era un semn tocmai bun. Apoi se Întoarse și privi În urmă, sau poate că nu privi nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În urmă, se apropie Îndeajuns, ca să-i poată vorbi. Pentru a-l Încuraja, sau pentru a fi mai convingător, Îi puse o mînă pe umăr. Era un gest bărbătesc aproape tandru, datorită căruia Pablo tresări, mai ales că Vic Îi rosti numele. — Știi, Pablo, aș vrea să-mi cer scuze pentru purtarea mea de alaltăieri, cînd ne-am Întîlnit În pădure. Sper că Înțelegi, trebuia să-mi iau anumite măsuri de precauție... — Ai vorbit cu Christina! se bucură Pablo, după care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împrăștiate casetele pe care le ascultase sau urma să le asculte. Maiorul Smith observă cu strîngere de inimă că erau chiar casetele pe care Înregistrase convorbirile doctorului Thomas cu cei doi agenți ai MSAMDR și ale colonelului Pruritanal cu Împăratul. Rosti cu o voce calmă și pe cît posibil binevoitoare, ținînd În continuare mîna dreaptă În buzunar, cu degetul pe trăgaci: — Prietene, trezește-te! Ți-am făcut rost de șalupă. Pablo se ridică Îndată din fotoliu, sprinten de parcă atunci ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai avea chef de conversație. Oprește-l, zise pe un ton mult schimbat, aproape prietenos. — Te deranjează? Nu-mi răspunse imediat. Abia după ce am Închis televizorul, și liniștea se lăsă atît de temeinic Încît Îmi auzeam tic-tacul ceasului de la mînă, rosti ca și cum ar fi anunțat un eșec: — Cazul e mai serios decît pare la prima vedere. Teoria mea este că Vic a fost lichidat chiar de tatăl Christinei, la ordinul lui David Michel. Pablo, care umbla aiurea prin pădure, căutîndu-l pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fiu sincer cu tine. Părerea mea e că ai căzut Într-o capcană... Dar m-am oprit, un pic derutat, dîndu-mi seama că rămăsesem singur. Între timp, musafirii mei plecaseră. Cuvintele acelea și tonul dramatic, dar fals, cu care le rostisem, mi-au revenit În memorie În ziua cînd am fost chemat la morgă, pentru identificarea cadavrului. O simplă formalitate, m-a asigurat procurorul la telefon, trebuie recunoscut de o rudă sau o cunoștință apropiată, așa se obișnuiește. Din nepăsarea cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau toate prin a se întoarce împotriva sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe tatăl și pe mama ta cum se certau, el Începea să țipe, iar mama ta plîngea. Voiai să-i faci să Înceteze. Dar după o vreme ai Început să vezi altfel lucrurile. Ai Început să devii conștient de cuvintele rostite de el care o făceau să plîngă. L-ai studiat. La Început a fost descurajant. El ți se părea că e o fortăreață de necucerit a puterii, a omnipotenței Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la punct divorțul. Vocea ei nu e vocea lui Carole pe care-o cunoaștem noi. Nu-i loc pentru cuvintele pe care ea le așteptase de atît de multă vreme, cuvintele pe care noi nu am fost capabili să le rostim, cele care poate ar fi contat. În absența cuvintelor ea a devenit o pizdă, o magazie pentru sperma mea. Să fie futută, să fac laba pe ea. Să fie obligată să facă lucruri pe care nu le-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8,, ca doi frați care s-au regăsit după ani de căutări. De cele mai multe ori somnul vine aproape instantaneu, după ce Antoniu mai rostește o poveste. Violul a lăsat rană În sufletul Plăcințicăi, mai mult decât În trupul ei. O sumă de senzații la nivelul sentimentelor. N-a priceput nici acum de ce s-au năpustit asupra ei, de ce au bătut-o și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ziuă, terasa pare puntea unui vapor de pe care ea privește un orizont care se cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să rostească cuvintele. Era Îmbrăcat cu halatul de casă, din pluș fin. Pe blana de urs Întinsă lângă canapea, pisica grasă, cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte? Nu. Bătrânul n-ar fi părăsit cu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
respiră greu și fixează cu ochii Înfundați În orbite, tavanul. Deschizând ușa, odată cu Antoniu, În Încăpere a intrat și un val de lumină de ora patru după-amiază, la care Kawabata nu reacționează: nu Întoarce capul În direcția ușii, și nu rostește nici un cuvânt. Privește mai departe tavanul scorojit și respiră În continuare cu greutate, de parcă pe piept cineva i-a așezat un bolovan. -Dumnezeule, ce-i cu tine? Din ce mormânt ai apărut pupăzoi smintit? Pe unde ai umblat atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
