58,131 matches
-
exilatul se consumă între imaginea patriei de odinioară și a țării în care viețuiește, dar nu-i va fi patrie niciodată; ars de cămașa exilului, muiată în darul divin dar ucigător al libertății, scriitorul din exil își caută vindecarea în scris..." Dintre toți acești "dezrădăcinați", doar câțiva, puțini, reușesc să devină celebri în patria lor de adopție, utilizând o limbă de împrumut, uneori cu o virtuozitate remarcabilă, precum Nabokov, Beckett sau Cioran. Dar ceilalți, majoritatea, continuă să scrie în limba pe
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
Paul Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
impostura unor scriitori, altminteri de mare talent. Astfel, excesul de culpabilizare al unor comuniști (cazul Herbert Zilber, de pildă) este compensat - observă pertinent autorul prezentului studiu - de "relativa seninătate cu care intelectualii care au colaborat, care au servit regimul cu scrisul lor și uneori chiar cu fapta (Titus Popovici, Petru Dumitriu ș.a.), se degajează de orice responsabilitate". Cartea lui Mircea Anghelescu se încheie cu un fermecător și plin de umor periplu imagologic - Parisul și parizienii văzuți de exilații români. Ion Heliade
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
de o afazie de oarecare durată (experiență pe care o trăiește amplificat și eroina ei, Marianna Ucria), iar pe termen lung, de un sentiment al precarității și nesiguranței, de care se va elibera mai tîrziu, dar niciodată complet, doar cu ajutorul scrisului. Revenită după război în Italia împreună cu părinții, în existența Daciei Maraini au urmat alte două experiențe frustrante: prima, la colegiul florentin snob unde și-a făcut studiile, a doua, în societatea închistată și represivă a Siciliei anilor '50 unde și-
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
am cunoscut pe Moravia aveam deja o viață literară foarte intensă. Nu eram cunoscută, dar scriam foarte mult. Scrii la computer? Da, m-am obișnuit relativ repede cu el și îl folosesc cu oarecare dexteritate; ca pe o mașină de scris. De ce mă întrebi? Pentru că unul dintre lucrurile care îi îngrijorează pe teoreticienii literaturii ține tocmai de schimbarea instrumentelor de comunicare și de lucru ale scriitorului și mai ales ale cititorului. Recent, în România, un număr de tineri isteți și talentați
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
spre adevăr. Am băgat în aceeași oală a minciunii cu care fusesem hrănită atîta timp și literatura eului, către care eram înclinată, și ficțiunea. Rezultatul este că eu nu mai cred în literatură. Sigur că am o admirație cordială pentru scrisul cu talent și nu-mi imaginez viața fără marii scriitori, zece, doisprezece. Dar chiar și aceștia mi-au rămas aproape nu fiindcă sînt autori de ficțiuni, ci fiindcă au o legătură cu sondarea abisalității, a violenței naturii umane. Sabato, de
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
incluse într-un dicționar care ar trebui să fie mult mai atent la limba actuală, precum DEX (1996). Ar mai merita remarcată utilitatea articolului destul de amplu consacrat interjecției vai, pornind de la care se pot identifica pasaje impregnate de oralitate din scrisul românesc vechi (la Coresi, în Biblia de la 1688, la Dosoftei Varlaam, Cantemir, Neculce etc. O ultimă observație: volumul cuprinde două verbe foarte importante din fondul principal lexical al limbii române, iar locul acordat le e pe măsură: a vedea este
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
de toate. Era absolut neobosit. Ținea rubrici întregi, săptămînal (el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în ziua cînd a murit, abia ne despărțisem, eu rămînînd pe Bulavardul Kiseleff, la Uniunea Scriitorilor (în clădirea sediului central de astăzi al PDSR), iar el, ducîndu-se acasă. Mașina redacției l-a lăsat în Piața Amzei și s-
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
anunțat, un roman despre bărbați, despre bărbații din viața ei. Pe parcurs afirmația se nuanțează: "Adevărul, adevărul gol-goluț, e că scriu bărbaților, pentru bărbați, pentru ei. Scriitura este firul care trebuie să ne unească. Scriind mă semnalez, atrăgîndu-le atenția". Aventura scrisului dublează permanent și explicit aventura ficțiunii. Senzualitate și sexualitate, obsesie și detașare, iluzie și realitate, provocare și supunere, dorință, gelozie, tristețe, resemnare, luciditate, fidelitate, maternitate, ruptură, singurătate, porniri și trăiri etern umane, toate acestea sînt racordate la mentalitatea actuală în
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un 'amestec', dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâi. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
eu cred că adesea se subestimează cât de singular e actul de a scrie. Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul 'desperado' mă pune pe gânduri. Nu m-aș descrie astfel - cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, 'desperado' comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul 'desperado' mă pune pe gânduri. Nu m-aș descrie astfel - cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, 'desperado' comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV.: Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
un element poetic. Am scris prea puțină poezie ca atare. Cred că prefer să scriu genul de proză care poate deveni poezie decât genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că 'poezia' ține doar de vers. Scrisul meu e uneori 'liric', cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
ani mai tîrziu,- spre exasperarea lui Eminescu,- Halb-Asien, "Semiasia", ținutul aflat la marginea civilizației europene, populat de nații unde după dînsul misiunea civilizatoare a Occidentului, de fapt a germanilor, s-ar afla abia la început. Dincolo de stîngăciile debutantului într-ale scrisului, Franzos ilustrează însă la modul cel mai eclatant degradarea și trivializarea esteticii clasice în faza epigonică a realismului minor de după jumătatea secolului al XIX-lea. Confuzia dintre superficiala relatare jurnalistică și ceea ce "părinții fondatori" numeau "einfache Nachahmung der Natur", dintre
