6,936 matches
-
curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători. La sfârșit, adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă. După aceea, tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și nu să băltească. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare, iar Sâmbăta se definitivau pregătirile pentru Paște. La slujba de Înviere, unele
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
de călătorie, își regăsește ritmul și în corespondența particulară. Incendiul bisericii din Mircești este relatat ca o imagine cinematografică: „În satul Mircești exista o biserică veche, durată din lemn de stejar și ornată cu arabescuri foarte frumoase, pe care le săpase un sculptor necunoscut de-a lungul grinzilor. Acel templu modest, cap d`operă pierdut în câmp și înconjurat de mormânturi, era deservit de un preot care printre alte daruri avea și darul beției. Într-o duminică, or fi acum câțiva
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
Cum treceam cândva și noi Și alți -n timpurile vechi. Același rău mai cânta azi Aceiași veche melodie Și e același pâlc de brazi Sus pe coasta lângă vie. Aceleași salcii peste apă Plâng și astăzi despletite Unde râul malu-l sapă Lângă vadul pentru vite. Doar pe uliți lume nu e Ci doar case părăsite, Din islaz azi nu mai suie Prunci cu larma praf și vite. Stana veche e pustie Că nu mai sunt ciobani nici oi, E pârloaga vechea
SATUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350700_a_352029]
-
individ, definit ca ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale și care se manifestă prin comportament - idei, atitudini și acțiuni. Caracterul este ereditar și în cele din urmă se însumează cu cel dobândit. Caracterul este „o carte de vizită, nescrisă pe hârtie, dar săpată în adâncul ființei” care te prezintă oriunde, oricând și oricui. „Caracterul este ca un arbore și reputația este ca o umbră ... ” spunea Abraham Lincoln. Mai în amănunt: felul în care te îmbraci, felul în care îți alegi prietenii („Spune-mi
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350724_a_352053]
-
gura preotului „merge și așa” iar munca, cel puțin în cele 200 zile anual în care sfinții se înroșesc de rușine pe calendar, se usucă mâna dacă o pui pe un ac. Nu mai zic de lopată. Doar pompierul poate săpa șanțul se scurgere al apei din ograda potopită de ape. Rumânul fie el și Rom își plânge amarul la cârciumă unde se sprijină pe umărul tovarășului de suferință. Nici un pic de compasiune sau într-ajutorare. Guvernul a provocat viitura deci
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU" RECEPȚIEI! Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multă vorbărie. O privire incandescentă pe sub gene sfredelește pănă se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur’ pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
pomenit să citească sertare- Sentiment de profundă înstrăinare. Opiniile se confruntă cum ar fi ele, Cu evaluări foarte exacte și fidele. Oricare poezie elevată, profundă Nu ar reuși, în nici un caz, să se ascundă. Bărbierul regelui Midas, bunăoară, Și-a săpat o groapă foarte adâncă, Să nu se audă vorbele lui afară, Dar și e acolo se auzeau încă. Poți pretinde că ai exprimat ceva clar Când își conservai cuvintele în...ierbar? Ori nu au fost scrise, ori nu au valoare
BLUF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358883_a_360212]
-
teritoriul actualului cartier Momotești) și că pe sub coasta de la fântâna Bâtca a trecut Drumul lui Traian spre Sarmisegetusa - Rusidava făcând parte din sistemul roman de apărare numit Limes Alutanus - împreună cu prietenul Ilie Vulpe, istoricul de mai târziu, am început să săpăm în diferite locuri pentru a descoperii vestigii romane. Dar, spre dezamăgirea noastră, nu am găsit nimic... Totuși acea „arheologie infantilă” ne-a folosit la consolidarea unor cunostințe temeinice despre istoria neamului. George ROCA: Vorbiți-mi puțin despre școală româneasca a
