4,646 matches
-
de la Bonn (Guvernul vest-german, în acea perioadă), și nu la Ministerul german de Externe. I-am propus noului prim-ministru român să aducă la Guvern gestionarea relațiilor bilaterale cu Republica Moldova, după modelul german, luându-le de la M.A.E. Am schițat crearea unui Oficiu al Guvernului României pentru relațiile cu Republica Moldova, condus la nivel de secretar de stat, precum și sarcinile acestui Oficiu și modul de funcționare. Șeful Oficiului urma să preia și conducerea Comitetului Interministerial pentru relațiile cu Republica Moldova, în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea încântată. —Uite-l. Era jos, făcându-și loc prin înghesuială, părând puțin rătăcit. Aici suntem, l-am strigat. S-a uitat în sus, m-a văzut, a zâmbit cu toată gura și buzele lui au schițat un „Hei“. —Dumnezeule, e bestial. Jacqui părea uluită, dar și-a revenit apoi. Nu că ar conta. Poți să ai cel mai arătos bărbat din lume, dar, dacă refuză alunele din partea casei din cauza unei fobii de microbi tipică Mângâietorului Delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
strâns lipite ca nu cumva să întreb, dar nu mi-a mers și mi-au scăpat o serie de sunete înfundate. —Șcum magrată? —Cum arată? Fața i-a rămas lipsită de expresie. —Hm, știi, e drăguță, are... (Mâna lui a schițat un cerc.) păr, păr cârlionțat. (S-a oprit.) Mă rog, avea. Poate că în ultimul timp și l-a îndreptat. Bun, habar n-avea cum arată. Fusese atâta timp cu ea încât nu o mai privea cu adevărat. Totuși, intuiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în fața mea și bătrânul Maddox se uita înspre mine, am dedus că probabil vorbea cu mine. M-am conformat și i-am întins castronul, Kevin mi-a făcut complice cu ochiul, iar Aidan și Dianne păreau stânjeniți la culme și schițau cuvântul „Scuze“. Dar, două secunde mai târziu, Dianne a spus: —Oh, Aidan, ne-am întâlnit cu tatăl lui Janie la mahazinul de fehometale, zicea să-ți spunem că a terminat în sfârșit gah-ajul și te așteaptă să-l vezi. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se fi blocat tubul. Așa că am încercat brațul de caracatiță - tubul de rezervă - și am simțit primul fior de spaimă când mi-am dat seama că nu ieșea nimic nici de acolo. L-am oprit pe dl Codependent și am schițat semnalul pentru „Nu mai e aer“. (Gestul pe care îl folosesc cei din mafie când vorbesc despre „a te ocupa“ de cineva.) Doar când am încercat să-i înhaț caracatița și să trag o binecuvântată gură de oxigen mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
propriu; nu depind de nimeni și nimeni nu depinde de mine“. Ei bine, ghinionul lui, pentru că, dat fiind că își aruncase tubul de rezervă pe undeva, va trebui să îmi dea o gură de oxigen din propriul lui tub. Am schițat semnalul, „Dă-mi-l“, dar, când să-l scoată din gură, a intrat în panică. Chiar și prin mască, am observat. Era ca atunci când Bilbo Baggins trebuia să-i dea Inelul lui Frodo. Știa că trebuie s-o facă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zdruncinături trei benzi și îndreptându-se spre mine. Și, într-adevăr, era Aidan, făcând o figură speriată și ridicând șapte degete. Șapte din zece. Alarmă: țicnit. Propriul nostru sistem de notare pentru șoferii de taxi săriți de pe fix. —Șapte? am schițat eu. Bravo. A râs și asta m-a făcut fericită. Fusese puțin cam deprimat de o zi-două: acum câteva seri primise un telefon - de la serviciu - care îi înecase corăbiile. Clătinându-se, taxiul s-a oprit lângă mine, am sărit înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să mă refugiez iar în fantezia mea. O să vorbim politicos cu toată lumea de acolo, dar tu o să faci un gest neînsemnat și intim, de care o să știu doar eu - poate că o să treci pe lângă mine și, în trecere, o să-mi schițezi un cerc cu degetul mare în palmă sau... Jacqui îmi zisese altceva și pentru o clipă mi s-a făcut ciudă. Îmi plăcea atât de mult să trăiesc în mintea mea încât îmi era din ce în ce mai greu să fiu cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte mică. —Am... Primesc ceva pentru... Avem în seara asta aici o persoană numită Vanessa? O cameră a parcurs rândurile din public și, undeva mai în spate, o doamnă solidă a întins mâna și s-a ridicat în picioare. A schițat ceva și Neris a zis: — Stai o clipă, scumpo, până ajunge microfonul acolo. Cineva își făcea loc printre scaune. Când doamna solidă ținea în sfârșit microfonul, Neris a zis: —Poți să ne spui cum te numești? Tu ești Vanessa? