2,378 matches
-
publicat în timpul vieții: Tageund Wanderbücher, Langen-Müller, München-Viena, 1969. Pentru exegeza Kerényi, vezi Magda Kerényi, Karl Kerényi. Apollo und Niobe, Langen Müller, München, 1980; Luciano Arcella (ed.), Károly Kerényi. L’incontro con il divino, Settimo Sigillo, Roma, 1999, iar pentru legăturile savantului ungur cu grupul de la Eranos, vezi Hans Th. Hakl, Der verborgene Geist von Eranos (2001). XItc "XI" 1. Expresie oarecum minimalizatoare, „Liga internațională” numește Asociația Internațională de Istorie a Religiilor, în a cărei constituire Eliade era implicat de câțiva ani
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a preluat, în teza sa despre comunitățile de războinici ariene, interpretarea șamanică, chiar dacă raporturile sale cu savanți naziști ca Wüst au continuat până în ’41. Foarte probabil, acesta este episodul care întemeiază, retrospectiv, atitudinea negativă a lui Wikander față de Ohlmarks, acest „savant șarlatan” (cum îl va numi Nyberg în prefața la cea de-a doua ediție germană a sintezei sale, retipărită în 1966). Vezi Stefan Arvidsson, Den ariska idoler, 2001, în special subcap. „Ariska mannaförbund”, și Sverker Oredsson, Lundsuniversitet under andra världkriget
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unor publicații destinate unui institut de studii asiatice sau cel puțin pentru constituirea, cu concursul lui C. Rădulescu-Motru, a unei catedre de sanscrită la Universitatea din București. Din partea institutului de iranistică din Bombay, Kama Oriental Institute, au răspuns cu promptitudine savanți parsi precum Jivanji Jamshedji Modi („Vă trimit în dar pentru noul dvs. Institut câteva dintre publicațiile mele accesibile. Voi fi bucuros dacă vor fi de vreun folos profesorilor și studenților dvs.” - cf. Corespondență II, p. 291) sau B.T. Anklesaria („Avem
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
convine - deși poate nu le place întotdeauna - sunt romane ca Finnegans Wake, The Sound and the Fury sau Moloy. Asemenea texte dificile, esoterice, au și meritul că flatează perspicacitatea celor care le comentează și le dezleagă misterele”. 3. Reacțiile prietenilor savanți au fost foarte împărțite. Câțiva ani mai târziu, Eliade putea să recompună foarte obiectiv tabloul acesta mozaicat, cu o notă predominant sceptică - cartea nu a avut „cum se spune, succes”: „Ieri, în antract la Parsifal, îl întrezărisem pe Père de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și cumințenia, și voința, adăugite celor de mai sus. Nici una din virtuți nu e absolută nici chiar adevărul doar iscusita cumpănire a multora ne poate ajuta să ne ferim nu numai de rele (aceasta-i destul de ușor), ci și de savante boroboațe și sofisticate erori" (N.S.). În închisoare, chintesență de viață, cum o definește proaspătul convertit, descoperă fericirea zburdălniciei, seriozitatea ce ni se cere este de a fi virtuoși, cinstiți, atenți la durerile altora, dar nu acri, mereu încruntați și nemiloși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spectacolul era grandios: zeci de trupuri dezgolite, burți lipite de șira spinării, coaste ieșite în afară, fese descărnate, brațe și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
front de solidaritate anti-people? Dacă aș fi fost un mediolog adevărat și aș fi stăpânit și araba (una e să lansezi tu o marcă și alta să fii doar furnizorul) aș fi studiat mai îndeaproape efectele Ordinatorului (termenul de teologie savantă care în franceză îl desemna pe Dumnezeu și prin care Jacques Perret a tradus, în 1955, anglicismul computer, calculatorul) asupra autorității Celui de Sus aici pe pământ. În locul fracturii numerice, atât de temute, sudarea fragmentelor este cea care impresionează înainte de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aș rămâne spre laicitate, nu văd inconvenientul care ar rezulta din aceea că Școala Biblică și Arheologică Franceză, prima instituție de acest gen autorizată de Imperiul Otoman, și-a fixat sediul în mănăstirea Sfântul Ștefan a dominicanilor. Din 1890, călugării savanți arborează tricolorul francez în vîrful clopotniței, de sărbătoarea Sfântului Ștefan și pe 14 iulie, ca și la Casa lui Abraham, pe colinele care domină Cedronul, unde-și are sediul Ajutorul Catolic. Școala Biblică ne-a făcut să recuperăm în decursul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
