2,312 matches
-
erau niște construcții rectangulare masive din cărămidă sau din piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din întoarecerea curentului prin pământ atrage după sine apariția următoarelor fenomene cuprinde poezie romantică de inspirație folclorică su istorică legende fabule și satire romane piese de teatru traduceri este ultima sa apariție în public arabii turcii pakistanezii sau indonezienii au fiecare viziuni diferite asupra lumii holmes face legătura mai târziu cu practica voodoo obținând un indiciu important subiectul filmului este furtul unor bijuterii
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
pot supraviețui singuri chiar și în condiții extreme însă slavii au prădat pășunile și au furat mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate cu furci și cuțite de bucătărie bolțile au numeroase nervuri sculptate din loc în loc cu motive
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cum arată. Ștefan Luchian a realizat în iarna anului 1906 - 1907 tabloul de compoziție intitulat "Cheful", care înfățișează petrecerea unor arendași. Subliniază cu această ocazie descompunerea morală și decadența lăuntrică în care aceștia trăiau având venituri rezultate din exploatarea țăranilor. Satira socială ce reiese din această lucrare nu a scăpat neobservată de către contemporanii săi. Chiar unii critici de artă care făceau parte din burghezie, cum a fost Virgil Cioflec, au remarcat protestul social cuprins în pictura de excepție afișată de Luchian
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
un ateu religios."" Iar când vorbește despre "Längtan", o compară odată cu un crin care trebuie păzit și protejat: Într-o nuvelă din ciclul "Onda Sagor (Povestiri amare)" un "frälsaren" în imagine negativă, de exemplu chipul eroului din „Moartea unui erou”, satiră a mitului eliberatorului și a stupidității și egoismului omenesc. Critica literară suedeză i-a recunoscut succesul mai târziu, când a publicat romanul "Piticul", 1944. Recunoașterea internațională a venit cu romanul "Barabbas", 1950. Barabbas, tâlharul care a scăpat de răstignire, rămâne
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic. ""pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică ". s-a născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcționar. Întrucât resursele materiale ale părinților erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
Bernard Shaw l-a luat ca model pe Ibsen, în care vedea pe unul dintre cei mai mari maeștri ai artei realiste. Dar spre deosebire de Ibsen, al cărui teatru avea mai mult un caracter tragic, Shaw era înclinat spre umor și satiră, creând situații care uimesc la început prin caracterul lor neobișnuit. Oricât de paradoxale ar fi însă, ele conțin, în fond, conflicte din viața reală, redate de autor cu multă finețe. Shaw smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții. În majoritatea
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
1895), care continuă tradițiile comediei engleze din secolul al XVIII-lea cu Sheridan, Oscar Wilde satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului, lăsând să se întrevadă preocupările sale proprii pentru problemele spirituale majore ale omului. Subtilitatea caustică a satirei și ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei au impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea. Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
ale „blândului clovn”. Gorzo și Lazăr par că se dedică trup și suflet apărării tradiției „umaniste” occidentale, în schimb, sunt mult mai severi cu tânăra asistentă româncă a lui Ines Conradi. Aceasta n-ar avea „de ce să fie scutită de satiră, ci, în bună tradiție a artei și discursului antiimperialist, își are asigurat locul în panoplia de figuri-tip: ea poate fi asimilată categoriei lacheul capitalist”. Nu știm nimic despre biografia sau apartenența de clasă a asistentei, dar atât frica ei
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
un autor binecunoscut, dar se întâlnesc și situații când principiile sale au fost desprinse mai târziu, pe măsura manifestării curentului literar respectiv. Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanță unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale. Se mai pot desprinde și alte trăsături ale operei
