2,288 matches
-
Învălmășeală bizară ceva mai era simplu și, mai ales, pur... Dacă ar fi fost să merg cu sinceritatea până la capăt, ar fi trebuit să recunosc că, pentru conștiința mea - ce minunat sună acest cuvânt! -, aveam adăpostită În mânecă o carte salvatoare. De dată foarte recentă, Însă extrem de bine-venită. Nu doar conaționalitatea și, hai să zicem, simpatia pentru Eveline m-au făcut să revin cuminte În camera mea și să reiau exercițiile de dicție ori cum se vor fi numind ele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lua și care ar fi putut îmbunătăți simțitor situația. Salazar meditase îndelung asupra lor. Proiectele de legi se aflau în mapa lui. Necunoscând decât de departe viața parlamentară, își închipuia că orice ins competent va fi invitat să propună soluția salvatoare. Se știa competent în Finanțe și Economie Politică. Chiar fără să adere la viața politică a Republicii, își putea servi patria în calitatea lui de tehnician, de expert financiar. Pe de altă parte, e sigur că au stăruit prietenii catolici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neobișnuit în opinia publică. Oliveira Salazar nu mai era, acum, un necunoscut. Lumea începuse să vorbească despre acest profesor de la Coimbra, care fusese o zi deputat și o săptămână ministru de Finanțe - și care pretindea că are la îndemînă formula salvatoare a bugetului. În martie 1928, Salazar vorbește în fața muncitorilor catolici de la Coimbra despre "Două feluri de economii", expunîndu-și încă o dată concepția sa despre bogăție și muncă, despre valoarea națională a micilor economii realizate în cadrul bugetului familiar etc. Și încă odată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a scumpirii vieții. Sacrificii și încă mari am mai făcut până acum, dar din nefericire au fost pierdute pentru salvarea noastră; să le facem acum cu un scop bine definit, integrate într-un plan de ansamblu, și vor fi sacrificii salvatoare..." Evident, un dictator care începe prin a cere economii nu se poate aștepta să ajungă peste noapte idolul mulțimilor. Mitul de început al lui Salazar nu crește prin anunțarea reformelor financiare; dimpotrivă. Dar Salazar nu voia, deocamdată, decât să echilibreze
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al vieții, se mai ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce-a vrut să spună Flaubert cu „Madame Bovary, c’est moi“. Doar că-i minciună spusa lui, cel mult o expresie a vanității de a fi „scriitor“, de a putea închipui. Cred că o înțelegere mai limpede - și poate salvatoare - a scrisului, acum, ar fi aceea care te-ar face să scrii, să simți că tu, cel ce scrie, ești eu, cel din aburul depărtării. Alte legi urmează eul creator, cred, acum. Și le descoperă sau le inventează spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că 0,9% dintre exploatații au cumulat 51% din subvențiile europene directe, ceea ce constituie cea mai inechitabilă distribuție a subvențiilor din toată Europa (CRPE, 2009) și scoate definitiv din joc categoria micilor producători. În schimb, același MADR sugerează următoarea strategie salvatoare : „în contextul actual al economiei de piață, de modul înțelegerii și aplicării tehnicilor de marketing depind bunăstarea cetățenilor din zona rurală și urbană, precum și bunăstarea producătorilor agricoli”. Deci ceea ce le lipsește celor aproape două milioane de gospodării de subzistență din țara
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a „căii dezastrului” pe care înaintăm astfel cu toții, creduli, ca într-o parabolă a orbilor. Cei care s-ar aștepta la o rețetă macroeconomică salvatoare sau la soluții geo strategice vizionare vor fi deziluzionați, deopotrivă cu cei care se vor bucura cu gîndul la o șarjă devastatoare la adresa mondializării. Nu despre „a lua partea” mondializării sau anti-mondialiștilor este deci vorba, ci despre o invitație la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai venit și încercarea cu Jacques, dar nici măcar pe asta n-a mai putut-o trăi Agata cum ar fi trăit-o o mamă obișnuită. Și, ca întotdeauna, își strunea gândurile muncind cu disperare. Asta era salvarea ei și, ciudat, salvatoare i se părea și pălăvrăgeala servitorilor, și preocupările femeilor, care îi mutau gândurile spre lucruri concrete. Și vizitele lui Costache îi făceau bine, și grija lui care nu obosise încă, de-atâta amar de timp. Acum Costache părea s-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O vrabie cenușie o privea liniștită, știind că masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Juan. Iubirea - acest superlativ al complicității. Fără iubire, suntem niște cadavre ambulante. Simt uneori că în privirile iubitei mele există mai mult mister decât pe Lună. Romanticii - acești alchimiști ai iubirii. Iubirea rămâne marele arc voltaic al vieții. Din soluție salvatoare, iubirea a devenit, vai, o problemă. În SUA, homosexualitatea este ceva normal, iar gestul curtenitor față de femei - o infracțiune. În esență, iubirea este o inefabilă rugăciune. Nici poezia și nici iubirea nu mai sunt șoapte rostite sub patrafir. Drapelul care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ea, l-a aruncat în primul coș de gunoi și, ca un oier din Oaș, în costum englezesc cu cămașă scrobită și lavalieră dar cu opinci în picioare, lipa-lipa pe bulevard. După ce a exclus mai multe variante nesigure, o idee salvatoare îi lumină calea. Avea o mătușă în Piața Rosetti. Aceasta trebuia să-i sară în ajutor, să-l ajute cu bani, îl va împrumuta și de data aceasta cu o sută cincizeci de lei, nu mai mult: "Așa sunt mătușile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
