4,629 matches
-
până-ntr-acolo unde mă voi iubi mai puțin decât pe aproapele meu iar în mine va mai crește o bucată de inimă orgoliu l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o să accepte, i-am zis, cu toate că puțini pot să creadă că între persoane de sex opus pot exista și astfel de relații sincere. Mereu o să rămânem prieteni, îmi zicea printre sughițuri. Știi seara când am dansat amândoi? Pe banca aceea ruptă, mă gândeam cum să închei socotelile cu lumea... și ai apărut tu. Nu mai vedeam rostul meu pe pământ, totul devenise prea sumbru și totuși, uite, azi soarele a reapărut pe străduța mea în plină iarnă. O mângâiam și mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe accelerator. Mașina s-a urnit cu greu și-mi mirosea a cauciuc ars. Am dat curba. Fețele palide ale femeilor adunate În jurul băiatului ce scăpase de la moarte ca prin urechile acului fără nici o picătură de sînge și fără oase rupte au dispărut În oglinda retrovizoare și a apărut În schimb cerul alb, asemenea ecranului unui tub Braun după dispariția imaginii. Drumul nu mai urca și În partea dinspre coasta dealului se vedea refugiul unei stații de autobuz. Pe lîngă acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și o dată cu el a dispărut și posibilitatea existentei unei uși. Se făcuse prea tîrziu. Totul se spulberase: atît ceea ce n-a vrut să spună cît și ceea ce ar fi vrut să spună, poate, pe cînd se tîra, ca o umbrelă ruptă, prin iarba uscată de lîngă dig. Enigma se cufunda și mai mult În Întuneric. M-am uitat la ceas... Era unsprezece și opt minute. Chiar dacă pomeneam și de acestea În raportul meu, pe urmă nu mai aveam ce scrie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trei bărbați, aparent comis-voiajori, care duceau serviete identice În mîini și discutau foarte aprins. Dincolo de ei curgea fără Întrerupere un șuvoi de mașini ... Măi Încolo, acel loc de parcare ce mi-a răscolit amintiri sicîitoare, ca un colț de măsea ruptă... Cifre... Cele din josul tăbliței de parcare... un rînd de șapte cifre... Numărul acela de telefon... Eticheta de pe cutia de chibrituri... localul Camelia ... rubricile din ziarul cel vechi... bucățica de hîrtie prinsă cu ac de colțul perdelei lămîiatice... Dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Occident, era în 1990, m-am dus la un supemarket să-l privesc îndelung. Nu mai eram mocan! Ca să vezi... et în Arcadia...! Bunicu’ a fost multă vreme primar, tocmai când începuse cu colectivizarea. Nu voia să se întovărășească în ruptul capului, iar oamenii spuneau că ei fac ce face primarul. Primarul, cum venea seara, cum își pregătea traista și se ducea și dormea în pădure, ca să nu-l ia jandarmii. Jandarmii veneau, o luau pe bunica și o duceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tânăr și elastic, un chip plăcut, cu zâmbet câteodată fermecător. Am fost degeaba a full time woman. Mă gârboveam de rușine, mi se încrețea pielea de frig și de silă, îmi miroseau mâinile a săpun Cheia, spălam bucăți de tricouri rupte că era criză de vată, părul meu lung, viguros și strălucitor se îmbâcsea de ou combinat cu șamponul clisos Farmec, fabrica Miraj. Nu-ți scriu încă umilințele morale, dor și mai rău. Îți povestesc doar o scenă. Trebuia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lemn sculptat, apoi dispăru și prispa, după aceea și pomii, acum uscați, la urmă nu se mai văzu nici Lung, o ceață - și deodată morții din cel de-al doilea război mondial, îngropați sau neîngropați, trupele noastre despuiate, cu uniformele rupte, căștile într-o parte sau atârnându-le după gât, ori fără, cerând să fie primite la Conferința de Pace care începuse în vara acelui an la Paris. Ușile erau închise, omul în livrea de la intrare părea să nu-i audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
al treilea: Seria interminabilă din Sadoveanu. Pe raftul al patrulea și cel următor Dante, Ion Barbu, Petrarca, Baudelaire, Arghezi, Bacovia, Proust, Hugo, Andersen, Dostoievski, Malot, Dickens, Tolstoi, Gogol. Apoi zilele și nopțile mele. Aici pagina de jurnal este în parte ruptă, iar partea rămasă este pătată cu cerneală. Pe pagina următoare câteva rânduri: „Trebuie să ai încredere în tine ca să ai încredere în viitor, iar viitorul aparține mulțimii. Ce spuneți, domnule președinte? Azi dimineață, într-un proces, un martor de naționalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
