KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...171 >

4,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci de kilograme cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
parcă ți s-a suit burtoiul până-n inimă și-a coborât până-n vezică. Pot să-i ascult mai senin poveștile, după ce tocmai am reușit s-o prind la telefon pe mama. În dimineața plecării o lăsasem ca picată de pe planeta roză. Acum: Unde ești, dragă? mă ia la rost parcă ea se dăduse de ceasul morții să mă găsească. Vezi că Dana și Cătălin, poate și cu Alecs, vin vineri la mare și vor să te caute! Bine, zic, dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
munca mai în serios decât orice ocupație de peste zi, fără să mai pivotez între degete pixul redus între timp doar la rezervă, după ce i-am zdrobit cu dinții, într-o clipă de neinspirație, corpul de plastic. (Jacobina iese din baia roz, frisonată de apa care în fiecare dimineață curge pe trupul ei de la douăzeci de minute în sus. Înfășurată într-un prosop de deasupra sânilor de domnișoară până la o palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

un magazin de vechituri. Lucru pe care sunt sigură că îl spune în cel mai bun sens cu putință. Destul de bine, zic. Mă gândesc ce geamantan să‑mi iau. — Ooo, spune Suze întorcându‑se spre mine, cu gura pe jumătate roz. Ce zici de ăla mic, bej? Sau de geanta roșie de voiaj? — M‑am gândit că poate să‑mi iau asta, zic, trăgând de sub pat geanta în formă de scoică, verde țipător. Am cumpărat‑o în weekend și e absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
iau din raft și îi spun vânzătoarei: — Aș vrea un 39, vă rog. Scurt și la obiect. Cumperi doar ce‑ți trebuie și nimic altceva. Asta e cheia shopping‑ului controlat. Nici măcar n‑o să arunc o privire pantofilor ălora senzaționali, roz cu toc cui, chiar dacă s‑ar potrivi de minune cu jachețica mea cea nouă, cu model. Nici celor decupați la spate, cu tocuri metalice. Sunt drăguți, nu? Mă întreb cum mi‑ar sta. O, Doamne. E greu de tot. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de glasuri de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu știu, zic vag. Poate. — Vezi? Și Becky e de acord cu mine. Ia să te văd. Lasă cuțitul jos și mă studiază atentă, iar eu radiez de încântare, pentru că știu că arăt bine. Port o rochie și o jachetă roz de mare efect, o pălărie cu pană Philip Treacy și cei mai frumoși pantofi negri de satin, brodați cu câte un fluture foarte fin. — O, Becky, spune mama în cele din urmă. Ești foarte frumoasă. Ai s‑o eclipsezi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
flirtăm cu el cu nerușinare, așa că ar trebui să avem amândouă pe noi lenjerie sexi. Apoi eu arunc o privire în oglindă și sunt de părere că sunt prea fără sare și piper. Așa că mă schimb repede cu un puloveraș roz, ceea ce înseamnă că trebuie să‑mi schimb și rujul. În cele din urmă ieșim din casă și ajungem la sucursala Fulham a Băncii Endwich. Când intrăm, fosta secretară a lui Derek Smeath, Erica Parnell, conduce un cuplu de vârsta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
așa se fac afacerile. — E un cec? zice John Gavin. — Ăă... nu, zic, colorându‑mă ușor. E o... felicitare făcută de mână. John Gavin îmi aruncă o privire, apoi rupe plicul și scoate o felicitare tipărită cu argintiu, cu pene roz‑bombon lipite la colțuri. Acum că mă uit la ea, parcă trebuia să nu aleg una chiar așa, de fată. Sau să nu‑i aduc nici una. Dar mi s‑a părut atât de potrivită cu ocazia. — „Prietene, știu că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
simți bine? Am destule licitații de genul ăsta la activ, spune blând. Știu cum e. Omul se atașează foarte tare de lucruri. Indiferent dacă e vorba de un șifonier din secolul optsprezece sau... aruncă o privire în catalog, o haină roz cu imprimeu de leopard. — De fapt, nu m‑am prea înnebunit niciodată după haina aia, îi zâmbesc hotărâtă. Și, oricum, nu asta e ideea. Vreau s‑o iau de la zero și cred - știu - că asta e cea mai bună cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

