3,443 matches
-
sî sî adăposteascî? ― Mă! Da’ tu nu făcuși instrucție de infanterist? Făcuși. Așa că, înainte de a pleca la atac, îți fixezi lopata Lineman în centură, ca să-ți apere inima. Apoi, când ai făcut saltul înainte și te-ai adăpostit, nu te rostogolești spre dreapta sau spre stânga, ca să nu te lovească inamicul care te-a văzut unde te-ai întins la pământ? ― Am făcut, bre Marini, da’ una-i instrucția șî alta-i glonțu’ vinit di la inamic, cari nu alegi. Pălești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acasă sau cine știe ce șirag de amintiri le bântuiau sufletele... Ninsoarea a început să se rărească, până ce, în cele din urmă, s-a oprit de tot. Abia atunci s-a văzut cum unii purtau pe obraz picături de apă ce se rostogoleau domol despicându-se în firele de păr ale bărbilor nerase. Erau... lacrimile dorului greu de stăpânit. Când au terminat de mâncat, căpitanul a ordonat: ― Pregătiți-vă de drum. Într-un sfert de ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drăguț lucru pe care i-l putea spune cineva. Mal replică: — Mai comandă o felie de plăcintă, flăcău. Fac eu cinste. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI CINCI Fereastra de pe hol scârțâi. Trei pași ușori pe podeaua dormitorului. Buzz se foi, se rostogoli de lângă Audrey, băgă mâna sub pernă și apucă pistolul, camuflându-și mișcarea cu un căscat de om adormit. Alți doi pași. Audrey sforăia ușor, iar printr-o crăpătură dintre perdele răzbătea lumina. O siluetă apăru dinspre partea lui de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi reflex cu genunchiul în sus. Duarte izbi cu pumnul în jos, rată ținta și se lovi cu pumnul de asfalt. Danny se rostogoli, ajunse în spatele lui și îl prinse de sub genunchi. Mexicanul răbufni: — Curvă fascistă de căcat, polițist fascist de căcat! Danny scoase cătușele, imobiliză stânga lui Duarte și atașă cealaltă brățară a cătușelor de gard. Mexicanul se prăbuși pe burtă și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
motel, întins pe pat și ascultând muzică de operă la radio. Buzz lăsă să-i cadă plasa de haine, îi trase fermoarul și scoase de-acolo fișicuri de câte zece mii de dolari. Lui Johnny îi căzu falca. Țigara i se rostogoli pe piept și îi făcu o gaură în cămașă. Johnny stinse chiștocul cu o pernă și zise: — Ai făcut-o! Buzz aruncă banii pe pat. — Cincizeci pentru tine, cincizeci pentru doamna Celeste Considine din L.A., Gramercy, numărul 641 Sud. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Din rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu Huang făcuse un salt spre adversar, intrând În interiorul mișcării sale, și se rostogoli, secerându-i picioarele. Jian Shi se prăbuși, dar se ridică repede. Nu suficient de repede, Însă, ca să poată evita năucitoarea lovitură de picior care Îl plesni după ureche. Călugărul nu se ridicase, ci făcuse direct o săritură și se rotise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câteva mișcări de rotație a brațelor, eschivând sabia și intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția de rupere. Sări În dreapta, prinse Încheietura mâinii cu care Jian Shi rotea sabia, o trase În direcția pe care pornise lovitura, se rostogoli pe spate trăgându-și adversarul după el, Îi propti piciorul În piept și Îl aruncă la peste cinci pași. Toate acestea se petrecură În intervalul unei secunde și numai Oan-san Înțelese tehnica folosită. Ambii luptători se ridicară din nou. Jian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar la plecare, atunci când se aflau În primejdie, bătrânul nu mai apăsase piatra, ci chiar linia dintre cei doi pereți. Amir Își potrivi degetele pe linia colțului și apăsă. Încet, piatra de la intrare se ridică până la un metru. Tânărul se rostogoli Înăuntru și regăsi, ca Într-un vis, aceleași torțe care ardeau. Totul era ca atunci. Se repezi la cele trei cufere, le deschise și nu găsi nimic. Le Închise la loc și Încercă să-și amintească ordinea În care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
torța la loc și se pregăti să iasă, aplecându-se spre deschizătură. Și atunci Își aminti exact felul În care ieșiseră atunci. El se așezase pe spate, cu arcul Încordat, și, În timp ce piatra se ridica, trăsese prima săgeată. Nimeni se rostogolise afară și aruncase pumnalul. Din ce loc? Exact de pe linia care ar fi fost, În mod normal, pragul. Acolo se afla o scândură Înmuiată de vreme. O scândură cam slabă, care se mișca ușor. Amir Își strecură degetele sub ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat doar Într-un genunchi, lovi alți doi spahii care se apropiau. Dar În spate se aflau peste cinci sute de călăreți care porniseră În urmărirea lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul de retragere grupată. - N-a căzut În cursă... murmură Angelo. N-a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
