23,741 matches
-
dispar din marile izvoare, se vorbește despre ei ca despre ceva rău și pe la colțuri, cu mâna pe gură. Vor reapărea încet-încet când arianismul le este stins, prin impunerea religioasă slavă. Acum apare Sfântul Duh, și instituția ariană barbară și sălbatică devine instituția slavo-bulgară-bizantină cu utreniile, vecerniile și toate celelalte. Aceasta este explicația vocabularului dublu latino-slav în limbajul religios românesc, și am enunțat astfel o a doua problemă a limbii române. Din această cauză avem: cruce, lumânare, candelă, botez, creștin, Cristos
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
încât până și fructele coapte și florile păreau că exaltă insuportabile suavități putride. Demn în costumul lui de in, mergea printre oameni și animale stăpânindu-și tot timpul câte un val de greață, căci pretutindeni pluteau mirosuri carnale exotice și sălbatice, plimbate de foșnetul țesăturilor colorate și de apropierea indigenilor”. Cartea se încheie melancolic și simbolic cu sfârșitul unei lumi - și trecerea pragului maturității, în cazul lui Matthieu - evocând ultimele zile ale Sfântului Augustin între zidurile asediate ale cetății sale, Hippona
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
paradigmei poetice nu s-a produs: „un aer de noutate, existent totuși, este asigurat mai curând de temele mai mult sau mai puțin ocultate ori tratate convențional până acum: erotismul, religiosul, patriotismul, revolta socială, moartea”. În plus: „în condițiile capitalismului «sălbatic» românesc, poeții au tot mai acut conștiința marginalizării, iar aceasta întreține cu insistență un sentiment depresiv al deriziunii existențiale”, însă, în mod paradoxal, fără a diminua „puțin obișnuita vitalitate a liricii românești contemporane, atât prin generațiile mai vechi, încă active
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
rând pe rând, ci America extrem de materială a zoiurilor, a sosurilor, a „resturilor fosilizate”, a „mâncărurilor lipicioase” și a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (și inventează poetic!), „vegetația” proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica așa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și să nu uit de cârpe și prosoape
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
de a călători și de a contempla. Înclinațiile acestea pot aminti, până la un punct, de lumea (și ea hiper-estetă) din Apropierea, precedentul roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari. Dincolo de acest punct însă, un model mult mai convingător pentru formula Lunetistului e Detectivii sălbatici, una din cărțile-cult ale lui Roberto Bolaño, recent tradusă în română de Dan Munteanu Colan. (Un excelent teaser pentru cei care n-au citit-o încă e cronica lui Bogdan- Alexandru Stănescu, din Suplimentul de Cultură). Există aici, în romanul
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
pe sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt întrun viitor îndepărtat. Apoi, ca adult, Steinbeck a parcurs, complet, anii depresiunii economice (celebrul „crah” american), simțind fragilitatea socială și economică a unui sistem competitiv (după reguli sălbatice!). Cîteva dintre volumele lui importante sînt redactate în acest interval de prăbușire capitalistă. Ca atare, epicul steinbeckian explorează, neconcesiv, palierele de viețuire a „refuzaților”, a „marginalilor”, a celor care nu au compulsia „centrului”, devenind autentici numai în universul lor așa-zicînd
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
bucuria plebei spectacole de dans, de cântec, dar mai ales de gladiatori, ne-am gândit să facem și noi", a declarat primarul Constanței, citează stirileprotv.ro. Gladiatorii, mare parte dintre ei sclavi, luptau pentru libertatea lor în arenă cu fiare sălbatice sau între ei, pentru ca, la finalul bătăliei, în cazul unei înfrângeri, dreptul de a trăi sau de a muri să fie stabilit de spectatori. Ori, pentru a supraviețui în arenă, gladiatorii erau special antrenați, de aceea ș Radu Mazăre nu
Radu Mazăre promite o "bătaie pe bune" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29326_a_30651]
-
sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt într-un viitor îndepărtat. Apoi, ca adult, Steinbeck a parcurs, complet, anii depresiunii economice (celebrul „crah” american), simțind fragilitatea socială și economică a unui sistem competitiv (după reguli sălbatice!). Cîteva dintre volumele lui importante sînt redactate în acest interval de prăbușire capitalistă. Ca atare, epicul steinbeckian explorează, neconcesiv, palierele de viețuire a „refuzaților”, a „marginalilor”, a celor care nu au compulsia „centrului”, devenind autentici numai în universul lor așa-zicînd
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