Marea cu Parfum de Magnolie, cu pădurea ei de flori din spatele Sălii Fericirii în Longevitate. Plantele au fost transplantate acum două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
de film e divizat în opt departamente. Nici una nu vrea să lucreze cu celelalte. Șeful departamentului de lumini îi spune directorului de imagine în ce unghi să poziționeze aparatul de filmat. Designerul refuză cererile regizorului cu privire la costume. Machiorul pune cremă roz pe obrajii acriței, culoarea pe care el o preferă. Iar producătorul emite un raport pe tema „replicilor anti-Mao” ale scenariștilor. În fiecare zi e vreo ceartă pe platou de filmare. Trec luni de zile și nu s-a filmat nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

l-ai greșit, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric, dar ce urmează? Banca ta e chiar lângă geamul deschis, creanga Înflorită de măr atinge pervazul, ciorchini de albine pufoase și flori roz mușuroiesc Între frunzulițele verzi. — ...Hai, vino Înăuntru, Îi șoptești albinei tale, vino Înăuntru și Înțeapă-l pe Domnul. — ...Decât să vorbești singur În colțul tău, mai bine ieși și recită În fața clasei, spune Domnul și se Înarmează cu linia de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
poezia În șoaptă, dar există oare În viață ceva mai greu de făcut decât drumul pe care singur ți l-ai ales prin ceață și Întuneric? Pe podeaua de scânduri Înnegrite de motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
viață ceva mai greu de făcut decât drumul pe care singur ți l-ai ales prin ceață și Întuneric? Pe podeaua de scânduri Înnegrite de motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
să cobori Încet, ca În somn, pe Hauptstrasse, să nu te uiți nici În dreapta, nici În stânga, să te uiți doar Înainte. Ce vezi acolo? Nimic, doar un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici roz și Înconjurat de iepurași de ciocolată, În vitrina cofetăriei care a fost casa noastră. Pentru că mai e numai o săptămână până la Paște și mai sunt doar trei săptămâni până la bombardamente. — ...Asta trebuie să fi fost la aproape un an după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
fi moțăit din cap, cu un zâmbet Încremenit În ochii șterși, aprobând necontenit, unica ei grijă fiind să le dea impresia că aude tot, că vede tot, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, dragele mele, fiți liniștite! Clipsurile roz/bleu Încadrându-i fețișoara bine fardată, bineridată, cu cei cinci cârlionți uscați despre care a mai fost vorba, și ochii, verzi cândva, acum lăcrimoși, Încântați copilărește. Buni zâmbind non-stop, mulțumită că se află În centrul atenției, În centrul familiei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
văzuți. Dar erau În sală și vechi cunoștințe ale mele, oameni vârstnici, cu familiile lor, care aflaseră, ei știu cum, că sunt acolo. Asistența neomogenă mi-a creat o dificultate În plus, pentru că nu știam cărui public mă adresam... * Cupele roz, galbene, aurii, albe, mov-negre ale lalelelor s-au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
lui, care va fi transmis imediat și la celelalte dosare. Și ginerele Își va da seama că nu a intrat Într-o famile persecutată, cu dosar prost. Dosar era cuvântul magic, care tot revenea În discuția noastră. Gărdulețul de leandri roz, albi, roșii, tăind autostrada umbrită În aceleași două benzi oțelii care se răsucesc În spate, ondulându-se, ca șuvițele de șpan. Culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile albe și contorsionate ale măslinilor bătrâni ieșind din pământul roșu, casele cu ziduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
care nu poate să le scuipe, să le vomite. Nu poate decât să le Înghită Încă o dată. Singurătate frig nesiguranță foame * Mereu autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri din care lumina tăioasă a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa cruce pe care mai mult o presimte decât o vede În Întuneric, În goana mașinii, arătând drumul spre nesfârșitele cimitire poloneze. Vărsare de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea cercului de femei, ținea în mână paharul cu apă și părea preocupată de savoarea șerbetului de trandafiri. Rotea ușor lingurița de argint, înfășurând pasta într-o mică spirală roz înainte de a o duce la gură. Și, în timp ce limba ei plimba spirala pe cerul gurii, privi, ca din întâmplare, spre Manuc. Era îmbrăcat în zerbaf, un brocart turcesc din mătase de cea mai bună calitate, cu desene în relief și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]