KorAP: Find »[drukola/base=sălta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

frică“, dar mai departe cuvintele i-au fost înghițite de zgomotul de dincolo de ușă în care cineva împingea cu umărul și lovea cu picioarele. „O să-ți sperie vecinii. Deschide“, a spus iar Andrei Vlădescu. S-a ridicat fără chef, a săltat zăvorul, ușa s-a deschis cu zgomot și în încăpere a năvălit un bărbat între două vârste, gâfâind, de parcă ar fi alergat până atunci, aducând cu el un val de aer rece. S-a oprit câteva clipe nedumerit, cu brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
și cealaltă întinsă pe masă, peste ceașca cu cafeaua vărsată pe pânza de olandă. „E-te-te“, a zis. „Domnu’ ridică mâna... Ascultă, bă...“ Andrei Vlădescu se ridica de pe scaun, bărbatul se sprijinea în tăblia mesei clătinând-o ușor și săltându-se în picioare, Patricia spunea repede: „Încetează, încetează! Nu s-a luat nimeni de tine. Uite ce-ai făcut, ai murdărit fața de masă curată și nouă, o să trebuiască acum s-o arunc, te-ai îmbătat și nu mai știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
frământarea cuiva, dar numai cât era liniște în el. Ea se uita la perdelele subțiri umflate de răbufnirile vântului cald. Își rotea privirile prin încăpere de parcă ar fi urmărit o umbră. Își clătina capul și părul negru și înfoiat îi sălta pe umerii înveliți în aerul albăstrui. Lumina amurgului îi cădea pe față și părea transparentă și strălucitoare. A întins mâna spre măsuța de alături, a ridicat un șirag de mărgele pe care le-a trecut dintr-o palmă în alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

Fiona spuse: — Deloc. — Câți ani crezi că are? am întrebat eu încet, în timp ce-l vedeam cum intră, fără să șovăie, în apa mică înghețată. Șaptezeci, optzeci? Peste o clipă, se scufundase și nu i se mai vedea decât scăfârlia înroșită săltând. N-a stat mult în apă, doar vreo cinci minute, începând cu câteva bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Îmi mai rămăsese din bahtii tailandezi și rupiile indiene și că singura modalitate de a obține bani de la ai mei era să mă mut Înapoi la veșnica cicăleală. Ei bine, această idee a fost singura care a reușit să mă salte din pat În acea fatidică zi de noiembrie, ca să mă duc În locul unde eram așteptată la primul interviu pentru un loc de muncă din viața mea. Petrecusem toată săptămâna precedentă lâncezind pe canapeaua lui Lily, Încă slăbită și extenuată, până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
liniștitor. Când vrea, e o fată foarte prietenoasă, dar uneori se Îmbată prea tare ca să mai știe ce face. Așa că, În calitate de prieten al ei, va trebui să te rog să pleci acum. Ticălosul și‑a stins țigara și și‑a săltat cu un gest teatral brațele În aer, prefăcându‑se că se predă. Nici o problemă, amice. Fac doar un dușuleț rapid, Îmi iau ca lumea la revedere de la micuța mea Lily și pe urmă o iau din loc. Și‑a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

sînii tăi ar arăta superb Într-un sutien din scoici. ZÎmbi. Își amintise un banc. Ce i-a spus sutienul pălăriei? o Întrebă ea pe Julia. Julia se gîndi. — Nu știu. Ce? — Tu ia-o Înainte, iar eu o să le salt pe-astea două. RÎseră - dar nu atît de banc, cît de gestul prostesc pe care-l făcuse Helen spunîndu-l. Julia Își ținea capul dat pe spate, iar rîsul, care i se oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cît Înaintau, cu atît devenea mai accidentată și mai Îngustă. Mașina se Înfunda În hîrtoape și se lovea de crengi de mure și de iarba lungă, trasă și strivită sub roți ca un flux puternic de apă sub barcă. Viv sălta În scaun, rîzÎnd. Dar Reggie se Încrunta, aplecîndu-se și trăgînd vîrtos de volan. — Dac-o să ne Încrucișăm cu cineva din direcția opusă, am sfeclit-o, zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