dar sugerând această prin "torsul fusului", poeta face din răsfățații cotoșmani un areopag de Parce (trei, în mitologia greacă, iată-le multiplicate la infinit în "toți motanii"). În "Buruieni", ne investește tăria de arome vegetale, resimțită olfactiv, auditiv și tactil: Sălbatică grădină-i amar îmbălsămata, de buruieni înalte ce cresc cotropitoare, mireasma-i, plămădită'n a soarelui dogoare, rămâne totuși crudă, si-adânc răcoritoare. Din lamura de floare și frunză fură vântul și sufletul mi-l umple, și sângele mi-l
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
curate, și părul mi-l resfira cu mâini îmbălsămate. În ultimele 4 strofe, un alt motiv, din regnul animal, se strecoară în visarea poetica: cel al greierilor, al șopârlelor și al șerpilor. El rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
bine să ne punem pe treabă” și începe să se agite cu panglicile de hîrtie colorată. Pe de-o parte simt că face asta ca să-l sîcîie pe rafinatul din mine. Am oprit radioul și am participat într-un mod sălbatic, indiferent la culme. De ceva vreme am senzația nereținută că mi-ar plăcea să-i omor. Cînd mi-au reproșat că am ars niște bucăți anoste de ilice, mi-a făcut plăcere să le ard intenționat, ca să arăt că mie
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
n.t.). 4 Tata (în fr., în orig.) (n.t.). 5 Guy Hardy și Basil Beeston au fost doi dintre prietenii cei mai apropiați ai lui John Fowles de la Oxford, împărtășind interesul acestuia pentru natură și pentru plantele și animalele sălbatice. Guy Hardy a urmat colegiul Corpus Christi și a fost împreună cu Fowles în Norvegia, într-o călătorie de studii ornitologice. Basil Beeston a studiat ingineria la New College. 6 Este vorba de Fred „Podge” Porter și soția lui, Eileen. Podge
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
ales asupra relațiilor care se stabilesc între cel care creează și cel care citește textul. Folosind „platforma teoretică“ din eseurile cuprinse în volumele amintite ca pretext al romanelor și nuvelelor - Moartea în pădure (1965), Duminica muților (1968), Galeria cu viță sălbatică (1976), Însoțitorul (1981), Obligado (1984) și Căderea în lume (1987) -, Constantin Țoiu își organizează spațiul romanesc pe coordonatele unui raport care se stabilește între timpul interior, subiectiv și cel istoric, obiectiv. Din punctul de vedere al tehnicii narative folosite, romanele
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
făcut un efort să înțelegem de două ori lucrurile și le-am înțeles“. Spiridon, Sandu, Ion Brega, Constanța Cheroiu din romanul Moartea în pădure, Câinele și Râsul din nuvela Trompete după-amiază, Chiril Merișor, Luisa, Reta Mușon din Galeria cu viță sălbatică aparțin aceleiași generații care își leagă existența de o anume epocă istorică parcursă de societate: propoziția „generația este patria în timp“, la care naratorul revine mereu în textul Galeriei, exprimă această legătură intimă care se creează între individualitate și istorie
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
care au comentat textul prozatorului provin din folosirea romanului anterior ca termen de comparație fără a urmări însă cu atenție modificările structurale, în ordinea procedeelor, a perspectivei și a materiei epice, pe care le aduce Însoțitorul față de Galeria cu viță sălbatică. Prima modificare evidentă privește statutul personajului în narațiune; ideile devin oameni, iar problemele generației „obsedantului deceniu“ nu mai reprezintă subiecte, ci obiecte de studiu pentru personajele cărții. Gigi Cristescu, tânărul musafir al agronomului din Clopeni, studiază pe Megaclide Pavelescu sau
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
est les autres a fost consumată anterior pentru ca acum ființa să-și întoarcă întreaga energie (constructivă sau distructivă) spre sine însăși: l’enfer c’est moi. Dar cea mai importantă modificare pe care o aduce Însoțitorul față de Galeria cu viță sălbatică privește sensul raportului dintre poveste și viață, trăire și literatură. Dacă în primul roman prozatorul viza reconstituirea veridică a unei epoci, cititorul urmărind autenticul vieții din text, în Însoțitorul, personajele iau act de puterea nelimitată a poveștii care singură „ne
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
ei, distinctă, își dădu seama că era identică, dar absolut identică cu a agronomului, case tip“; atmosfera din Clopeni este regăsită de meteorologul stagiar Gigi Cristescu pe vârful Plavăț, unde Păstrămoiu îl introduce „în poveștile Stației“. În Galeria cu viță sălbatică, textul urmărea viața; în Însoțitorul, textul creează text, trucând viața. Iată cele două scene-pivot ale romanului, cu același mecanism declanșator, dar cu funcționalități diferite: scena erotică dintre Gigi Cristescu și Felicia Floașu, cu deschidere spre intriga cărții și scena „intelectuală
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
ceea ce i-a învățat profesorul Ortopan). Atât trăirea, cât și filosofia - cele două coordonate de dezvoltare ale romanului - sunt ele însele provocate prin text. Viața ca text și textul ca viață sunt cele două repere care separă Galeria cu viță sălbatică de Însoțitorul și care marchează trecerea de la modalitatea eseistică la aceea romanescă.