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
se confruntă cu un mare eroism moral: -Poezie - Noci chiméry (Noaptea himerelor),1917 -Proza - Kysař,1915, nuvelă neoclasica În unele opere se prezintă că un scriitor ironic, satiric și pamfletist. Devine un critic al caracterului național: -Poezie - Satiry a sarkasmy (Satire și sarcasme),190 -Proza - Přihody (Întâmplări),1911,colecție de povestiri scurte Opere de război strânse într-o culegere de poezii. Autorul exprimă sentimentul de naționalism bazat pe conceptul de unitate a națiunii că valori morale obligatorii: -Lehké a těžké kroky
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
de brutărie. Stabilit în Madrid, a început să colaboreze la diverse ziare și reviste, simpatizând cu doctrinele sociale anarhiste, dar fără a milita pentru ele. Precum contemporanul său Miguel de Unamuno, nu putea suporta naționalismul basc, împotriva căruia a scris satira „"Momentum catastrophicum"”. În 1900 a publicat prima sa carte, o culegere de povești intitulată „"Vidas sombrías"” („"Vieți sumbre"”), majoritatea compuse în Cestona și bazate pe oameni din acea din regiune și pe experiențele sale ca medic. În această operă se
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
puritate, eleganță și vioiciune. Isaia 44:6 conține cea mai veche exprimare clară a monoteismului: „Eu sînt Cel dintîi și Cel de pe urmă, și afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.” În Isaia 44:09-20 această teză este dezvoltată într-o satiră a fabricării idolilor, râzând de prostia dulgherului care adoră un idol creat de el însuși. În timp ce Iahve își arată superioritatea asupra altor zei în Proto-Isaia, în Deutero-Isaia el devine singurul Zeu din lume. Acest model de monoteism a devenit ulterior
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
Sihleanu nu reușise să se libereze de influențele modelelor sale franceze și românești, mai ales Dimitrie Bolintineanu. „Strigoiul” este una din poeziile cu mai multă mișcare, dar de un romantism exagerat. În același ton este și poema „Logodnicii morții”. În satira „Cișmegiul”, Sihleanu vădește notabile aptitudini de polemist. În 1877, trupul său a fost reînhumat la Sihlea.
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
procesele sunt variabile, în timp ce în cel biologic sunt invariabile. În zilele noastre acest termen mai este folosit de tineri pentru imaginile care conțin mesaje ironice la adresa unor evenimente sau situații din viața cotidiană. Un meme poate fi descris că o satiră imagistică, un umor fin care taxează tarele societății. Exemple de astfel de imagini putem gasi la adresa alăturată
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
la sfârșitul strofelor, Lope s-a distanțat de culteranismul extrem și a continuat cu combinația sa de conceptism, limbă castiliană cultă și eleganță italiană. De altfel, Lope de Vega a atacat noua estetică de câte ori a avut ocazia, Góngora răspunzând prin satire. În realitate, Lope nu îl ataca atât pe Góngora, cât pe discipolii săi. Pe de altă parte, Lope a trebuit să lupte împotriva disprețului manifestat de preceptiștii aristotelici, precum poeții Cristóbal de Mesa și Cristóbal Suárez de Figueroa, care îi
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de a se situa pe treaptă situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o „democratizare” a eului, menit a-i giră libertatea manifestrărilor publice." - Gheorghe Grigurcu, "Poezia română contemporană", vol. I, (Ed. Convorbiri literare, 2000) "Leo Butnaru este unul dintre poeții români importanți de astăzi." - Nicolae Prelipceanu, "România Liberă", 22 octombrie 2001
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
acuzare. Thomas Carlyle s-a făcut remarcat atât pentru continuarea unei tradiții de scriitori satirici Tory din secolul al XVIII-lea, cât și pentru fondarea criticii progresului în epoca victoriană. „"Sartor Resartus"” poate fi văzut atât ca o continuare a satirelor haotice și sceptice ale lui Jonathan Swift sau Laurence Sterne, cât și ca o enunțare a unui nou punct de vedere asupra valorilor. Găsind lumea goală, mizantropul profesor-narator al lui Carlyle descoperă necesitatea unei revoluții a spiritului. Într-un sens
