3,007 matches
-
țarului a fost puternic întărită de lipsa de unitate a celor care doreau reforme. Țarul Nicolae al II-lea și supușii săi au intrat în luptele primului război mondial cu entuziasm și patriotism, pentru a-i apăra pe frații slavi sârbi. În august 1914, armatele rusești le-au atacat pe cele germane pentru a sprijini lupta francezilor pe frontul de vest. Numai că slăbiciunea economiei rusești și corupția și ineficiența guvernamentale au fost ascunse doar pentru scurt timp în spatele naționalismului fervent
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
(în grafia sârbă chirilica: "Слободан Милошевић", []; 20 august 1941, Požarevac, Șerbia sub ocupație militară germană - 11 martie 2006, Haga, Țările de Jos) a fost președinte al Șerbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, si de asemenea al Partidului Socialist Sârb. El a fost una
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
(în grafia sârbă chirilica: "Слободан Милошевић", []; 20 august 1941, Požarevac, Șerbia sub ocupație militară germană - 11 martie 2006, Haga, Țările de Jos) a fost președinte al Șerbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, si de asemenea al Partidului Socialist Sârb. El a fost una din figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii '90 și războiului din Kosovo în 1999. A fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite pentru crime împotriva umanității
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
devine director la Beobanka, cea mai mare bancă care avea capital de stat din Iugoslavia. Milošević a fost ales președinte al Comitetului Ligii Comuniste al orașului Belgrad în aprilie 1986, înlocuindu-l pe Stambolić, care a devenit conducătorul Partidului Comunist Sârb. În acest timp Milošević s-a opus public naționalismului; el n-a permis publicarea unei cărți scrisă de Slobodan Jovanovic, un distins istoric sârb, profesor de drept și naționalist convins al primei jumătăți al secolului 20. Milošević a sustinut marxismul
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
al orașului Belgrad în aprilie 1986, înlocuindu-l pe Stambolić, care a devenit conducătorul Partidului Comunist Sârb. În acest timp Milošević s-a opus public naționalismului; el n-a permis publicarea unei cărți scrisă de Slobodan Jovanovic, un distins istoric sârb, profesor de drept și naționalist convins al primei jumătăți al secolului 20. Milošević a sustinut marxismul în școli și i-a criticat pe tinerii din Belgrad pentru slabă lor prestație de Ziua Tineretului Comunist, susținând că absența lor „dezonorează” muncă
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
susținătorii lui Milošević și oponenții săi din alte republici, cu câte 4 voturi de fiecare parte. Rezultatul - un impas care a paralizat guvernul federal din Iugoslavia. La al 14-lea Congres al Ligii Comuniste a Iugoslaviei, în ianuarie 1990, delegația sârbă a lui Milošević a sustinut modificări constituționale majore bazate pe principiul democratic „un om - un vot”. Delegațiile slovene și croate (conduse de Milan Kucan respectiv Ivica Răcan) puternic opuse acestuia, l-au văzut că pe un atac la propriul lor
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
la propriul lor statut al republicii, si au lăsat congresul în protest. Acesta a cauzat o adâncă ruptură în Liga Comunistă ce a dus la sfarsitul partidului ca organizație unificată. Cu colapsul Ligii Comuniste din Iugoslavia, Milošević prezidează peste Partidul Sârb transformându-l în Partidul Socialist Sârb (iulie 1990) și adopta o nouă constituție a Șerbiei (septembrie 1990) furnizându-i președintelui o putere mai mare. Milošević a fost reales președinte al Republicii Sârbe în alegerile directe din decembrie 1990 și decembrie
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
si au lăsat congresul în protest. Acesta a cauzat o adâncă ruptură în Liga Comunistă ce a dus la sfarsitul partidului ca organizație unificată. Cu colapsul Ligii Comuniste din Iugoslavia, Milošević prezidează peste Partidul Sârb transformându-l în Partidul Socialist Sârb (iulie 1990) și adopta o nouă constituție a Șerbiei (septembrie 1990) furnizându-i președintelui o putere mai mare. Milošević a fost reales președinte al Republicii Sârbe în alegerile directe din decembrie 1990 și decembrie 1992. În primele alegeri libere parlamentare
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Sârbă Krajina, drept o „bandă de criminali” al căror scop era „eliminarea cu forța a tuturor croaților și a celorlalte populații non-sârbe de pe întinsul a aproximativ o treime din teritoriul Republicii Croația, pentru a o intregra în noul stat dominant sârb”. La procesul lui Milan Babic, ICTY a descoperit faptul că guvernul sârb a fost implicat direct în rebeliunea sârbilor croați, furnizându-le provizii, arme, bani, și suport. În 1992, Bosnia și Herțegovina a intrat în conflict armat chiar inainte de