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
Economist Group" în 2005, începe profilul președintelui PNL prin a aminti rolul său din vara anului 2012, când liberalul a fost președintele ad-interim al României pentru 48 de zile. Recunoscut pentru calitățile sale oratorice, Crin Antonescu a avut o retorică sălbatică și ascuțită în timpul crizei politice, notează jurnaliștii EV, care spun că partidul liberal pe care îl conduce a avut ieșiri antiamericane și anti-europene în tentativa de a dezminți că procesul suspendării este o abatere de la Constituție. Publicația prezintă multe detalii
EuropeanVoice, publicație din Bruxelles: Antonescu, prezidențiabilul care joacă la risc by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32153_a_33478]
-
avut parte și de un botez simbolic, fiind binecuvântați cu agheasmă, "pentru sănătate". "Voi binecuvânta animalele. Voi face o rugăciune specială, pentru sănătatea lor, ca să reziste în sălbăticie. Este prima data când sunt solicitat să spun aceastp binecuvântare pentru animalele sălbatice, am mari emoții. Până acum am mai binecuvântat doar animalele din gospodăriile oamenilor, și oile", a spus preotul Matei Vulpeș. Zimbrii au la dispoziție un teren de peste 50.000 de hectare, care face parte din situl Natura 2000 Munții Țarcu
Preot bănățean, chemat să binecuvânteze cu agheasmă zimbri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30341_a_31666]
-
și ura impregnează povestea mamei-curtezană și a fiicei-gheișă. Trei autori americani trezesc curiozitatea pentru profesii și vocații puțin știute: viața jurnaliștilor - Imperfecționiștii de Tom Rachman (trad. de Eduard Bucescu), experiența cercetătorilor în domeniul farmaceutic, cu aventuri pe Amazon, în mijlocul triburilor sălbatice - Fascinație de Ann Patchett (trad. Carmen Toader) și biografia creatorului halucinantei balene albe - Rătăcirile lui Herman Melville de Jay Parini (trad. Luana Schidu). Mister, bizar și paradox se combină în Povestiri stranii de Giovanni Papini (trad. Mihai Banciu), cel atât
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
Radu Aldulescu Am recitit în vremea din urmă, după treizeci de ani sau mai mulți, cîteva romane precum Groapa, Principele, Galeria cu viță sălbatică, Vînătoarea regală, Moromeții, Îngerul a strigat... Peste fericirea produsă de lectură, în tandem cu identificarea canonului valoric al marii literaturi și al romanului modern, i-am fericit pe criticii care au avut șansa să se formeze citind și scriind în
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
Cine îmi spune/ cît de tare strălucește un astru/ cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă derutează/ freziile pictate într-un tablou reușit./ Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen. (...) Sub crucea poemului alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
pare că se alcătuiește gîndirea. Privirea lui Dragomir, întoarsă în interior, prelua, lăsînd apoi să se vadă înafară, mersul acela halucinat pe culoarele nevăzute ale minții. Pentru că se transmitea prin ochi, pentru că devenea vizibilă, gîndirea lui avea ceva neliniștitor și sălbatic. Dragomir semăna teribil cu un „animal care gîndește“, cu un șarpe sau cu o felină gînditoare. Senzația aceasta dispărea cu desăvîrșire și privirea i se îmblînzea brusc cînd ieșea din lumea raționamentului său, cel mai adesea „deconstruindu-l“ cu o glumă
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
o anume tradiție, face substanța romanului O zi mai lungă decât veacul, al lui Cinghiz Aitmatov. Parabola mancurtului a avut și are încă o mare circulație în răsăritul european și în zona central asiatică, unde a devenit emblematică pentru anularea sălbatică a personalității cuceriților de către cuceritor. În 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului (figurat sui generis și în nuvela Ultimul berevoi), Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]