e ceva: Medicul era evreu; se strigaseră mojicii rasiale, îl loveau, toate astea în chiar văzul Parchetului prin fața clădirii căruia trecuseră. Nu mai aveau teamă de nimic. Ei erau chemați să instaureze teama. A fost adus în tribunal cu cămașa ruptă, pătată de sânge. După un sfert de oră ați intrat în sală și voi. Cel care prezida începu să-i ia interogatoriul, în timp ce grupul de-afară scanda la ferestrele tribunalului. Arestatul vorbea greu, îl părăseau puterile. Cei doi avocați, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Lung rătăcea și acum, din noiembrie trecut, dar din cauza rănii din piept, a ploilor și a frigului îndurat, nu mai avea putere să strige. Părea că pierduse drumul, respirația îi era întretăiată, un horcăit, un huiet de-a lungul traheei, rupte și ea. Lung nu auzea sunetul, n-avea cum să-l audă, dar cum se întâmplă în comunicările necunoscute de oameni, dar cărora ei se supun fără să-și explice, un fel de supracomunicare, ieși în curte, era o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Țipete ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra luncilor. IItc " II" Din tăcerea sau din vorba ruptă, zgârcită a vânătorului, nu putusem să pricep multe lucruri. Sandu crâșmarul, iar, vorbea prea mult, și ce voiam eu să aflu, ori nu era în stare să-mi spuie, ori se prefăcea că nu înțelege. Și mă lua cu vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
departe, ca înaintea vremii rele. Și la asfințit, pe jumătate de cer cuprins de munți de nouri, s-a arătat deodată un tighel de aur frânt, neregulat, pe toată marginea îngrădirii întunecate. Parcă ar fi încremenit pe cer un fulger rupt, ca o amenințare. Are să vie vremea rea, neică Marine!... Vânătorul nu întoarce capul; vâslește încordat; și din lulea se înalță pânze ușoare de fum. În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țâșnesc izvoarele sângeroase ale amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu asprime și-l îmboldea necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa că am mărșăluit cu toții spre casă, unde Maggie a încercat, în van, să-i convingă mai întâi pe mama, apoi pe tata, s-o schimbe pe Holly. Nu m-a rugat și pe mine; uneori e grozav să ai mâna ruptă. În timp ce ea își făcea de lucru cu șervețelele pentru bebeluși și cu pungile cu scutece, JJ a scos un contur de buze ruginiu din trusa mea de machiaj (enormă), l-a apropiat de fața lui și a spus: Ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am avut noroc. Și uite ce repede îmi cresc unghiile. Am dat din mână ca să-i arăt; două unghii îmi fuseseră smulse din carne și durerea fusese - nu glumesc - de nedescris, cu mult mai intensă decât durerea din mâna mea ruptă. Nici măcar analgezicele pe bază de morfină nu puteau s-o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe, și obișnuiam să mă trezesc noaptea, cu degetele zvâcnind atât de tare încât păreau umflate cât niște dovleci. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe, și obișnuiam să mă trezesc noaptea, cu degetele zvâcnind atât de tare încât păreau umflate cât niște dovleci. Acum de-abia dacă mă mai dureau. —Ai o mână ruptă, domnișoară. Ruptă în trei locuri. — Dar au fost fracturi deschise și nu mă mai doare. Aș zice că e aproape vindecată. —O, ești și ortoped acum, mai nou? — Nu, sunt PR pentru produse cosmetice și n-or să-mi țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
supărat: —De ce? —Ca să închidă bucla. —Ce-i aia? Nu prea știu, a recunoscut mama. Dar se pare că viața ei nu va avea nici un sens dacă nu o face. — Nu e puțin prea devreme să plece? Cum rămâne cu mâna ruptă? Și genunchiul beteag? Toate se vindecă. Și, cu cât închide mai repede afurisita de buclă, cu atât mai repede se poate întoarce acasă, a zis mama. Apoi a venit momentul să-i dăm vestea lui Helen, care a fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că ar fi trebuit să ne îngrijoreze asta. Precum și formularul pe care a trebuit să-l semnăm, prin care ei declinau orice formă de responsabilitate în caz de deces, mutilare, atacuri ale rechinilor, sindrom de stres posttraumatic, degete accidentate, unghii rupte, pierderea protezelor sau orice altceva. Dar nu ne-a păsat nici cât negru sub unghie, noi ne distram de minune, ghemuiți în bazinul minuscul de antrenament, cu alți nouă începători, făcând semne de OK cu degetul mare și cu arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de asigurare medicală, pe care mi le aminteam limpede, cu o acuitate fotografică - până și numerele noastre de membru. Nici măcar nu știusem că le țineam minte. Mi s-a cerut să semnez ceva, dar n-am putut din cauză că aveam mâna ruptă așa că au spus că e în regulă. Care e relația dumneavoastră cu acest pacient? am fost întrebată. Soția? Prietena? —Amândouă, a răspuns Aidan, cu vocea aceea înecată. Când l-au dus în grabă în sala de operații, încă nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l, zise bărbatul împingându-l pe Valerius. Grăbește-te. Pe o băncuță sprijinită de perete era întins un tânăr. Ținea ochii închiși. Chipul îi era crispat de durere și respira greu. Valerius observă petele închise la culoare de pe veșmântul lui rupt - era sânge uscat. Trupul său răspândea un miros înțepător, de sânge și sudoare. Era mirosul celui care luptase ca să supraviețuiască, al celui care se află la un pas de moarte. Mirosul fricii, se gândi Valerius. Pentru el m-ai...? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]