5,379 matches
-
Cât mai avem până la Hârlău? strigă doctorul. —Pân’ la Hârlău?... Apoi așa de mult nu mai este... — Da’ cât? Așa, într-un ceas ajungem? Apoi da, cam așa, într-un ceas... —Bun! oftă cu veselie doctorul. Hai înainte... Caii porniră; săteanul își puse pălăria în cap și rămase sprijinit în băț, în umbra pădurii... Acuma adieri răcoroase treceau. Ne dădurăm jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcăuașii aceștia deapănă mărunt din picioare, tremurând în diminețile răcoroase și molfăind încă cea din urmă îmbucătură de pâne. Iar spre bariere, „spre porțile cetății“, se îndreaptă babe cu ochi ascuțiți și șireți, cu șaluri grele în spete. Așteaptă pe sătenii din împrejurimi și dezbat crâncen prețurile, din cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
munții Alpujarras, țăranii s-au răzvrătit; au putut rezista doar câteva săptămâni; s-a spus chiar că izbutiseră să-l omoare pe seniorul din Córdoba care conducea expediția împotriva lor. Dar, nici acolo, rezistența nu putea să țină la nesfârșit. Sătenii s-au văzut nevoiți să cadă la învoială: câteva sute de familii au căpătat dreptul de a pleca și au venit să se instaleze la Fès; câteva persoane s-au refugiat în munți, jurându-se că nimeni nu le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ușii acestuia un burduf uriaș și s-au înțeles să-l umple cu lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să vină fiecare cu găleata s-o toarne în burduf. Date fiind dimensiunile acestuia, fiecare sătean și-a spus că și-ar putea îndoi laptele cu o cantitate zdravănă de apă, fără ca nimeni să-și dea seama. Astfel că, a doua zi de dimineață, regelui și curtenilor săi le-a fost turnat un lichid aproape transparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
DE PAȘTE Bat clopotele seri la rând, Pe sat s-a așternut tăcerea, Oamenii știu că încurând Sosi-va Sfântă Învierea... Sătenii toți, își văruiesc Prin casă și prin tindă, Iar drumul îl împodobesc, Tot satu-i o oglindă... Au fost, cum scrie-n calendar, La denii, și-au postit, Apoi tot omul gospodar A mers la spovedit... Se fac bucate din belșug
DE PA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83775_a_85100]
-
nu se poate să nu observăm că atât imixtiunea Imperiului rus în problemele interne, cât și interesul marii boierimi de a deține controlul asupra puterii politice și de a-și consolida dreptul de proprietate asupra pământului, a agravat situația lăcuitorilor săteni și a întârziat procesul de modernizare a societății românești. În chip firesc, marile prefaceri care s-au produs în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa, angajată tot mai mult pe calea dezvoltării capitaliste, se regăsesc - în forme
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Podu Iloaiei și Miroslava<footnote Ibidem, f.78v. footnote>. Se pare că diminuarea numărului de lăcuitori, ar fi fost cauzată și de noua epidemie de holeră din vara anului 1848, căreia i-au căzut victime, așa cum notifică documentul menționat, 9 săteni din Ulmi și 6 din Poleni<footnote Ibidem, f.78v,101r. footnote>. Revenind la satul Poleni, constatăm, de la un an la altul, o creștere lentă a populației, de la 22 birnici și 4 căpătăieri în 1832<footnote Ibidem, d.571/1832
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
sume de bani, dar mai ales în prestarea unor munci în folosul stăpânilor de moșii. În general, scutelnicii erau recrutați în temeiul unor învoieli (contracte, n.ns.) încheiate pe termen limitat, de obicei, de un an, cu predilecție din categoria sătenilor mijlocași și codași, întrucât se considera că fruntașii satelor aveau posibilitatea să-și plătească birul și să-și îndeplinească havalelele<footnote Ibidem, p.134; Gheorghe Platon, De la constituirea națiunii ... vol IV, partea I, p.178- 179. footnote>. În mod paradoxal
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