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era gagiul ăla fierbinte și plin de mușchi? — Nimeni. Oh, nu e un nimeni, e cu siguranță cineva. —Nu e. E văduv. E ca Eugene. Oh, dulceață, nu e deloc ca Eugene. I-am văzut umerii. Merge la sală? Am schițat, fără tragere de inimă, că da. — Te rog, Ornesto. Chiar nu voiam ca Rachel sau Jacqui sau oricine altcineva să afle despre Mitch; ar putea să-și închipuie că era un soi de idilă, ceea ce era cu totul neadevărat. — Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cineva a uitat să ne spună. —O să ne revenim. După o pauză a adăugat: — O să ne revenim, dar o să fim alții. —De unde știi? A zâmbit. Pentru că știu. —OK. —Ai observat că tocmai am zâmbit? —Zău? Mai fă-o o dată. A schițat un zâmbet ultraorbitor. —Cum e? —Aduce puțin a prezentator de program TV. Roata Norocului. —Antrenament. Asta e tot ce-mi lipsește. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Ultimele noutăți Nimeni din cei de la slujbă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Produsul a fost cumpărat de cei de la Devereaux. (O corporație de proporții care deținea o duzină de companii de produse cosmetice. Inclusiv Candy Grrrl, de fapt.) Devereaux investesc masiv în el. Va fi cea mai tare marcă din lume. A schițat un zâmbet, plimbându-și privirea de la unul din noi la altul. — Vă întrebați care e rolul nostru? OK, ascultați ce vă zic. McArthur on the Park... o să concureze pentru a-i reprezenta. Ne-a lăsat o clipă în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a răsunat holul hotelului: —Care dintre voi mi-a furat Multiple Orgasm? Claire, Helen, dați-mi Multiple Orgasm înapoi! Un cuplu între două vârste, purtând haine comode de plimbare, tocmai ieșea din dormitor. Mama i-a văzut și, impasibilă, a schițat „salutul“ ei „politicos“ - un gest ciudat în care își ridica bărbia - și a zis: — Ce dimineață frumoasă. Păreau scandalizați și au pornit grăbiți spre lift; de îndată ce au dat colțul, mama a zbierat: —M-ați lăsat fără nimic! —Liniștește-te, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de o agenție de casting. În mulțime l-am zărit pe Angelo, îmbrăcat în negru. Știam că avea să fie de față, el și Rachel deveniseră buni prieteni din ziua aceea îngrozitoare în care mă înființasem la apartamentul lui. Am schițat un zâmbet politicos- nu foarte diferit de salutul mamei cu bărbia ridicată - și m-am ascuns și mai strategic în mulțimea de surori și nepoate. Nu voiam să-i vorbesc. N-aș fi știut ce să-i spun. Helen circula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis Jacqui. Repede, repede, anestezia. Infirmiera a examinat regiunile inferioare ale lui Jacqui și a clătinat din cap: —Prea curând. Nu sunteți dilatată îndeajuns. — Dar trebuie să fiu! Sunt în travaliu de câteva ore bune. Sunt în agonie. Infirmiera a schițat un zâmbet condescendent care spunea: milioane de femei trec prin asta în fiecare zi, apoi a ieșit din salon. Dacă era bărbat, pariez că i-ați fi făcut anestezia, am strigat după ea. — Iar începe, a scâncit Jacqui. Oh, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ținut, nu vă rugați, Nu vă întoarceți fața de la lucrurile interzise, Veți putea astfel să vă câștigați locul în Iad, Acolo unde focul este atât de mângâietor Când bate vântul dinspre miazănoapte. Sultanul ne-a primit cu un zâmbet abia schițat pe buze, dar care mi