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Alex. Ștefănescu Încă 1270 de pagini despre lirica actuala Nu există critic care să fi citit mai atent și mai comprehensiv poezia română contemporană decât Gheorghe Grigurcu. Scrisul sau este oglindă venețiana în care s-au reflectat de-a lungul ultimelor decenii toate spectacolele lirice, de la cele aristocratice și până la cele populare. Fiind el însuși un poet hipersensibil, criticul retrăiește poezia altora, o iluminează din interior și o
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
anul 313, al împăratului Constantin cel Mare, s-a acordat creștinismului calitatea de religie tolerată, alături de religiile antice, oficializate în Imperiul roman. Epoca a II-a pornea de la această dată până la anul 461, când se încheia epoca de aur, a scrisului patristic, și în fine epoca a III-a, până la Isidor din Sevilla (636) în Apus și Sfântul Ioan Damaschinul ( 749) în Răsărit. Părintele Profesor Cicerone Iordăchescu împarte Patrologia în 3 epoci, și anume: epoca I-a până la anul 325; epoca
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ar fi secolul XV22. Cu toate acestea, a ne opri la Sfântul Ioan Damaschinul în Răsărit, și la Isidor din Sevilla în Apus, ca încheietori ai epocii patristice, înseamnă a neglija sau a trece cu indiferență peste urmașii lor întru scrisul teologic, pentru că istoria nu stă pe loc ci se desfășoară mai departe, purtând pe valurile ei vestigiile epocii clasice patristice. Sfântul Ioan Damaschinul a încheiat o perioadă îndelungată de străduințe teologice, dar prin aceasta el s-a făcut totodată și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
propovăduit adevărul evanghelic după credința apostolică, precum înșiși mărturisesc. Pentru exemplificare, redăm cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare: (...) (învățăturile - n.n.) le-am scris după credința apostolică predată nouă de Părinți, neadăugând nimic din afară, ci ceea ce am învățat, am pus în scris în acord cu Sfânta Scriptură (...) spre întărirea adevărului din Sfintele Scripturi 40. Sfinții și nemuritorii Părinți erau convinși că învățăturile lor erau scrise sau rostite sub înrâurirea inspirației divine. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur precizează: (...) nu sunt ale mele
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
o dată, voi crede că n-am scris-o aiurea, că n-am înfruntat în zadar temperaturile unei veri incendiare." Este evident însă că, până și în ipostaza de umil servitor al cititorului, el se consideră un fel de erou al scrisului, care, hotărât să-și ducă la bun sfârșit opera, a "înfruntat temperaturile unei veri incendiare". Să sperăm că patria îi va fi recunoscătoare pentru acest sacrificiu. Faptul că are despre sine o părere mai mult decât favorabilă îl determină pe
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
este atît de clar delimitat de timpul "muncii". Problematica "vacanței" este expusă extrem de ingenios. Punctul de plecare este veșnica întrebare din clasele primare "cum v-ați petrecut vacanța?" cu răspunsurile sale stereotipe "pînă se umple o pagină și jumătate de scris mare". "Vacanța" este ea însăși o muncă în plus - omul modern trebuie să-și ia măsuri pentru a fi sigur că se "distrează" și, mai ales, pentru a fi sigur că a făcut ceva concret, demn de povestit. Un alt
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
Constantin Țoiu Și tatăl și fiul, asemeni ca valoare, deși în chip diferit, - lucru mai rar în literatură, - extraseră din mahalaua română, dată la maximum, substanța scrisului lor scânteietor, divers interpretat. Până și prefăcătoria fumurilor aristocratice bântuind fiul natural născut de madam Constantinescu, de românca normală Maria și Constantinescu, avea să contribuie prin contrast la înclinarea, deșucheată oarecum, spre viața periferică. Obsesie nobiliară, sporind gustul pentru caraghioslâc
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
Unul, în secolul abia încheiat, ar fi G. Călinescu. Atât de distanțat de mediocrii superiori, de criticii narcisiaci comentând cărțile confraților, din care nu mai rămase nimic, totul reducându-se la o profitabilă și ternă perseverență academică... Ceilalți, profund dăruiți scrisului, ca autorul monumentalei Istorii a literaturii române, au darul de a reînvia figuri ilustre, demult duse, punându-le în mișcare sub ochii noștri prin forța talentului lor fascinant. Năluci venerate de urmași, cum e singuratecul Mateiu prin vraja verbului său
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
plăsmuire liberă", caracterizându-se totodată prin "universalism filozofic și spirit contemplativ dus la extrem" (Bahtin). A reproșa romanului lui Ion D. Sîrbu neverosimilul unor fapte ori necorelarea logicii cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta pentru artă", în special față de textualism, în care identifică semnele unei blamabile abdicări etice. Curajul strecurării "șopârlelor", motiv de mândrie pentru unii scriitori, devine
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
maximum curiozitatea... Totuși, prietenii mei, cîți mai am, să nu se aștepte să vin să-i încurajez, cînd vor fi gata să treacă pragul; să nu conteze pe mine. La fel cum nici eu nu contez pe ei. Afinități cu scrisul lui Mircea Eliade aveam mai demult, de cînd citisem întîia oară Pe strada Mîntuleasa, turburătoarea nuvelă La țigănci. La un seminar universitar, nu demult, unul dintre studenții criticului Nicolae Manolescu remarcase o anume asemănare de atmosferă, parcă, între proza lui
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]