5,386 matches
-
datorită staturii sale de atlet bine proporționat, cu față ciupită de vărsat, În timp ce mutra lui de ganster modern te obliga din precauție să-l ocolești, iar În ce privește vocabularul putea fi cu ușurință invidiat de către apașii vremurilor apuse. Acest individ, se rotea prin curtea șantierului zâmbind flegmatic, dând mâna cu unii cunoscuți Împărțindu-le țigări americane. Puțin timp În urmă fusese normatorul grupului de șantiere Însă, lipsea nemotivat de la munca lui, cerea bani de la toată lumea mai făcuse unele potlogării la Întocmirea actelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era nevoit s’o adune de pe jos. Varza desigur, era stricată mirosind urât iar bucățile de slănină râncede, În putrefacție, se putea observa unii viermi morți de apa fierbinte În care era pregătită varza În timp ce unii care rezistase fierbințelii se roteau pe fundul castronului, cerând Îndurare...! Tony Pavone, vedea și nu-și credea ochilor având senzația unui vis, un vis de groază fără sfârșit, mai ales, unii deținuți Înfometați teribil Înghițeau pe nerăsuflate cu ochii să vâneze alte castroane cu varză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mare atenție Însă. Recursul va trebui pregătit În cele mai mici amănunte...! Și, cine știe...?” Tony Pavone rămase pironit locului privind Înaltul cerului către o țintă Închipuită, Încercând să-i fixeze poziția umbrită de milioanele de aștri, ce cu siguranță roteau În jurul lor alte milioane de planete generatoare de viață și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni În plâns. Un plâns În care lacrimele curgeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
firmele japoneze, te Îmbia să le iei În brațe, să le pipăi, sărutându-le...! Iar În momentul când, În interiorul unei rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită sărmelor Înroșite de curentul electric ce pulsa necontetit, Îi făcu să Înghită În sec, muți de uimire...! Câteva zile, avură timp să colinde orașul, avizi de a vedea, de a memora totul...! Trăiau un vis frumos, un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu coatele cercul curioșilor, reuși să intre În interior, privind fără să Înțeleagă nimic. Pierdută În imensinatea presupunerilor, Îngenunchie alături de ce-l agresat. Se roti Într-o anumită poziție să-i poată vede fața ce era parțial acoperită cu sânge, refuzând să creadă ce vedea...! Simțind pămândul despicându-se sub picioarele sale, Atena scoase un strigăt de disperare În așa fel Încât curioșii lărgiră cerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din strânsoarea hainei de doc, se depărtă de Sammler ca și cum făcea ceva foarte amuzant la cererea specială a acestuia. Își suflecă mâneca brațului drept. Părul Închis la culoare era des. Apoi, apucând mai din scurt mânerele genții de postav, o roti În aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru să se sprijine pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îl băga în seamă pe așa un cretin, ignorându-mă pe mine. Iar tu, ce părere ai de cămașa mea? zise Bangs. S-a dat un pic în spate și, cu mâinile în șolduri, a făcut câțiva pași pe lângă noi, rotindu-se ca un manechin. Era un gest zburdalnic pe care bărbații de felul lui - în mod fundamental lipsiți de talent actoricesc - ar trebui sfătuiți să nu-l facă niciodată. Cămașa pentru care tânjea după aprobarea Shebei era de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Știu că ți-ar plăcea foarte mult să stau aici toată ziua, a continuat ea, ca să afli cu cine mi-o trag și ca să fii micul mesager între mine și Polly. Dar asta nu se va întâmpla. Doamna Taylor își rotea deja ochii prin cameră. Fața îi era ruptă de groază. Sheba n-a înțeles expresia de pe fața mamei ei. Mi-a spus mai târziu că preț de o secundă a avut senzația că furia ei a avut un impact - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dat