călugării din școlile creștine. Încă din secolul trecut, Școala Franceză era invitată de către călugări să participe cu biblioteca și cu ziarul ei parohial. A închide mănăstirea însemna a închide și școala. Deci trebuiau salvgardate nu numai învățământul, ci și cercetările savante. În perioada Separației [dintre stat și Biserică, n. trad.], "laicii" aveau vederi destul de largi, iar serviciile speciale ale Republicii recurgeau uneori și la sutane. Călugărul din Tarragon mi-a arătat pistoalele reglementare găsite ascunse într-un ungher al sacristiei. Erau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fătat în pădure și soția mea Eugenia s-a dus și a adus vițelul acasă împreună cu o fată și s-a îmbolnăvit foarte rău. Și ne-am dus la Mănăstirea Neamț unde era în gazdă la un călugăr, marele doctor savant Ion Tănăsescu [67], care i-a dat o rețetă de 100 de lei, scris pe ea Ovariche. Și a luat numai 3 pastile și i-a trecut. În vara 1917 m-am îmbolnăvit foarte rău de stomac. Străin în târgușorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a fost subprefect al Ținutului Suceava, comisar de poliție, profesor de limba română și latină la Fălticeni, Iași, Botoșani; autodidact, cu preocupări de epigrafie, arheologie, numismatică, membru fondator al Societății Științifice și Literare din Iași; 74. Emil G. Racoviță, (1868-1947), savant; licențiat în drept (1889) și în științe naturale (1891) la Sorbonna; doctor în științe la Paris (1896); în 1897-1899 participă la expediția de explorare științifică de la Popul Sud, împreună cu celebrul explorator norvegian R. Amundesen; în 1905 creează Întreprinderea Științifică "Biospeologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a publica în limba rusă un volum din "opera științifică a academicienei Elena Ceaușescu", misiune ce intra în sarcina consilierului științific. Spre norocul meu, cedasem de aproape doi ani sectorul respectiv, fusesem deci scutit de o umilință inutilă în fața unor savanți sovietici, pentru care aveam respect și a căror opinie față de impostura de la București îmi era cunoscută. Deși știam că academicianul Ion Ursu solicitase cu insistență publicarea unui volum despre polimeri, volum elaborat de mai mulți cercetători de la ICECHIM, dar deturnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
proiect pe care regele Portugaliei îl respinsese ca fiind fantastic...". La 20 ianuarie 1486 este primit la Alcala de Henares de suveranii Isabela de Castilia și Fernando de Aragon pentru a-și expune proiectul de călătorie, neacceptat de grupul de "savanți consultanți". Călugărul Bartolomé de las Casas (1475-1566), care avea să-l însoțească pe Columb, împreună cu tatăl și un unchi, în cea de-a patra călătorie și care va redacta, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, în importanta sa lucrare "Historia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și nu cer scoaterea În afara legii a alcoolului. În fiecare zi tipi beți comit infracțiuni pe care nu le-ar fi comis dacă ar fi fost treji. S-a vorbit mult despre efectele afrodisiace ale ierbii. Dintr-un motiv oarecare, savanților le displace să admită că există ceva de felul ăsta, astfel că majoritatea farmacologilor spun că „nu există dovezi care să susțină ideea larg răspîndită că iarba posedă proprietăți afrodisiace”. Pot spune cu certitudine că iarba e un afrodisiac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Câmpeanu. Dar, în perioada studiilor de drept, A. Fătu se întâlnește în două rânduri cu Iacob Cihak, figură centrală a medicinii ieșene, care avea delegația de la Asachi, epitropul școlilor din Moldova, de a controla pe tinerii plecați în străinătate de câte ori savantul medic călătorea prin Europa. Nu cunoaștem discuțiile lui Cihak cu Fătu, însă din rapoartele sale favorabile la adresa tânărului student rezultă că a avut o influență importantă asupra acestuia. Există documente din care rezultă că, după terminarea medicinii, Fătu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
amintesc de o altă clinică în care să se reunească, într-un singur cabinet, atâtea somități, nici de o școală medicală mai aproape de ceea ce se numește "spirit hipocratic": bun-simț, rațiune sănătoasă, comportament simplu, normal, dispreț pentru pseudoerudiție , formalism și ipocrizie savantă. Nu știu dacă echilibrul se "ia" prin contagiune; dar în jurul lui Năstase era firesc să devii echilibrat și în cabinetul său te simțeai, în mod inexplicabil, "mai bine". De altfel, într-o epocă în care se fabricau roluri de maestru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