e aia? Întrebă ea arătînd cu degetul. — Aia? Un uliu. Îl Înghionti. — Ce-i, de fapt? El Își puse mîna streașină la ochi. — VÎnturel. Vezi cum se rotește? Așteaptă să se repeadă. Urmărește un șoarece. — Sărmanul șoarece. — Uite-l! Își săltă capul, iar mușchii pieptului și gîtului se Încordară sub obrazul ei. Pasărea se năpustise asupra prăzii, dar acum se ridica fără nimic În gheare. Reggie se Întinse la loc. L-a pierdut. — Foarte bine. — E doar un alt fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
trupul ei În jos, de la obraz la șold, apoi, În sus, prinzîndu-i sînul În mînă. MÎna Îi era fierbinte și o strîngea aproape dureros. CÎnd și-o retrase și Începu să tragă de nasturii rochiei, ea Îi opri degetele și săltă capul. — Ar putea veni cineva, Reg. — Nu-i nimeni, zise el, pe o distanță de mile Întregi! Se uită la mîna lui care Încă trăgea de nasturi. — Nu face asta. O să-l Îndoi. Desfă-l tu, atunci. — Bine. Așteaptă. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
chiloți, apoi Își puse mîna ușor peste a ei, fără să-i dea drumul, stînd cu ochii Închiși În timp ce ea o făcea; În cele din urmă, ea Își dădu seama că la fel de bine putea s-o facă și singur. Pledul sălta și cobora peste pumnii lor. De două sau de trei ori, ea Își săltă capul și privi Îngrijorată În jur. Și, În acest timp, Își aminti de alte dăți, cu mulți ani În urmă, cînd el era În armată. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
stînd cu ochii Închiși În timp ce ea o făcea; În cele din urmă, ea Își dădu seama că la fel de bine putea s-o facă și singur. Pledul sălta și cobora peste pumnii lor. De două sau de trei ori, ea Își săltă capul și privi Îngrijorată În jur. Și, În acest timp, Își aminti de alte dăți, cu mulți ani În urmă, cînd el era În armată. Erau nevoiți să se Întîlnească În camere de hotel - soioase, dar mizeria nu conta. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
din puf și alei ale Îndrăgostiților. În ultima secundă el Îi Închise palma, căuș pentru spermă. Apoi se lăsă pe spate, Îmbujorat, transpirînd și rîzÎnd. Ea mai stătu o clipă lipită de el Înainte să-și retragă degetele. El și săltă capul și carnea din jurul gîtului i se Încreți. Era preocupat de pantaloni. — Ai luat-o pe toată? — Așa cred. Fii atentă. — Dar sînt atentă. Ce fată bună ești tu! Se trase la o parte, apoi Își Închise nasturii. Ea căută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nou, scuturîndu-și apa din păr. Fraser rîse și se aplecă Înainte. Își puse mîna la gură și ovaționă la fel ca ceilalți de pe dig. Părea la fel de plin de viață ca băieții - avea antebrațele goale și bronzate, iar părul lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ceapă și era prima pe care o vedeam cu toții după trei ani. Cineva a scos un cuțit, am tăiat-o și am mîncat-o crudă. A fost formidabil! RÎse și mai bău o Înghițitură de bere, iar mărul lui Adam Îi sălta În gît ca un pește. Trenul, probabil, fusese unul pe care-l luase să ajungă În Scoția; fusese Într-un fel de ocol silvic cu alți ofițeri pînă la terminarea războiului. — M-am Întors la Londra după aia, zise el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ar fi fost iritat de ceva. Mai bău bere, apoi Începu să se joace din nou cu pipa, sugînd muștiucul, umflîndu-și obrajii ca pe niște burdufuri de vin. Acum Își dorește să nu mă fi invitat aici, se gîndea Duncan, săltînd o piatră. Se Întreabă de ce-a făcut-o. Acum se socotește cît Îi va lua să scăpe de mine. Se gîndi Încă o dată la domnul Mundy care Îl aștepta acasă cu ceaiul gata, privind ceasul, poate deschizînd ușa din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai uite la ei În timp ce urcau treptele; brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor, rîsetului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu În viteză un remorcher, făcînd valuri - se ridicară și se retraseră, apoi iar se săltară, se istoviră și bătură mai slab