destrămat în sute de bucăți. Amândoi au căzut în gol. Un întuneric profund și adânc în față îi duceau direct spre hău cu o viteză amețitoare în timp ce o durere ca o lovitură de ciomag, undeva deasupra stomacului, și... Un țârâit salvator, repetat și prelung. Telefonul. Ce bine că nu a fost realitate! Dar cine să fie la ora asta? Era ora trei și jumătate, întuneric beznă. Cineva vrea cu tot dinadinsul să-l deranjeze? La așa ceva nu se aștepta, să-l
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o propoziție scurtă: Iar visezi! Cu gândul aiurea, își mută involuntar privirea spre persoanele de alături. Le cunoștea de undeva, dar nu-și amintea de unde anume. În momentul în care își scormonea mintea pentru a găsi răspunsul, auzi o voce salvatoare care-l aduse mai aproape de realitate: Domnul profesor? Nu mă mai recunoașteți... M-am schimbat așa de mult? Un chip, un nume, o amintire, începu să i se contureze vag și neclar în minte. Asta era! Să nu spui că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va schimba radical existența. Ce s-a întâmplat, te văd complet schimbat, vesel și bine dispus ca în tinerețe, ai visat frumos!? îl întrebă soția, mirată de optimismul de care dădea dovadă. Spre surprinderea lui, chiar în acea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trecute nici un fel de activități, deși planificarea era contrasemnată de directorul școlii. "Vedeți domn profesor, se lăudau elevii, dumneavoastră ne-ați făcut programul pentru tot semestrul! Pentru azi nu avem nimic de învățat și nici pentru data viitoare!...". O idee salvatoare îmi veni în minte. Știind că niciodată în viață nu am tras chiulul, că toate lecțiile le-am pregătit corect și la timp, verific microdischetele individuale ale elevilor. Accesez numele a doi-trei dintre cei mai buni elevi. Consternare. Uriașul ecran-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș Tiron este proza Cale regăsită. Adriana, o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția că speranța în perfecțiune este o himeră romantică, talentul pe care pretinde Adriana a și-l fi descoperit fiind un simptom de boală: „Acum, tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pornise în el agitația febrilă, care apare întotdeauna înaintea marilor decizii, de la care nu știi ce rezultat să aștepți, dar în care ai curaj să ți pui toată speranța. La momentul la care tânărului îi veni această idee - credea el - salvatoare, era sărac, flămând și fără niciun fel de serviciu, așa încât se hotărâse, fără să mai stea prea mult timp pe gânduri, s-o încerce și pe asta... „Și, la urma urmelor, de ce n-aș izbuti? Cu siguranță, nu se va
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pătrunde vreodată în miezul problemelor cu mintea ei, însă masca bine poleită, pe care și-o punea de fiecare dată, când ieșea în societate, era îndeajuns de strălucitoare, pentru a demonstra lumii repede exact contrariul acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, Istorisiri nesănătoase fericirii 149 totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât. Părea o femeie ambițioasă și cu însușiri de învingătoare, dar asta - nu trebuie trecut sub tăcere - se năștea doar din trufia și din ipocrizia ei, ceea ce-i oferea o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată, la o soluție numai de compromis și foarte vremelnică: să-și cumpere drogurile pe datorie. „Trebuie să mă creadă și să-mi vândă pe datorie, doar le sunt un client fidel, cel mai credincios
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
li se mai elibereze pașapoarte până ce nu vor lăsa în locul lor garanți răspunzători. Tânăr ministru al cultelor, predecesor al lui Bolintineanu, Alexandru Odobescu a manifestat multă grijă pentru obiectele artistice prețioase aflate atunci în mănăstirile stăpânite de greci. Dând indicații salvatoare, cu aprobarea lui Cuza, ca aceste valoroase piese de artă să fie adunate și trecute în seama autorităților, s-a pus capăt, într-o mare măsură, sustragerii lor. În anul următor, asemenea obiecte au intrat în patrimoniul Muzeului național de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fac cu ăștia? Când să primească răspuns, șeful, de alături, a căzut, ca lutul, într-o parte. Acum, ce mă fac, unde-i depun pe butucii ăștia? Nici un răspuns. A făcut câteva viraje prin oraș până când i-a venit ideea salvatoare. A tras autocamionul la primărie, și i-a depus, rând pe rând, pe toți, unul lângă altul, pe treptele din beton ale edificiului public respectiv. I-a mai lăsat vorbă, gardianului de servici: ai grijă să nu se fure vreo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]