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechita A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuita Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuita. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri muribunde; În toate mă aud și m-am ascuns Cu norul unei lumi prea furibunde, Cu zâmbetul și ochii ce au plâns. 31 august 2016, Constantă
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri muribunde;În toate mă aud și m-am ascunsCu norul unei lumi prea furibunde,Cu zâmbetul și ochii ce au plâns.31 august 2016, ConstanțaSursa foto
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
te-adie briza Muzei, a fiecărui anotimp ! Patriotismu-l moștenește din vremuri imemoriale Și tinerilor vrea să-l lase, printre valori spirituale ! Celor ce dorm în multă lene, în ignoranță și uitare Dascălul din Dobriceni, le dă o "rece" deșteptare : -Să săpăm mult în tradiții, izvoarele să ne aflăm Ca tineretului de azi, valori reale să-i lăsăm !" Prin cartea ta ușor hazlie, zidită-n sâmbure real M-ai transportat în meditații ! Eu o consider un Regal ! Ție Mihai, Dascăl din Dascăl
ZÂMBETE AMARE PRINTRE HOHOTE DE RÂS !(PREFAȚĂ LA CARTEA DLUI.SCR.-PROF.MIHAI PETRESCU-DOBRICENI. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358991_a_360320]
-
și imn de recunoștință, dar și un ecou de dor pentru Ardeal, unde se află rădăcinile: “în livada cu meri, ceruite-n tăceri, / poame roșii duceau dorul ierbii în ramuri. / odihnea sub un nuc umbra zilei de ieri, / chipul mamei săpa o icoană în geamuri. // peste cale, un bici trezea rar licurici. / în umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna din arnica / care grele cu fân, prin lumina cea ninsă. // goale, stelele beau din izvoare de var
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
vise și munci, / să le am la-ndemână // dă-ne, Doamne, puțin, dar răbdare mai mult, / cruță-Ți trupul de pâine, / dă-mi puterea să văd, să Te simt, să mă rog și s-ascult / îndoiala de mâine. // să-Ți săpăm peste Jiuri și Olt, peste Argeș în jos, / o icoană de ape, / și amiezii prinos, să ne ningă duios, dor de țara de os // duhul Tău peste pleoape -“ (Rugăciune). De o factură aparte este poezia-litanie “Bucură-te” - în care întâlnim
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
e arma ce prietenii desparte Și iubirea declarată prea ușor prevestește ... furtuna. Viața e o fugă după iluzii, visuri...fericire Iar dezamăgirea ne ține strâns de mână Nu ne lasă la timp să trăim... poate...o iubire Punând întristarea să sape în suflet...fântână. În afară de Dumnezeu nu există adevăr El ne dă puterea să mergem mai departe Vom constata cândva ....mușcând din măr C-am alergat prea mult ...după mai mult Când am ajuns în fața parantezei care ne desparte! Referință Bibliografică
VIAȚA ÎNTR-O PARANTEZĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359005_a_360334]
-
odoarele Bisericii, să nu intre om, să îl împingă necuratul, să facă pe dracul. Ea aprindea candelele, ea făcea focul, ea dădea cu mătura, ea ștergea praful, ea era om de rugăciune, om de ajutor, și om de ordine. Ea săpa, grebla, semăna, și culegea. Prima Biserică deschisă a Craiovei era a Gheorghiței. Ultima, tot a ei. Biserica se deschidea odată cu ea, și se închidea odată cu ea. Ținea și postul, și rânduielile”. (Biserica Sfântul Gheorghe din Cer) Jianu Liviu-Florian și-a
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
caută după fiare pe câmp. Îi văd trecând cu câte o sapă cioantă, cu hainele rupte și, de cele mai multe ori, desculți. Alungă câinii vagabonzi și flămânzi care își fac veacul tot la groapa de gunoi după mâncare și încep să sape la întâmplare, poate dau de vreo bucată de șină, de vreun fier ruginit sau de o cratiță veche, aruncate de gospodari. - Și cum vă plătește măi copii, fierul vechi? - Ar fi cum ar fi, nene, dar are cântar cu magnet