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
În luna decembrie 1935 a deschis o nouă expoziție la Sala Dalles din București cu un număr de șapte zeci de lucrări a căror vedetă a fost compoziția "Șomerul". După doi ani, în decembrie 1937, tot la București expune două satire intitulate "Politica la țară" și "La vot". O dată cu exacerbarea antisemitismului în România din anii '30 (deceniul al treilea al secolului al XX-lea), Octav Băncilă a început să picteze mai multe compoziții cu evrei. Tematica evreiască în opera lui Băncilă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
totdeauna în concordanță cu dogmele oficiale ale bisericii catolice, din care cauză suscită adesea polemici pasionate: "Dizionario dell'omo salvatico" (1923, în colaborare cu Domenico Giuliotti), "Pane e vino" (1926, versuri), "Sant'Agostino" (1929). În această perioadă scrie și cunoscuta satiră "Gog" (1931) și o reconsiderare apologetică a lui Dante Alighieri, "Dante vivo" (1933). Papini aderă la mișcarea fascistă și devine un fel de scriitor oficial al regimului. În anul 1935 obține ""per chiara fama"" catedra de literatură italiană la Universitatea
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură. Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921). Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua României, unde primește în anul următor gradele
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
al lui Ovid Densușianu și colaborator activ la " Viața nouă" - și-a risipit creațiile literare în colecțiile revistelor timpului. Moartea pretimpurie l-a împiedicat să-și strângă în volum versurile. A tradus din Baudelaire și, de asemenea, în metru original, "Satirele" lui Horațiu și "Comediile" lui Plaut - primele fiid premiate de Academia Română.
Titu Dinu () [Corola-website/Science/306957_a_308286]
-
lui Quevedo), pe care l-a acuzat de a fi un „preot nedemn”, „homosexual”, „scriitor murdar si obscur”, „dependent de jocurile de noroc” sau „indecent”. Nici măcar aspectul fizic al lui Góngora nu a fost cruțat de Quevedo, care a scris satira „"Unui nas"”, în care se leagă de acest „apendice” al lui Góngora, relaționându-l cu un stereotip ce privea evreii. Pe de altă parte, însă, nici Góngora nu s-a lăsat mai prejos. Tot în acest timp Quevedo se împrietenește cu
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
reprezentat în opera sa „"Marco Bruto"”. A utilizat un lexic abundant, creând de asemenea neologisme prin intermediul derivării, compunerii și stereotipiei, de asemenea flexibilizând mecanismul apoziției specificative în castiliană, procedeu utilizat apoi de scriitori ai Barocului ce i-au urmat. În satirele sale Quevedo se apropie uneori de expresionism, datorită degradării persoanelor prin intermediul reificării sau a animalizării. S-a semnalat, de asemenea, ca o trăsătura specifică liricii sale, „"esticomitia"”, adică tendința de a transforma fiecare vers într-o frază cu sens complet
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
transforma fiecare vers într-o frază cu sens complet, ceea ce face ca poeziile sale să aibă un sens densificat, respectând principiile conceptismului baroc. Creația poetică a lui Quevedo este în mare parte satirică, dar se consideră că în general țintele satirei sale au fost rău alese, și că, deși conștient de cauzele adevărate ale decadenței generale, pentru el totul este doar un exercițiu pentru perfecționarea stilului și că de multe ori el se amuză pe seama oamenilor simpli, nu a nobililor, cum
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
a încercat să obțină posturi și favoruri pentru membrii familiei sale; în 1627, Luis de Góngora avea să moară în Córdoba. Velázquez i-a făcut un portret în care se poate remarca fruntea lată și senină, iar din documentele și satirele marelui său rival, Francisco de Quevedo, putem presupune că era un om jovial și guraliv, foarte sociabil și iubitor al luxului și al bunurilor lumești în general. Îi plăceau jocurile de cărți și coridele, fiind chiar criticat uneori că nu
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]