râu de munte, Învolburat, sărind peste pietre și bușteni căzuți, năzuind spre vărsarea În marele fluviu al libertății. „Eliberarea!!!” Cuvântul voievodului se Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb. Nu mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rătăciți. Tot ce se Întâmpla, se Întâmpla fără participarea lor. Nimeni nu știa că ei se află atât de aproape. Nimeni nu știa că ei se află atât de departe. Brusc, un strigăt de luptă cutreieră pădurile, ca un tunet rostogolit prin cerurile lăsate peste oameni. „Moldovaaaa!” - Atacă vânătorii domnești... murmură Oană. Înseamnă că voievodul e acolo. Spune-mi, Erina... Spune-mi tot ce vezi... Am un sentiment ciudat... parcă aștept ceva... parcă se apropie cineva... - Și eu, spuse Erina. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porni la trap. La douăzeci de pași Întoarse capul și strigă: - În acest an vei cunoaște rușinea Înfrângerii, Mahomed! Într-un loc În care nu te vei mai Întoarce niciodată! - Care?! - Moldova !! * - Moldovaaa!!! Strigătul de luptă al vânătorilor domnești se rostogoli, greu și amenințător, peste luminișul Ursului. Alexandru ordonase atacul imediat ce trupele sultanului apăruseră la marginea pădurii. Și imediat ce văzuse al treilea semn. Începuse vântul. - Ce se Întâmplă? Întrebă voievodul. N-am poruncit atacul! -Nu, măria ta, răspunse spătarul Costea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călăreți, transformând șarja În haos. Primele rânduri ale vânătorilor domnești fură secerate de arbaletieri În mai puțin de treizeci de secunde. Calul lui Alexandru căzu și el, lovit de două săgeți În piept și una În coapsa dreaptă. Tânărul se rostogoli În iarbă fără să Înțeleagă, Încă, ce se Întâmplă. Lângă el căzură alți luptători, unii cu pieptul străpuns de săgeți, alții răniți ușor. Ultimii Încercau să se ridice, dar noi săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înconjoară... unul Îi pune lui Alexandru sulița În piept... altul iataganul la gât... Lasă jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate... Se ridică... scoate iataganul... Încearcă să-l elibereze pe Alexandru... Nu... Nu... Nu se poate... Din spate, un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jos, căutând o armă. Nu găsi. Se ridică Într-un genunchi, Încercând să-și țină echilibrul pe vântul acela năprasnic. Și atunci văzu umbra. Crezu că e un vultur, sau un nor, sau o stafie. Umbra veni de nicăieri, se rostogoli În aer, căzu În mijlocul ienicerilor și dezlănțui măcelul. Alexandru nu Înțelese Încă nimic, dar văzu o armă ciudată, cu un mâner lung, lanț și seceră sau buzdugan la capăt, rotindu-se cu iuțeală. Văzu sânge țâșnind și trupuri ciopârțite căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre Apărători. Erina trase frâul calului, care se cabră, ridicând copitele din față. Cu o mișcare venită din reflex, căpitanul dădu pinteni, Îl luă cu mâna stângă de gât pe cel care rostise aceste cuvinte, Îl aruncă la pământ, se rostogoli din șa și căzu peste el, punându-i genunchiul pe piept. Totul se petrecuse atât de rapid Încât nimeni nu apucă să facă vreun gest. - Spune... șopti căpitanul, spune tot ce știi... cine ești? - Va... va... bâlbâi omul, fără suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute, lansat În aer, rostogolindu-se peste capetele ienicerilor și atingând pământul În fața voievodului. Ienicerul care Încerca să-l străpungă pe Ștefan, despicat În două. Alți trei ieniceri spintecați orizontal, prăbușindu-se În iarbă. Erina atacată de patru ieniceri. Oană simți un gol În stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În sânge, ritmul și forța marilor confruntări. Au atacat așa cum ar fi atacat cea mai puternică oaste a oricărui continent. Cu avântul marilor campanii și cu sentimentul marilor victorii. Eliberaseră Moldova de turci. Acum eliberau Țara Românească. Valul lor se rostogolea cu o forță pe care nimeni n-ar fi putut-o stăvili. Avangarda munteană a fost răsturnată În câteva minute. Laiotă și suita lor au fugit. Atacul, Însă, nu mai putea fi oprit. Cu Vlad În prima linie, transilvănenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-i răspundă cu mângâieri și curând se întâmplă ceea ce ea până acum ea și-a imaginat doar, și-l împinge pe jos. Felul în care fac sex este lipsit de experiență și violent, este mai mult o încleștare. Se rostogolesc și se răsucesc pe pământ. Durează numai câteva momente, apoi o bună perioadă rămân așa, încolăciți și confuzi, răsuflând greoi. Senzațiile noi, nemaisimțite, provocate de atingerea trupului celuilalt îi fac să se dorească din nou și fac sex încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământ. Durează numai câteva momente, apoi o bună perioadă rămân așa, încolăciți și confuzi, răsuflând greoi. Senzațiile noi, nemaisimțite, provocate de atingerea trupului celuilalt îi fac să se dorească din nou și fac sex încă o dată, de două ori, se rostogolesc, se răsucesc, apoi rămân epuizați, ca dintr-o beție îndelungată. Focul pâlpâie din ce în ce mai slab, iar sudoarea și praful le face trupurile să semene la culoare, roșii-maronii. Culoarea pământului. Zac așa până ce focul se stinge complet. Apoi, o scânteie încolțește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așezate în fața unui ecran mare, alb. Din spatele încăperii, se aude fâșâitul unui proiector care aruncă o undă de lumină, în timp ce un servitor aranjează bobina filmului și-o fixează. Se vede că e vorba de o petrecere. Sticlele de șampanie se rostogolesc pe podea și unele trupuri zac în poziții mai puțin decorative pe scaune. Printre ele, Pran observă persoane cunoscute; sud-americanul, ciclista goală și bărbatul îmbrăcat ciudat, care a sosit în dimineața asta cu cuferele de pe vapor. Maiorul Privett-Clampe se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el a făcut primul pas, internând-o într-un azil din penisula Gower. A fost o afacere neplăcută, scrie el. Poate că nu trebuia s-o fi trimis în acel loc. Acesta este modul englezesc de a acționa; drept, progresiv, rostogolindu-se înainte peste rotițele tradiției și bunelor maniere. Urmează indicațiile și vei pluti la nesfârșit, binecuvântat de o mișcare socială perpetuă. Ignoră-le și te vei izbi de pereți. Cererea lui Paul Gertler de a studia la Cambridge este din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]