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
au reverii. Dar nu-l știu pe psi. Ne stingem încet ca-n vechiul Tibet. Cuiva i-a dispărut iubita. S-a evaporat. A simțit libertatea de care se bucură nebunii. Ca un sinucigaș. Nu înțeleg pe cei care își sapă groapa sub amenințarea pistolului. Oricum , ei știu că mor. Atunci, de ce? Te aperi cu lopata de pistol. Aceasta este demnitatea condamnatului. Trebuie să înfățișez și acest aspect. Nu sunt o pildă, nici de pildă. Urma în care timpul se-ndepărtează
AM CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359069_a_360398]
-
faci umbră pământului degeaba,/ Să te înhami și să îți termini treaba!’’/ ,,Să te trezești mereu de dimineață/ Ca să ajungi cât mai departe-n viață!’’/ Să nu dai vrabia din mână niciodată/ Pe cioara de pe gard, frumos fardată!’’/, ,Să nu sapi groapa altuia nicicând/ Că sigur vei cădea în ea curând!’’/ Și cu Satana nu te face frate,/ Ca să treci puntea plină de păcate!.’’/ Căci ce ne este scris în frunte-i pus!’’/ ,,Și nu sări până ce ‚’’hop’’! n-ai spus
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
plan unic de triere a speciei și de împuținare a fiindului uman. Romancierul superrealist a simțit toată această stare de fapt a comandamentului mondial de distrugere psihologică a omului, prin eliberarea voită a ordurierului, a imaginilor sodomiste și horroriene, care sapă mentalul distrugându-i personalitatea. Superrealismul este și în pictură și în muzica reprezentativă a rockului, în arta plastică, în medicină, prin malpraxisul dorit de neputința unora de a cunoaște ceea ce înseamnă să vrei să fie bine, în știință, prin toate
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
dacă nu mai poți să vii, dă-ne, Doamne, jucării și fă-ne, din nou, copii!... suntem copii ne dăm de-a dura pe derdelușul vieții spre final și-un dulce-amar ne udă gura când prindem, Doamne, înc-un... an! ne sapă vremea un culcuș fără lumină și căldură dar noi ne dăm pe derdeluș n-avem timp să ne-ngrijim și nici măcar nu observăm că somnul nopții ne tot fură din traiul nostru câte-o zi și ne amăgim întruna că
NE AMĂGIM ÎNTRUNA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359348_a_360677]
-
Autorului În pumnul tău scânteile se joacă, Și este ger și este promoroacă, Pe brațul meu, tăcută, o vioară Se va sfârși de dor în astă seară. Voi căuta o scorbură pe ape, În ea iubirea ta să nu mai sape, Și îmi voi lua corabie polară Să car cu ea oglinzile de ceară. În turnul cu pereți de zile bune Chema-voi grabnic fulgere nebune, Le-oi da chirie să trăiesc prin ele Tot ce-am legat cu lanțurile mele
CU TOT CE E, CU CE N-O SĂ MAI FIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359360_a_360689]
-
Mi-i Patria un sipet plin de zestre, Ștergarele împodobite cu poieni de Rai, Un lăicer țesut de două mâini măiastre Și șoapta dinspre Cer, cu blândul mamei grai. * E Patria îndemnul tatei dinspre astre, Să-i îngrijesc izvorul cel săpat de el, Ca apa, susurând, s-ajungă-n valurile-albastre Și, de acolo, aburii de Patrie - la Cer. * E Patria podoabă, coroană princiară Ce-nnobilează răzășeasca-mi viță, Ea sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară Căci gata-mi e de rod întreaga
PATRIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359391_a_360720]
-
mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o-ntind. Mi-am revenit printr-un efort și cu evreul am săpat o groap-adâncă în nisip, în care mortul l-am culcat. Credeam că totul s-a sfârșit și de coșmar sunt izbăvit; m-am înșelat, eram filat, așa că Madianul m-a salvat. Meditația II (Alesul) Eram străin în loc străin și-n
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]