pe-o parte. Zach nu era dispus să interpreteze gestul altfel decât era firesc, cu toate că inima îi bătea de să-i sară din piept. Auzea lucruri pe care nu le-ar fi mărturisit cu voce tare. Elanul și-a rotit un genunchi, s-a întors și-a părăsit luminișul, îndreptându-se către pinii din apropiere, cu țopăituri elongate. Ia uite, a exclamat Ellis cu un surâs care-i dezvelea din nou dinții, Elvis Presley te place. Jina ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-ar trebui să se gândească înfricoșat la ce-o să facă mama. Alice s-a așezat pe scaunul de lângă soțul ei. Pianul încetase să mai cânte, iar tăcerea era acoperită numai de sunetul râului cel trândav. Un șoim s-a rotit deasupra pajiștii și i-a distras atenția lui Danny. Mingea l-a lovit cu putere în genunchi. Hei ! a țipat Danny clipind repede ca să nu plângă. Jina s-a ridicat în picioare, dar Danny a dat din cap cu înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
barca s-a făcut țăndări, că lemnul s-a spart și s-a împrăștiat în așchii, că ea și Zach au fost aruncați peste bord și înghițiți de ape. După care l-a auzit pe Zach urlând. Barca s-a rotit și, dintr-o dată, și-a regăsit echilibrul. Jina a ridicat capul și-a văzut că gabara era în siguranță, dincolo de cascadă, așezată confortabil într-un ochi al râului. Zach a luat-o în brațe. Tremura din cap până-n picioare. Imbecilule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu el. Ba ar fi vrut să-l mai vadă iar și pe jinn. Danny a amușinat aerul sperând să mai dea de miros de fum, dar nimic. S-a uitat în sus și-a văzut un vultur care se rotea pe cer. La naiba, a exclamat Danny chircindu-se. Moartea. 11 Cabana Red Salmon Lodge era așezată într-una din lateralele ferite de vânt ale muntelui Parker, lângă o secțiune mai lată și mai leneșă a râului. Clienții se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat doar înțelesuri să nu mai fiu iar trist. Cum este ghiocelul firav prin multe flori, le-ai întrecut pe toate rotind în jur culori; tu ram ești mai departe, c-ai vrut să fii un ram în basmul din livadă; măiastră te știam. Acum, ești înălțată, minunea mea dintâi, cuminte,-n umbra clipei, cu visul căpătâi; și cum în calea-ți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să ne omorâm timpul ori să ne lăsăm uciși de el Mioara BĂLUȚĂ nevăzute... din om în om întrebându-se oare ce au vrut să spună cuvintele acestea cu botul cald și inima la vedere seamănă cu mine urcă se rotesc devin arbori de ce mă privesc în corpul acesta nu mai locuiește nimeni iarba a crescut orice pasăre poate veni oricând să-și lase puful puii viața își ține icoana iubirii pe piept moartea și-a mai rupt o unghie... emoție
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cântec un cântec auzisem din toată povestea asta cum se evadează dintr-un străin că ochii sunt porți deschise către cămășile celorlalți am înțeles cum se beau oasele în cetăți înalte știam că dinaintea mea se ridică ceața acum se rotesc sărbătorile cu pâinea legată de brâul lui Dumnezeu și se topesc zăpezile în cântecul mamei uneori mai răsfoiesc hărți doar cât să se tulbure gondolierii apoi mă cațăr în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
palmele voastre e viață. Ceasul trăiește prin sufletul pe care i-l dați.Uneori veți vedea că se încăpățânează să meargă și atunci veți ști că este legat de cineva cu probleme, alteori vor zâmbi și vor vrea să se rotească asemeni dansului ielelor din păduri. Suntem medici de mecanisme ciudate. Noi inventăm cu fiecare mișcare precizia proverbială... Pe vremuri, meșterii ceasornicari făceau într-o viață doar câteva ceasuri, dar ei știau să-l compună de la un capăt până la altul. Erau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu ochiul. La prima melodie mai lentă el s-a apropiat și a invitat-o la dans. O vedeam cum se pierde în brațele lui, cum căuta să i se lipească discret de trup cu fiecare pas prin care se roteau ca într-un dans de împerechere, adulmecându-i mirosul în timp ce și sprijinea fruntea de pieptul lui înfoiat. Acel băiat reușea fără niciun efort să o facă să viseze și gelozia pe care n-o puteam controla mă durea cu fiecare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