în valoare a produselor moșiilor printr-un comerț organizat și uniform<footnote Gheorghe Platon, “Problema evreiască”, p.192. footnote>, iar pe de alta, prezența masivă a populației evreiești mai ales în sate, agrava starea social- economică, precară, deja, a lăcuitorilor săteni, care erau lipsiți de pământ. Drept urmare, având condiția juridică de străni, atât „ Sobornicescul hrisov” din 9 aprilie 1827, cât și Regulamentul organic, impuneau restricții severe asupra evreilor, care nu aveau dreptul de a se stabili în sate și nici să
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
37v-38r. footnote>. Este interesant de observat că în anul 1844, în cea mai mare parte a satelor din Moldova, crâșmele erau arendate de negustorii evrei și într-un număr incomparabil mai mic de către negustorii autohtoni, iar datoriile acumulate de unii săteni - atât din anul respectiv, cât și din anii anteriori - depășeau cu mult posibilitățile lor de solvabilitate<footnote Ibidem, Ministerul de Interne, Tr.1772, op. 2020, d.4461/1844, passim. footnote>. La Belcești, de pildă, crâșmarul era, probabil, un autohton, dar
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Iluca Oameni și întâmplări „Caietul crâșmarului” este un roman în care Vasile Ilucă își confirmă și își dezvoltă preocupările pentru tainele Istoriei, dar și pentru făptuitorii acesteia. De data aceasta, nu la mari personalități face trimitere, ci la omul simplu - sătean sau târgoveț - adică aceala care participă efectiv la facerea Istoriei, dar care, mai ales, trage gloaba Istoriei, cum ar spune moș Creangă. Calul de bătaie. Asemenea oameni suportă dramele Istoriei, de foarte multe ori prin sacrificiu suprem, adesea traumatizați, sufletește
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru Frassetti și Gianluca Fontanelli. Apărătorii italieni trimiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanul dispăruse fără urmă și se vestea că ar fi fost ucis. Unii spuneau că Onofrei se stinsese de bătrânețe, căci abia Îl mai duceau picioarele prin Împrejurimile casei. Alții spuneau că se stinsese de inimă rea, când aflase nenorocirea. Sătenii Îl Îndrăgiseră pe vajnicul moșneag și veneau adeseori, fără să fie chemați, să-i dea o mână de ajutor În gospodărie. Într-un fel, gospodăria aceea devenise un loc prețuit de toată lumea, fiindcă el aparținea unuia din cei mai vestiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se gândi, Însă, nici să plece, nici să-și găsească un rost. Aștepta, și el, ca și moș Onofrei, Întoarcerea căpitanului. Iar la aflarea veștii că Oană a fost găsit și se află la Suceava sub Îngrijirea doftorilor măriei sale sătenii din Albești au văzut, cu mirare, că Mitruț poate zâmbi. Iar când, În prima săptămână a lui aprilie, mantiile albe ale Apărătorilor apăruseră pe culmea dealului, Mitruț privise cu mirare, punându-și mâna streașină la ochi, și apoi o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Fără să fi dat o bătălie finală, Ștefan era deja prizonier În propria lui țară. Nu mai putea trece În Țara de Jos. În curând nu va mai putea trece În Țara de Sus. În jurul lui, cercul se va Închide. Sătenii săpaseră groapa și meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voie. Nu putea decât să rămână În rândul al doilea și să pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc ceremonia unui necunoscut. Sicriul fu coborât, În vreme ce preotul cânta un psalm cunoscut de toți sătenii, astfel Încât melodia fu intonată de zeci de voci groase, ca o litanie pentru toți morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și pe poteci, se strecoară o armată Întreagă de turci... Căpitanul se gândi câteva clipe, Încercând să refacă, din fragmentele de informații pe care le avea, tabloul acelui Început de zi. Rătăciseră zile Întregi spre Bradu Strâmb, apoi, după spusele sătenilor de la munte, pe urmele voievodului. Iar acum ajunseseră aproape, dar, totuși, departe. Între