s-a părut binevoitor. Ne-a poftit cu un gest să ne așezăm, ceea ce am făcut abia atingând locul. Dar, chiar mai înainte ca discuția să înceapă, am văzut trecând prin fața noastră, spre marea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își încinsese capul și care-i acoperea fruntea până la sprâncene. Calul lui mi s-a părut lipsit de strălucire în comparație cu cei doi cai regali de paradă care, venind din partea opusă, înaintau acum la pas, acoperiți cu aur și mătăsuri. Boabdil schiță intenția de a descăleca, dar Ferdinand îl opri cu un gest liniștitor. Sultanul s-a apropiat atunci de învingătorul său și a încercat să-i ia mâna spre a i-o săruta, dar regele și-a tras-o înapoi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
intrat, m-am prefăcut că aș căuta pe cineva, am dat ocol sălilor, apoi am ieșit. — Te-ai dezbrăcat? — Nu. — Ai văzut niște lucruri? — Da, din plin. — Povestește, face-te-ar Domnul pulbere! N-a spus nimic. Gura lui nu schița nici un zâmbet, nici o strâmbătură. Dar ochii îi sclipeau de satisfacție și de șiretenie. Mă sâcâia. Îmi venea să-l snopesc în bătaie. — Te pomenești că vrei să mă rog de tine, să-mi lipesc fruntea de papucii tăi! Iscoditorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind asupra pufului firav de pe chipul meu. Ce știi tu despre femei? — Știu ce trebuie să știu. A schițat un zâmbet; privirea mea hotărâtă l-a înghețat. S-a întors spre maică-mea, părând să întrebe dacă trebuia să continue o astfel de conversație cu mine. Cum ea îi făcea semn că da, Sara răsuflă adânc și își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împreună și nu se putea înșela. Eram ca paralizat, așteptându-mă să aud un urlet, să fiu ocărât, snopit în bătaie. Dar sora ta n-a țipat. Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe maică-sa, sub un pretext oarecare, într-o altă sală. M-am grăbit să ies, neizbutind să mă dumiresc că eram teafăr. În ziua aceea am regretat că Mariam nu e sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întreaga mărinimie. — Mă voi instala câteva luni la Assyut, orașul meu natal, și n-aș vrea ca locuința mea din Cairo să rămână atât de mult timp abandonată. Aș fi onorat dacă ai putea locui acolo în absența mea. Cum schițam o dublă mișcare, de mulțumire și de refuz, mă prinse de încheietura mâinii: — Nu-ți fac o favoare, nobile călător, căci, dacă locuința mea ar rămâne fără stăpân, ar cădea pradă jefuitorilor, mai cu seamă în aceste vremuri tulburi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care voi face caz. Importantă este convingerea intimă a diriguitorilor. A mea este gata formată, iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e niciodată simplu. Dacă am să stărui prea mult pe lângă el, are să-și spună că încerc să-l îndepărtez din Cairo și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pământul cu dolabra, rapid și precis. Umpleau cu pământ coșurile, pe care le descărcau apoi grăbiți în plaustri cu două roți. Peste puțină vreme, două șanțuri, destul de departe unul de altul și adânci de o jumătate de om, începură să schițeze pe zăpadă marginile unei pâlnii. — Din câte mi se pare mie, nu culeg legume. Eu cred că fratele tău le-a ordonat să pregătească o cursă. Știe foarte bine că quazii sunt în apropiere. Valerius nu răspunse. Continua să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius, care scruta pe sub sprâncene chipul încordat al lui Antonius. Măcar să bea! Întinse propria cupă unui sclav, pentru ca acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru întâlnirea noastră! Sclavul puse cupa în fața lui Antonius; acesta nu schiță nici un gest. Cei prezenți încetară să mai urmărească luptele, observându-l - unii curioși, alții deconcertați - pe legatul Legiunii Galbiana, care de când venise nu deschisese gura. — Ia cupa și închină, îi șopti Errius. Ce-i cu tine? Antonius clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]