2,477 matches
-
am urmat Înăuntru. Am simțit dinainte să intru mirosul puternic din interior. Era o aromă dulceagă, prea puternică. Am pășit pragul și am observat cu groază că la mese erau numai cupluri, iar pe peretele din față scria cu un roz pal: La mulți ani de Sfântul Valentin! Am clătinat din cap dezgustată. Uitasem complet, sau mai bine zis nu mă interesase niciodată sărbătoarea aceea stupidă de pe paisprezece februarie. Victor Însă avea cu siguranță o altă părere, pentru că zâmbea mulțumit de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
10.Dimineață. Cald. Somn. Uram să deschid ochii și să-mi Întrerup cele mai frumoase vise. Uram lunea. Și lunea aceea avea să fie una foarte grea. ― Ridică-te! Maria era deja Îmbrăcată și cu părul aranjat. Purta bluza mea, roz pal și niște blugi anormal de strâmți, În care n-aș fi Încăput niciodată. ― Mama te așteaptă În bucătărie. M-am ascuns sub plapumă. Era atât de moale, atât de Îmbietoare. I am răspuns Mariei cu un glas slăbit: ― Vreau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Universității „Al.I. Cuza“, și a lucrat pentru diferite ziare și publicații din Iași și Brașov. Debutează cu poezie în 1994, în revista Timpul. Membră a Clubului 8. Coautoare a antologiilor Junimea, azi, apoi hat jemand etwas gefragt? și Cartea roz a comunismului. Din 2004 s-a stabilit la Montréal. Este redactor la magazinul online terranovamagazine.ca. Cerul negru-rozaliu... Merçi à Benoit Doar pentru că am întâlnit gestul meu în Nemurirea lui Kundera, mi-a trecut prin cap că fluturatul acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa compartimentului. Să fi stat cineva să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin vene, ce tensiune nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ne-au lăsat în ultima lună de școală să ieșim din uniformă și să purtăm altceva, adică o uniformă a clasei noastre. Au fost discuții lungi. Unele au vrut haine roz, altele negre. Cam trei sferturi și-au făcut fuste roz de pânză topită, un material foarte la modă atunci și foarte practic, pentru că nu se șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
până la fanatism, iremediabil ironice. Negru din cap până-n picioare, culoarea în care ar fi încăput multe, multe cuvinte. Urma să intrăm în „câmpul muncii“, „mare și lat“, vorba Dodoloiului. Fiecare pe cont propriu. Negru. La toate fetele alea care aleseseră rozul mă gândesc cu un soi de tandrețe, de milă. Erau fete care aspirau la tot ce are feminitatea mai puternic! Erau fete care se dădeau peste cap să fie frumoase, vaporoase, la modă. Își puneau cerceluși fini, inele de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
întreagă pentru ceea ce li se lua, pentru dreptul pe care-l aveau și pentru care se luptau: dreptul la feminitate. Carcasa mea neagră mă proteja. De mine însămi și de tot ceea ce vedeam cu milă la fetele astea îmbrăcate în roz, pline de speranță. Sunt multe lucruri pe care, dacă le-aș invoca, m-ar pufni râsul. Dar sunt și multe lucruri în preajma căruia râsul n-ar avea ce să caute (nici măcar ăla amar). Am auzit că, din cauza sarcinilor întrerupte, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
s-a gândit că deja sunt om nou și nu cred în El sau poate cauza mea era prea meschină, așa că robinetul a rămas uscat. Mama mi-a scos din lăcașurile ei tainice săpunul Rexona, un șampon unguresc, de un roz cam dubios, dar, oricum, STRĂIN, iar tata și Dragoș s-au dus cu canistrele până jos, la Golia, la cișmeaua din zid. Am stat cu stres amândouă; ne temeam că a înghețat apa acolo și nu curge. Dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lui. Aștepta ca o explicație a acestor numere să reiasă din amintirile lui Ashargin. Nimic. Ori Ashargin nu mai intrase niciodată în această încăpere. Erau casete cu numere albastre, casete cu numere galbene, casete cu numere verzi, portocalii și gri roz, purpurii și violete. Și mai erau unele în care cifrele alternau, de culori diferite. Era vorba, desigur, de un procedeu ce înlesnea cunoașterea unor evenimente într-o singură privire, dar evenimentele însele erau instabile. Cifrele variau de la o secundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ta, unde soarele zăbovește cel mai mult, și grădina ta suspendată are multe ferestre către miazăzi, să îți faci timp să fii sinceră și cu orientul tău, unde stă înțelepciunea dragostei tale și de unde se prelinge în zori izvorul de roz care alimentează lacul kanas dimineața, nu mai puțin sinceră să fii cu miazănoaptea ta, care este recele din tine, care te poate răcori când căldura îți vine în diferite locuri din corp, de exemplu după ce te vaccinezi cu saliva furnicilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită în zbor, o săgețică rătăcită a oștirilor dușmanilor tăi o atinge în zborul ei iute, lacul a pălit puțin, luna din dis de dimineața asta se întunecă, tu trebuie să îți strângi aripile acum, trebuie să îți ții
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe o latură cu o casă pătrată, restaurantul "Mihali", și el, cu toată neînsemnătatea lui, deschis numai vara. Pământ galben, case albe, marea în culori deschise. La dreapta, un munte mic. Ciracmanul. Două pontoane de lemn, puțin nisip, o vilă roz - stranie apariție - pe o colină. Lângă un ponton, o clădire care ar putea fi numită casă: locuința și biroul vameșului. În total, aspect de singurătate grandioasă. Ne-am strecurat printre câteva magazii și am ajuns la o cabană de pescari
