20,398 matches
-
-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o susținuseră doi ani de zile, iar pruncul crescuse și se înzdrăvenise sugând lapte proaspăt de la sânul unei moarte. Mai mult decât atât, femeia îi mărturisește soțului că parcursese împreună cu el și cu apostolul Petru toate etapele pelerinajului palestinian. După acest miracol, Maria Magdalena se retrage într-un loc pustiu de lângă Aix, unde zilnic, la ceasul al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nelegiuiți. A treia viziune are loc la o săptămână după a doua. Acum, îngerul nu-i dă voie să mănânce nici măcar flori; profetul trebuie să se mulțumească doar cu ierburi. și visează o ființă cu chip de om ieșind din sânul mării și zburând cu norii. Privirea acelei ființe cutremură, iar vocea topește („toți cei care-i auzeau glasul se topeau precum ceara la foc” - XIII, 4). O mulțime imensă de oameni năvălește din toate colțurile lumii către ființa extraordinară, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că Mihail nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către Isaac. Arhanghelul însă, scuzându-se pentru o nevoie „firească”, omenească, iese afară și urcă direct la Domnul pentru a-i cere de două ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii a două texte, la origine distincte, dar produse de același grup religios. Prima parte (cap. 1-5) relatează martiriul lui Isaia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne aflăm așadar la antipodul viziunii gnostice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esențială în sânul divinității: Dumnezeul bun și Demiurgul rău, două principii antagonice aflate oarecum pe picior de egalitate 133. Nu, în cazul textelor noastre, răul se explică fie prin coruperea oamenilor de către îngerii răzvrătiți (Enoh etiopian), fie prin „inima rea”, adică printr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au și creat-o. Tot îngerii au dat naștere cuplului primordial (doi oameni din care descind Cain și Abel), sursă de neînțelegeri și de certuri continue. Dincolo de îngerii certăreți se află Mama (Meter), numită și Principiul feminin (Theleia), purtând în sânul ei sămânța dumnezeiască. După moartea lui Abel, ea îl zămislește, prin dorința ei (enthymetheisa), pe Seth, „depunând în el sămânța și scânteia de sus”. Dar îngerii, cuprinși de invidie, strică această nouă creație, amestecându-se printre oameni. Mama decide să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bibliei românești, iar apoi versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „șPe cine vrea acesta să învețe cu vedenia? și pe cine vrea el cu propovăduirea să înțelepțească?ț Au doar pe cei înțărcați sau pe cei abia depărtați de la sânul mamei lor? Căci țav lațav, țav lațav, cav lacav, cav lacav, zeher șam, zeher șam (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo)”. Acum, fragmentul citat de Origen din greacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șam, zeher șam (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo)”. Acum, fragmentul citat de Origen din greacă: „Cei care au fost înțărcați de la lapte, care au fost smulși de la sân; primește chin după chin, primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii ar fi respins palamismul începând cu secolul al XVIII-lea, în vreme ce, chiar în sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt întotdeauna clare: Biserica greacă contemporană afișează deschis inconsecvența, nu doar permițând clericilor și teologilor să învețe ceea ce ea anatemizează în slujbele sale, ci și îngăduind răspândirea în rândul credincioșilor a unor cărți de educație și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
amândoi. Atâta ne-a spus : "Chiar acu' dai jos șnurul de la gât. Te-a mai văzut cineva acolo ?" Mut de spaimă, frate-miu a dat din cap că nu. Tata a luat crucea, a sărutat-o, a băgat-o-n sân și ne-a spus : Dacă tot ați fost acolo, la noapte o să mergem împreună să punem crucea la loc. Nu se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
murit mai târziu, în brațele mele. Dar a apucat să-mi șoptească : va veni, cândva, un copil cu tatăl lui. Dă-i asta copilului: o să știe ce să facă. Și mi-a pus în mână asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