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
cu forța a tuturor croaților și a celorlalte populații non-sârbe de pe întinsul a aproximativ o treime din teritoriul Republicii Croația, pentru a o intregra în noul stat dominant sârb”. La procesul lui Milan Babic, ICTY a descoperit faptul că guvernul sârb a fost implicat direct în rebeliunea sârbilor croați, furnizându-le provizii, arme, bani, și suport. În 1992, Bosnia și Herțegovina a intrat în conflict armat chiar inainte de declarația formală de independență. Sârbii bosniaci au cucerit în scurt timp aproximativ
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
au refuzat brutal liderii naționaliști. Drept răspuns, cu toate ca înainte i-a sprijinit pe rebeli, a subliniat că de acum încolo sunt pe cont propriu. Războiul din Croația s-a încheiat în august 1995, cănd operațiunile armate întreprinse au răsturnat Republică Sârbă Krajina. Aproape toată populația de origine sârbă a fost alungata în cadrul acestui proces, aceasta refugiindu-se în Bosnia sau Șerbia. O lună mai tarziu, sârbii bosniaci au fost aduși în pragul colapsului militar de către forțele NATO în urmă operațiunilor aeriene
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Despre masacrul albanezilor din Kosovo în 1998, Milošević neagă că ar fi dat ordine. Consideră că ar fi fost doar niște evenimente sporadice în zonele rurale din vestul provinciei, comise de paramilitari și de rebeli. Cei din armată sau poliția sârbă care au fost implicați în masacre, susține, au fost arestați și condamnați la mulți ani de închisoare. Pe 4 februarie 1997, Milošević a recunoscut victoria opoziției în unele localități, contestând rezultatele timp de 11 săptămâni. Pe 23 iulie 1997, Milošević
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
închisoare. Pe 4 februarie 1997, Milošević a recunoscut victoria opoziției în unele localități, contestând rezultatele timp de 11 săptămâni. Pe 23 iulie 1997, Milošević și-a asumat președinția Federației Iugoslave. Acțiunile armate purtate de grupuri de separatiști albanezi și armata sârbă de contra-acțiune în viitoarea provincie autonomă (și 90% albaneză) sârbă Kosovo din 1998 și atacurile aeriene ale NATO împotriva Republicii Federale Iugoslave între martie și iunie 1999 au avut ca rezultat final retragerea totală a forțelor de securitate iugoslave din
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
localitate. Alte descoperiri sunt datate în Epoca Fierului și în perioada medievală. Prima atestare documentară este datată în 1652 pe timpul domniei lui Matei Basarab. Despre numele localitații există unele informații. Se spune că un grup de călugări, probabil de origine sârbă au vizitat localitatea iar după ce au consumat o cantitate mai mare de vin au reușit să mai spună decât: "O, rea viță ...". Totuși, o variantă mai plauzibilă este proveniența numelui Orevița din termenul slav "oreh" (nuc), datorită numărului mare de
Orevița Mare, Mehedinți () [Corola-website/Science/301610_a_302939]
-
Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei. Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongola, din 1241. Mai tarziu au fost prezenți în zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg (Kreuzburg?) pe dealul Sârbă. Pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna, dar asupra locului precis al acesteia există teorii contradictorii. După unii, actuala Cetățuie de pe dealul Sârbă ar fi ruinele cetății Crăciuna. Odobeștiul a început printr-o așezare de răzeși în
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg (Kreuzburg?) pe dealul Sârbă. Pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna, dar asupra locului precis al acesteia există teorii contradictorii. După unii, actuala Cetățuie de pe dealul Sârbă ar fi ruinele cetății Crăciuna. Odobeștiul a început printr-o așezare de răzeși în secolul al XIII-lea, care a ținut vreme de circa două veacuri de Principatul Munteniei și apare pomenit în cronică lui Grigore Ureche care relatează despre
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent încă din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Sârbă, primește statutul de oraș. Între 1852-1868 s-a construit o șosea între Odobești și orașul vecin Focșani, care devenise în urmă Unirii centrul principal al regiunii. La 22 septembrie 1895 se pune în funcțiune și calea ferata între cele două