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Atenție la sârme! Se supuseră pe loc energiei poruncitoare ce venea din culise, căutându-se cu înfrigurare unul pe altul cu mâinile întinse. Lucian observă abia atunci că fiecare era îmbrăcat într-o altă culoare bleu, vernil, galben, crem și rozul rochiei lui, toate laolaltă precum creioanele colorate orânduite după culorile curcubeului în cutia proaspăt primită în dar de Crăciun. Un hohot de râs se ridică din sală atunci când, la un pas înaintea lui Lucian, îngerul galben se împiedică în mers
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era prea ocupat să studieze chestia. Lansase întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele de la interior se desfăcuseră puțin. Mucoasa era de un roz sidefiu și umed, iar clitorisul se ițea obraznic de sub pielea de la capătul orificiului. Margoulies se apropie și aprinse mica lanternă de care se folosea la consultații. Își sprijini umărul de coapsa lui Bull pentru a-și menține echilibrul. Interesant. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lua un test de sarcină pentru acasă. Se lăsase pe vine în spațiul strâmt al cabinei de toaletă, cu fața transfigurată într-o grimasă de groază la vederea soluției albastre din recipientul de plastic, soluție care se colorase într-un roz violent. Și cu asta, basta. Sedus, trădat și lăsat cu burta la gură. Venise momentul ca Alan Margoulies să arate cât de conștiincios era cu adevărat. Venise momentul să scoată banii (și urmau să fie o groază de bani, în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
băutură. Privind într-o parte, am văzut ceva curios, ceva anormal: o fată, o puștoaică durdulie, apropiindu-se timidă de mine, venind dinspre bar. Sărmana copilă nu putea să aibă mai mult de șaisprezece ani, în fusta ei scurtă și roz, și boleroul din material de blugi. Capete de curiști s-au întors curioase. S-a cocoțat pe scaun și a pus pe masă sucul de portocale dat de barmanul morocănos. Mi-am dat seama curând ce trebuie să fac. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un mesaj de la mine. — Zău? Ce anume? — Caută-l, John. Vreau să te convingi că așa e. M-am dus la dulap și am căutat prin costum. Nu aruncasem nimic. Nu arunc niciodată nimic. Uite, chibritul cel trădător, de un roz delicat, rozul rujului: La Zelda. Braserie și salon de dans. L-am deschis cu o mișcare bruscă și am văzut mesajul. — Ah, scârbă bolnavă ce ești, am spus eu. Sărmanul idiot. Vrei să-mi spui ceva? De ce faci toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de la mine. — Zău? Ce anume? — Caută-l, John. Vreau să te convingi că așa e. M-am dus la dulap și am căutat prin costum. Nu aruncasem nimic. Nu arunc niciodată nimic. Uite, chibritul cel trădător, de un roz delicat, rozul rujului: La Zelda. Braserie și salon de dans. L-am deschis cu o mișcare bruscă și am văzut mesajul. — Ah, scârbă bolnavă ce ești, am spus eu. Sărmanul idiot. Vrei să-mi spui ceva? De ce faci toate astea. Mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
începeau cu foaia de hârtie înclinată la patruzeci și cinci de grade spre stânga, pentru a-ți forma acest scris ondulat, rostogolit. „Frankie și Johnny se iubeau“, pecetluit cu un sărut, amprenta plină a unei buze de cel mai dulce roz. Una peste alta, nu mi-e deloc clar ce vrea să spună tipul ăsta cu motivația. * Video-interfonul nou-nouț de pe biroul din oțel a emis un semnal gâtuit. Fielding a apăsat pe buton și a așteptat formarea imaginii. Părea ușor uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre cerul albastru, mult mai departe de cerul zilnic al țigărilor goale, chiuvetelor pline, aburilor de mâncare. În regulă. Arată-mi ceva, am spus eu și mi-am șters fața cu mâna. Sus, în imensitatea limpede se tolănise un nor roz concav, cu vârfuri ascuțite la ambele capete legate cu nojițe, ca un ochi vertical, o gură verticală. În mijlocul lui era un miez viu, exact, feminin... Dah - să-mi duc gândul mai departe? Ar putea pornografia care se revarsă din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi evita ochii, explicându-mi cu o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul e de un roz iradiant. Trecutul imperiului e scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
uși, lipsinduse chiar de elementara cerință de a le deschide cu mâna sa. Nu atât orgoliul, cât mai ales buna creștere o sfătuiau pe Ina să se lase în voia valurilor. Lua viața așa cum este. Nici În negru nici în roz. Știa să înoate, învățase acest lucru la ștrandul orașului și avea întotdeauna forța necesară de a ajunge la mal, chiar dacă înotul îi cerea un efort sporit. Era stăpână pe ea și nu dispera nici chiar în diminețile când soarele acoperit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
întindă încetișor pe pat... Să o scoată din învelișul ei de dantelă mătăsoasă... De-aici încolo imaginația mea se bloca, nu-mi pu team închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsucește asupra ta și te sufocă... Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei din vis, femei din cărți, femei din reclame, femei din filme, femei din videoclipuri. Femei din revistele porno. Fiecare altfel și fiecare cu altceva
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-l înalță, l s-ar cuveni un monument de maximă cinstire, Pe care să-l admire întreaga omenire. Lumini și culori Viața este trăită și văzută diferit, În tonuri de lumină și de colorit. Bogătașilor ea le apare-n roz și auriu, Pentru săraci, în gri și plumburiu. Lauda și critica Oamenii de știință-au demonstrat, Că supărarea nu cade bine la ficat. Dar și lauda, prea multă, strică... Repede, la cap, ea se ridică. La remorcă De când economia țării
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]