furat-o, pricepi? și i-a scris pe talpă ,, AB4"... O iubește, e clar... și ea e la fel de topită. Ieri, la discotecă, când a început melodia lor preferată, a luat-o pe sus strângând-o tare la piept. S-au rotit toată sala și nu i-a dat drumul decât atunci când s-a terminat cântecul. Mi-a spus că abia mai respira, dar era fericită... Creața părea că și a găsit traiectoria și trăia la intensitate maximă clipele care o făceau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la berea pe care o băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un braț la celălalt, exclamă, surprinsă: — Ce Întuneric e! Se ridică brusc, aprinse lumina În cameră și apoi se duse la bucătărie. Continuă, pe același ton, de dincolo de draperie: — Nu numai trotuarele, ci și străzile sînt Înțesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sunat a doua oară, s-a ridicat și căpăcelul vizorului. Nici nu-i de mirare că i-a trebuit atîta timp să ajungă la ușă dacă ne gîndim la ce oră matinală am sunat. A scos lanțul În grabă, a rotit minerul și a deschis ușa larg. Rămase uimită, așa cum prevăzusem. — Ce vi s-a Întîmplat? Încă e devreme... — Ei, Camelia. Mă lași să mă spăl pe față? Bine că nu se zăreau pantofi bărbătești la intrare. Își prinsese părul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-au ascuns capul sub aripă. Zorelele s-au strâns, regina-nopții s-a deschis, floarea-soarelui se rotea, năucită. Găinile și-au adunat puii și s-au retras la culcare. În afară de ai mei și de vecini, toți erau în casă, dându-se cu capul de pământ la icoane sau privind cu ochii dilatați la televizor. Când treptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care are 170. Eu, ca de la secția de propagandă a CC al PCR, i-am spus: „Eh, nu se poate, statistici false”. Una peste alta: sunt ani de când în afară de Andrei și Adi (lui Liviu îi revenea 10 martie), personajele se rotesc de Sfântul Mihai. O constanță revine Laurei și lui Petru. Restul: prietenii pe care ți-i dă Dumnezeu atunci. Nu-i nimic nici rău, nici aleatoriu în asta. Iar eu nu regret că ei sunt alții, atâta vreme cât ei sunt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
război, ultimii combatanți ai națiunilor unite - ce-i cu noi? noi care-am căzut nevinovați, vreau să spun că...” Vântul îi îngheță cuvintele și le luă în zbor. 8. Transcriu din jurnalul acelui timp: Stau întins în fotoliu; lumea se rotește în fața ochilor mei obosiți. Gândesc la câte-au fost, la câte vor putea să fie. O lume în căutarea adevărului. Doamna Pavel a avut ieri după-amiază una din sindrofiile ei. Ieri a fost joi. Sindrofiile ei sunt joi ori sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fericite trebuie să fie elevele acelor clase ascultând-o, căci nu putea vorbi acolo altfel decât acum, pentru că rostea substanța. Târziu, încheind vorbirea despre Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în bufetul din față, se reîntoarse, și-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vă rog, puțin, solnița, dacă nu vă supărați. - Cu plăcere, doamnă! răspunsei; întinsei solnița și privirea mea reuși să întâlnească, neutră, ochii ei cu lame de răutate ascunsă sub văluri părând copilărești. Apoi îmi vorbi mai departe, și toate se rotiră, ceasurile înaintară se trecură mesele pe lângă pereți, câteva fotolii, spații pentru dans și hore, lumini în parte stinse pentru mari penumbre, apoi iar aprinse toate, confeti, panglici de hârtii. - Bat alte vremuri la poartă, domnule judecător! - era Lung. Omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]