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
iar în anul 1885 a luat ființă școala obligatorie de stat în limba maghiară, cu 195 de elevi. Prima școlă din Livadia și-a desfășurat activitatea în casa lui Păluț Dâlja, (prima clădire pe stânga, la intrarea dinspre Pui). Mihai Sârb a fost primul învățător al școlii din Livadia. A doua clădire de școală este acolo unde locuiește familia Vladislav Ianăș Brăilă (fosta casă a lui Beti Vladislav, sora preotului Emil Vladislav decedați) în anii 40. Turcu Petru (Ponoran) își amintea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
căminele lor. În anul 1914 a început unul din cele mai groaznice războaie, Primul Război Mondial, cuprinzând aproape toate statele lumii. Conflictul a început între Serbia și Imperiul Austro-Ungar, sub pretextul asasinării prințului moștenitor al tronului Austro-Ungar, de către un student sârb. România, vrând să-și îndeplinească visul ei de secole, „Unirea tuturor românilor într-un mănunchi”, a intrat în luptă de partea aliaților luptându-se cu puterile centrale pentru recăpătarea Ardealului. La 15 August 1916, Regele Ferdinand I ordonă mobilizarea generală
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
uzului oficial al limbii române. CNMNR îi reprezintă pe toți românii din Republică Șerbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi). Prin denumirea de "Consiliul Național al Românilor și Valahilor din Șerbia", folosită preponderent în limba sârbă, se dorește reunirea celor două rubrici menținute artificial la recensământul populației din 2002. (cf. Declarația de la Belgrad) Consiliul este format din 21 de membri. Membrii forului au ales următoarea conducere a C.N.R.: Daniel Petrovici din Torac (președinte), Viorel Luca din
Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia () [Corola-website/Science/300837_a_302166]
-
Lista B a obținut 11 locuri în consiliu, iar foștii membri 10 locuri. Partidul Democrat al Românilor din Șerbia (Timoc) a anunțat cu câteva zile înainte ca nu va participa la adunarea de la Vârșeț, în Voivodina, pentru că denumirea în limba sârbă a consiliului îi deranja. CNMNR își desfășoară activitatea prin patru departamente ("Departamentul pentru informații", "Departamentul pentru învățământ", "Departamentul pentru cultura" și "Departamentul pentru uzul oficial al limbii"). Consiliul are birouri la Cladova, Vârșeț, Uzdin și Torac. Reprezentanții principalelor partide, asociații
Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia () [Corola-website/Science/300837_a_302166]
-
Alexandru Voievod întărește fiilor lui Ivan (Oană) vornicul - Lazăr, Stanciul și Costea - „trei sate supt Dumbrava Înaltă”, adăugându-le la mănăstirea lor, Homor. Prin uricul lui Ștefan Voievod (unchiul lui Ștefan cel Mare), din 18 februarie 1445, scris în limba sârbă, se vorbește de o danie de sate făcută mănăstirii Homorului, din care „un sat supt Dumbrava Înaltă, anume Dvornicenii” . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vorniceni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
Coliva (în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbă кољиво, în limba bulgară коливо) este un aliment care se folosește pentru ritualuri religioase (se dă de pomană la parastase și înmormântări) și se pregătește din grâu dat la piuă sau din arpacaș (orz măcinat dur). Coliva este o ofrandă
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
călăreți a dat jertfa de sânge, ajungând până la bătălia de la Șiria. De menționat că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Rășinariul a fost sediul reînființatei episcopii ortodoxe a Transilvaniei. Modesta căsuță țărănească, reședință a episcopilor de origine sârbă Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici, se mai păstrează și acum. Astăzi satul păstrând parțial vechile preocupări pastorale este intens încadrat în noul ritm de viață. Dintre cei peste 5000 de locuitori, mulți lucrează în noile societăți comerciale din sat și
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
de judecată și cimitirul satului. Pe locul actualei biserici de piatră a existat o mai veche biserică din lemn, datată 1688, și vândută în secolul al XVIII-lea parohiei din Satu Nou, Brașov. Odată cu tulburările confesionale iscate de intervenția mitropoliților sârbi de la Carloviț, în deceniul al șaselea al secolului al XVII-lea, s-a instalat la Rășinari episcopul sârb Dionisie Novacovici, urmat de Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici. Prezența sârbă la Rășinari a avut drept scop ocuparea bisericii construite
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]