parcă, jenat, destinul ciudat al unui om însingurat printr-o excesivă bogăție spirituală care îl izola de mediocritatea viguroasă și zgomotoasă din jur. Nu a putut fi, niciodată, un om al unei singure idei, nici al unei mărginiri, oricât de savantă ar fi fost; prin structură, întrebător și meditativ, era deasupra cotidianului mediocru; hazardul l-a croit pe dimensiuni neobișnuite cu standardele banale. Jules Nițulescu s-a născut în 1875. A absolvit liceul din Bârlad și Facultatea de Medicină din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Când și-a dat doctoratul, în 1901, cu o lucrare experimentală (Septicemie experimentală, "Essais d'immunisation"), era una din personalitățile cunoscute în lumea intelectuală pariziană; boem, cu înclinații socialiste, o figură pitorească, frecventând saloanele cele mai distinse, dar și mediile savante. Înclinațiile artistice evidente și o bună stare materială i-au permis să se distingă printre colecționarii de artă. Când s-a întors în România, ca și prietenul său mai mare Ion Cantacuziono, a transportat un adevărat muzeu. După ce lucrează ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în acest caz. De altfel, cred că plasarea cursului de pediatrie al lui Nicolau în ultimii ani de studii a fost un act terapeutic, acest curs recuperând pentru studenți multe iluzii pierdute, sufocate de numeroase prelegeri aride, îmbâcsite de teorii savante din care nu mai rămas nimic., în timp ce cursurile clare, exacte perfect expuse ale lui Nicolau sunt încă actuale. De câte ori am intrat, de-a lungul anilor, în amfiteatrul de la "Sfântul Spiridon" în care, la vremea lui, Ion Nicolau își ținea lecțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
complexe, l-a purtat spre o operă culturală remarcabilă, în capul cărei opere se înscrie, fără îndoială, celebra "Însemnări ieșene" (revistă acum, recent, resuscitată). Aceeași combustie luminoasă l-a împins la acte de curaj considerat, la timpul lor, de unele savante mediocrități, "curată nebunie": scrisoarea către Mareșalul Antonescu, istorică atitudine civică și, peste un an, celebrul discurs de la Ateneul Român când, în fața unei săli ticsite de studenți fremătând de entuziasm, dar și față de o sumă de colegi care abia așteptau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ziua, popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele, chiar și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al însuși poreclitului, și el om de spirit; lui Domițian Cesereanu, iubitor de lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
texte cu acelea pe care le produc personajele lui Caragiale, prin limbaj, dar și ca atitudine a corespondenților, e poate primul lucru ce sare în ochi unui cititor grăbit sau unuia care aștepta de la marele poet elevanța unor confesiuni mai... savante. Dan C. Mihăilescu îl citează în acest sens pe Cristian Tudor Popescu, din articolul publicat în Adevărul literar și artistic la apariția volumului cu pricina:"Cum e posibil ca un autor de înălțimea spirituală a lui Eminescu să producă asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lor configurare și limpezime datorită imensului material de "variante" pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta șlefuire calitativă a "uneltelor" lingvistice", sau "poezia detaliilor semnificative" etc., de fiecare dată, într-o mai mare sau mai mică măsură, abordând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
potențialul persuasiv al diverselor strategii". Primele strategii, fundamentale, analizate, sunt cele ale ethosului, cu două tipuri de manifestare: situat ("reputația oratorului") și inventat ("realizat în cadrul discursului"). Eminescu constată Daniel Ciurel "își asumă diverse ipostaze care variază de la dimensiunea științifică, pozitivă, savantă, ce trimite la logos, la cea vizionară, profetică, tributară pathos-ului și atitudinea satirică sau didactică, vizând ethos-ul". E aici, spune cercetătorul, un "proteism retoric" pe care el îl urmărește în detaliile lui semnificative, cu exemplificări imediate și exacte. Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru a pune în lumină evidențe surprinzătoare, șocante, N. Georgescu realizează nu numai un studiu cronologic, comparat, al tuturor edițiilor de poezie, de la cea datorată lui T. Maiorescu până la zi (cu o acribie analitică în totul impresionantă), ci un comentariu savant al acestora, un comentariu aplicat, pe baza căruia este în măsură mai apoi a trage concluzii semnificative atât pentru editarea (bătălia în timp pentru editarea) operei poetice eminesciene, cât și pentru receptarea (în primul rând chiar) a acesteia, întreprindere deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]