ei și Ștefan se afla oastea lui Mahomed. - Dacă Înțeleg eu bine, spuse Oană, atunci Ștefan Încearcă să atragă avangarda lui Mahomed spre pădurile Humorului. Și lansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochii ațintiți spre miazăzi. - Spune, Erina... repetă căpitanul. Nu văd până acolo, dar, din câte aud, atacul vânătorilor a zdrobit avangarda spahiilor. Undeva, departe, bat clopote. - Bat, Cosmin... E Sfânta Maria... - Bat clopote În dungă, Erina. E semn de război. Sătenii trebuie să-și ducă femeile și copiii În păduri... Erina nu spuse nimic. Oană o văzu privind atentă, parcă neîncrezătoare, ca și cum ar fi văzut un lucru care nu s-ar fi putut Întâmpla. - Cosmin... spuse, Într-un târziu, femeia. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
transilvăneni pentru salvarea lui Ștefan Mușatin. Abia ajunsesem, dar febra acesteri mobilizări m-a cucerit. Nu vezi așa ceva nici la Veneția, nici la Ravenna, nici la Milano. A fost o nebunie. Au sosit, la chemarea fostului voievod muntean, mii de săteni care așteptau să audă vorbă românească. Mulți nu aveau arme, dar păreau dornici să lupte pentru o țară care nu era a lor. Mai precis, o țară pe care o simțeau ca fiind a lor. Vlad i-a angajat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plecării, la lumina făcliilor, câteva mantii albe cu semnul scutului și spadei. Poate că m-am Înșelat. Oastea a mărșăluit din Sibiu spre Sighișoara, coborând apoi spre Brașov și urcând spre trecătorile munților. Peste tot, În satele românești, am văzut săteni venind să se Închine lui Vlad, singurul care a reușit să-l Învingă pe Mahomed, după bunicul său, Mircea. Am urcat munții zi și noapte, mânați de nebunia acestui prinț ciudat. Mesaje veneau și plecau de la cartierul lui general. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea să facă acolo noua capitală a Țării Românești. Sătenii ne-au ieșit În cale, cu pâine și sare pentru noul domnitor. Oștenii lui Laiotă au jurat credință lui Vlad. După chipul victoriei În Moldova, vedeam chipul victoriei În Muntenia. O victorie adusă și de oștenii Transilvaniei. Vedeam, În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al școlii și al satului nu se limitau la orele de clasă pe care le oficia ca pe adevărate ritualuri didactice, cu finalități bine gândite. Calitatea și menirea sa îi cereau să se implice în activitățile cultural artistice, în îndrumarea sătenilor privind îngrijirea și educarea copiilor. Încă de pe băncile școlii normale, Ioan Pavel a dovedit aptitudini deosebite pentru muzica vocală și instrumentală. În corul mare al școlii vocea sa de bas se distingea prin acuratețe, profunzime și vibrație, își însușea cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
școlii în care încet, încet a devenit un component de bază iar în ultimii ani de studii, organizatorul și dirijorul ei. Calitățile sale de muzician înzestrat l-au ajutat să înființeze o formație corală a Căminului cultural cu participarea tinerilor săteni, băieți și fete, a bărbaților și nevestelor care aveau voce, auz muzical și disponibilitatea de a participa o seară sau două pe săptămână la repetiții, precum și la serbările prezentate cu diferite ocazii. Corul Căminului cultural Dorobanți, mândria satului, era vestit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
prin anii 1942-1950 și după aceea, Ioan Pavel aduna la Căminul cultural adolescenții aflați la studii liceale sau superioare cu care organiza în timpul vacanțelor manifestări artistice alcătuite din cor, formații de teatru și de dansuri, recitări, serbări mult apreciate de săteni și de forurile culturale județene. O trăsătură care împlinea și înnobila personalitatea lui Ioan Pavel era dragostea sa pentru munca cu tineretul sătesc și cu cel plecat la studii, față de care manifesta răbdare, înțelegere și respect. Spun aceste lucruri ca
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]