țărmul. Fraser aruncă o piatră. — Cum zice Arnold? CÎntecul etern al tristeții - așa? Și apoi ceva cam În genul acoperișurile goale ale lumii... Își trecu mîna peste față, rîzÎnd de sine Însuși. Isuse Cristoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zice Arnold? CÎntecul etern al tristeții - așa? Și apoi ceva cam În genul acoperișurile goale ale lumii... Își trecu mîna peste față, rîzÎnd de sine Însuși. Isuse Cristoase, Pearce, dacă am Început să citez și versuri, sîntem terminați! Haide. Se săltă proptindu-se În mînă. Lasă berea și hai să mergem. O să te conduc acasă. Chiar pînă la ușă. Și mă poți prezenta unchiului tău - unchiul Horace, nu-i așa? Duncan se gîndi la domnul Mundy patrulînd prin salon, ducîndu-se șchiopăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În curte ieșise un bărbat cu un coș de gunoi sub braț. Coșul era plin pînă la refuz cu fibre de culoare Închisă - un amestec de fileu și păr. Viv și Helen Îl urmăriră cum traversează spre lada de gunoi, saltă capacul și golește conținutul de fibre Înăuntru. Apoi Își șterse mîinile și intră Înapoi. Nu-și ridicase privirea. CÎnd ușa se Închise În urma lui, Viv făcu o grimasă. Dar Helen se gîndea În continuare la război. Mai mușcă puțin din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Începu să-și imagineze tot felul de nimicuri care l-ar fi putut reține pe Fraser. Și-l imagină venind cu respirația tăiată la ușă, așa cum venise la poarta fabricii, data trecută. O să aibă fața roz, iar părul o să-i salte peste frunte, și-o să zică: „Pearce! Te-ai plictisit să m-aștepți? Îmi pare rău! Am fost la...“ Scuzele deveniră tot mai auritoare pe măsură ce minutele treceau. Rămăsese blocat În metrou, ieșindu-și din minți. Văzuse o persoană lovită de mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
găsiră un bărbat - un rezervist de poliție - căutîndu-le, așteptînd să le Îndrume spre locul respectiv. Kay Își ridică mîna și coborî fereastra; el alergă la dubiță, destul de stîngaci datorită greutății uniformei, caschetei și sacului din pînză petrecut peste piept, care sălta În timp ce mergea. — După colț, la stînga, zise el. O să-l vedeți imediat. Atenție, totuși, e multă sticlă. Se depărtă În fugă să-i facă semn lui Patridge și să-i spună același lucru. Kay continuă să conducă mai precaut. Imediat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
De parcă n-ar fi suficiente bubuituri prin jur, mai trebuia să provoci și tu una. Nu vroiam decît să-mi fac un ceai, zise el, Încă tușind. Un om are dreptul la o ceașcă de ceai, nu crezi? CÎnd Îl săltară În picioare, Își dădură seama cît de rău fusese zgîlțîit. Avea arsuri pe față, pe mîini și pe o parte din păr, iar genele și sprîncenele Îi fuseseră pîrlite de tot. Se gîndiră că ar putea fi mai bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
oroare. — În regulă? o Întrebă Kay, atingîndu-i umărul. — Da. SÎnt bine. — Du-te și te plimbă. O să mă ocup eu de asta. — Ți-am spus că n-am nimic, nu? Duseră cutia la ambulanță, Îi puseră o etichetă și o săltară Înăuntru. Kay o legă cu o curea ca să se asigure. Odată dusese un asemenea transport de la o morgă din Billlingsgate, unde erau depozitate membrele neidentificate. Nu legase lada și, cînd deschisese ușa ambulanței, capul unui bărbat se rostogolise și aterizase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ceva mai palpabil - Într-un obiect sau un puzzle. N-aveai altceva de făcut. Asta era Închisoarea - nu era un purceluș de porțelan, ci o mașinărie mare, greoaie, care măcina orele. Viața Îți intra acolo și era făcută pulbere. Își săltă capul și-și schimbă poziția din nou, se rostogoli pe partea cealaltă. Sunetul tremurător se pornise pe culoar, dar bătaia era atît de ușoară de data asta, atît de subtilă Încît Își dădu seama că era probabil domnul Mundy, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]