CAPUL RETEZAT Traducere de Anca Gabriela Sîrbu 1 — Ești sigur că nu știe? întrebă Georgie. — Antonia? Ce să știe, despre noi? Absolut sigur. Georgie rămase tăcută câteva minute, apoi zise: — Bine. Acel „bine” rostit foarte scurt o caracteriza, era reprezentativ pentru un soi de asprime care, după părerea mea, arăta onestitate mai degrabă decât duritate. Îmi plăcea modul ei sec de a accepta relația noastră. Numai cu o asemenea femeie, rațională prin excelență, miaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai trăisem cu nici o altă femeie. Eu și Antonia nu ne priveam așa niciodată. Antonia nu ar fi rezistat pentru mult timp unei astfel de priviri: caldă, posesivă și cochetă, Antonia nu s-ar fi expus astfel. — Crăiasa Apelor, am rostit în cele din urmă. — Prinț al Neguțătorilor. — Mă iubești? — La nebunie. Tu mă iubești? — Pentru vecie. Nu, nu pentru vecie, răspunse Georgie. Să ne exprimăm corect. Iubirea ta este măreață dar limitată. Amândoi știam la ce se referă, dar existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plutonului de execuție. Liniștește-te și mai bea puțin. Uite, am să-ți mai pun în pahar. Acum discută cu mine rațional și nu mă mai speria așa de rău. — Vezi tu, nu e vorba de a fi puțin îndrăgostită, rosti Antonia ridicându-și spre mine ochii strălucitori și plini de neliniște. Începu să vorbească monoton, de parcă vorbea în somn, cu o expresie de moarte și disperare pe față. —... Este vorba de a fi îndrăgostită într-un mod profund și disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trează și mai prezentă. Apoi zâmbi trist și dădu încet din cap. Gestul ei m-a mișcat, dar am spus: — Hai, iubito, chiar trebuie să luăm lucrurile atât de serios? — Da, zise Antonia. Vezi tu, vreau să divorțez de tine. Rostise cu greu cuvântul. Șocul pe care mi l-a produs m-a făcut să o privesc iar ea, încordându-și spatele, s-a uitat la mine și a încercat să-și controleze expresia feței. Trăsăturile ei nu se puteau adapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încercarea ei de a se stăpâni, un dram de demnitate emoționantă. Încă nu puteam să o cred, nu puteam să cred că aveam de-a face cu ceva ce nu putea fi înlăturat prin forța naturală a voinței mele. Am rostit calm: — Ești într-o stare de surescitare, dragostea mea. Nenorocitul ăla de Palmer te-a drogat? Spui că ești îndrăgostită de el. Foarte bine. Asta se întâmplă frecvent în psihanaliză. Dar termină cu prostiile astea despre divorț. Iar acum cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-ți termini paharul și să te duci să te schimbi pentru cină. Am încercat să mă ridic. Antonia m-a prins de braț și a ridicat spre mine un chip mânios, dar care inspira totuși milă. — Nu, nu, nu, rosti ea. Trebuie să-ți spun acum tot. Nici nu-ți dai seama cât mă costă asta. Vreau să divorțăm, Martin. Iubesc cu adevărat. Crede-mă numai și apoi lasă-mă să plec. Știu că este absurd, știu că este îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a reușit să-mi dăruiască mie un copil. — Ei, poftim! exclamă Palmer. În mod natural fiecare consideră că este vina celuilalt. Iar probele biologice sunt nerelevante, după cum știi. Căldura și mișcările silențioase ale lui Palmer și felul în care îmi rostea numele în mod repetat îmi induseseră un fel de amețeală așa încât aproape că nu mai știam ce să-i răspund. — Sper că nu mă hipnotizezi, am spus. — Sigur că nu, la ce mi-ar folosi, răspunse el. Relaxează-te, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sigur că nu ești supărat pe mine? — Cher maître! am răspuns, uitându-mă scrutător la chipul curat și deschis al lui Palmer, cu tinerețea lui inexplicabilă. Am impresia că nici nu prea știu cum să mă supăr pe tine, am rostit rar, deși cred că aș vrea să o fac. Am băut prea mult în seara asta și nu înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. Sunt amărât, profund îndurerat, mă simt singur și părăsit, dar nu sunt supărat. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încăpere. Apoi, ca și cum ar fi testat ceva, spuse convingător: — Știam că ai să reacționezi bine, știam că ai să reacționezi minunat. — Nu prea cred că ți-am arătat care este reacția mea! am spus. Dar în clipa în care am rostit aceste cuvinte mi-am dat seama că intrasem deja în rolul celui care „reacționează bine”, rol pe care mi-l pregătiseră Palmer și Antonia. Îmi băgasem capul exact în lațul pe care mi-l pregătiseră cu grijă, cu atenție, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]