duce eu lângă el. Să nu fie singur. Am adus înapoi darul pe care bărbatul acela mi l-a făcut. O să i-l dau judecătorului. Sau, mai bine, Lui. Ca să nu fie singur. Uite, asta era: și a scos din sân, o fâșie de țesătură. Era albastră și ponosită.... Ne-am uitat unii la alții (săracu', e dus rău !...)... dar pe măsură ce ne uitam la țesătura aceea ni se făcea cald și bine, strigătele din curte se auzeau ca de la mare depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în pădure. Ei știau. Începuseră să înțeleagă. Acum sunt și ei aici, dar s-au dus întâi la mama lor. Așteaptă, or să vină acuș cu toții la tine, să te vadă și să ne bucurăm... Iar ție (desface ceva din sân) uite, ți-am adus roata timpului. Care s-a oprit. (scoate crucea caracteristică a Sf. Toma din Kerala) O vezi, are postamentul ca al statuii lui Vishnu. Dar sus, e crucea. Crucea pe care a fost răstignit El. Și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și să o lași În așteptare până mâine, la cine știe ce oră?... Privește mai adânc În sufletul tău și transpune-te În locul ei - ființă fragilă, trecută prin Încercarea nașterii, care nu este un lucru oarecare - cu fărâma de viață nouă la sân, așteptând verdictul celor ce au puteri discreționare asupra oricui! Este peste puterile ei!... Zâmbește-i și distrage-i atenția cu orice preț! Fă-o acum, până nu-i prea târziu!” - l-a avertizat gândul de veghe. Gruia și-a ridicat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
scumpule. ― Spune-mi cum te simți, iubito? ― Nu am nimic deosebit. Doar moașa când mi-a pus termometrul aseară a spus că am ușoară febră. ― Medicul a apreciat acum că nu e nimic grav și că poți să-i dai sân băiatului. ― Așa mi-a spus și mie. Lui Gruia i-a venit tocmai atunci - nici el nu știa de ce - s-o Întrebe pe Maria ce nume crede că ar trebui să poarte copilul. Ca o nălucă, Însă, a venit gândul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcut o intervenție chirurgicală care nu putea suferi nici o amânare - a repetat Întocmai vorbele profesorului. ― Uite aici pe cel care te-a așteptat poate cel mai mult - l-a prezentat Maria pe băiat, care parcă mai mult dormea, cu sfârcul sânului În gură... ― Știi ceva, scumpa mea? Cred că e momentul să i punem un nume. Câtă vreme o să fie doar „băiatul nostru”? ― Gând la gând cu bucurie, iubitule. Tu ce nume ai vrea să-i dăm? ― Aștept Întâi propunerea ta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
efort... Eu nu am să cedez nici un minut! ― Atunci, mâine la ora douăsprezece voi fi prezent la dumneavoastră. ― Vă aștept, domnule profesor... După ce a Închis telefonul, secretara a intrat la director. A Închis ușa și și-a Împreunat mâinile pe sâni, apăsându-i puternic: ― Of! Mă faceți să mor de inimă, domnule director - a vorbit ea În șoaptă. ― De ce? ― Uitați că vorbiți la telefon... Și Încă prin centrală... care are „urechi”... De n-o fi având și cine știe ce drăcovenie de Înregistrat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
urmă, ce țâțe! Da’ ce picioare! Parcă-i scrisă, nu alta!” ― Acum, bagă-te În cadă - i-a spus infirmiera, Întorcându se spre ea. Stanca a tresărit ca o jivină când dă cu ochii de om. A dus mâinile la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu ți fie rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu!... Chiar culcate pe canapea, cu picioarele ridicate și desfăcute, uite-așa - a gesticulat infirmiera
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și frate cu el întru credință și năzuințe... Noi credem în Eretz-Israel! întări medicul Gutman, apăsând pe cuvinte, iar ochii îi străluciră în dosul ochelarilor. Și dacă îl arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti privirea peste capetele ascultătorilor și, fixând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
roșie din vis !" Și chipul inuman s-a apropiat, zbirul m-a zgâlțâit bine, m-a pus pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
comunist era dorită. Viitoarele mame erau aduse cu o lună înainte de termen într-un lagăr de muncă din apropierea spitalului, unde erau din nou obligate să se reîntoarcă la câteva zile după naștere. De acolo erau aduse sub escortă să dea sân bebelușilor. Pruncii erau de regulă alăptați până la un an și ținuți în casa de copii a spitalului până la doi ani, după care erau duși nu se știe unde, spre școli destinate copiilor "orfani prin naștere", unde erau "educați" în spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]