3,463 matches
-
terminată. Zice că acum e un nimic. Ea izbucnește, jignită că fratelui ei poate încă să-i pese. Scârbită că femeia poate să-i lase baltă, după ce se ajunsese atât de departe. Iar înșelăciune. Iar risipă de evlavie. —Doamne Dumnezeule, scuipă ea. O femeie cu talentele ei! Își închipuie că lumea nu mai are nevoie de ea, doar pentru că a futut-o rău de tot? Noi am ajuns aici la câțiva litri. La grame și miligrame. Iar ea vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uit la imaginea alăturată. Mă uit pe fereastră. Toma a dispărut din dormitor și a reapărut în grădină, unde și-a aprins o țigară și s-a așezat pe bordura de beton s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage cortina în jur de cinci. Mucul țigării i se înfige în noapte ca pipăitul unui deget pe sub fusta unei văduve în doliu. — Ioana. Din octombrie așteaptă și-o să
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În noapte ca un clopot. Ei, Doamne! i-am cunoscut pe toți Încă de pe vremea lui James Buchanan, căci eram copil de șase ani cînd a ajuns președinte! Aici se opri o clipă, se aplecă brusc Înainte cu balansoarul și scuipă o șuviță groasă de salivă Încărcată de tutun peste balustrada verandei, drept În mijlocul straturilor parfumate de mușcate, pe pămîntul gras. — Da, da! rosti el grav, lăsîndu-se din nou pe spate, În timp ce vecinii stăteau neclintiți, așteptînd flămînzi și atenți În Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am votat pentru președinte, continuă tata imediat, lăsîndu-se din nou pe spate, a fost În l872 În Baltimore, pentru acel bărbat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
om mare și bun, zise el cu patimă, care a fost lichidat În chip atît de josnic și de brutal de atacul mișelesc al unui criminal sîngeros. Se opri, Își umezi degetul mare respirînd anevoie, se aplecă În față și scuipă din nou. — În l884 am votat pentru James G. Blaine, În anul cînd l-a Învins Grover Cleveland, zise el scurt, pentru Benjamin Harrison În l888 și din nou pentru Harrison În 1892, atunci cînd Cleveland a candidat pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată se stinse În el toată vigoarea de altădată și mînia vijelioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-și făcea de cap cu el chiar sub ochii nevesti-sii, și se gătea și se-aranja ca să-l amețească, și nu făcea altceva decît să-l aștepte pe el, iar Lydia trăgea să moară În camera de sus și-și scuipa plămînii la fiecare suflare și știa tot ce se-ntîmplă. A mărturisit chiar el, mi-a spus cum l-a chemat, că doar știa că moare, sărmana, și i-a zis: „SÎnt bolnavă, Will. Știu că nu mai am nici un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vorbă spusă... ─ ...să sară și să se bată unii cu alții... ─ ...și cu oricare om de pe stradă... ─ ...să se ucidă... ─ ...pentru absolut orice. Plini de ură și de invidie să se târască unii pe alții prin tribunale, ─ ....să se scuipe și acolo, ─ ....să se înjure ─ și să se omoare între ei. Lăcomia: Bravo, parșivelor! Grăsano, tu, Gelozie, auzi ce spun surorile tale? Să nu aud că tu îi lași pe oameni să fie liniștiți acasă la ei, în familiile lor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
anterioară politeistă, care cult se regăsește la toate popoarele arice, de la Indieni pană la Romani și era mai ales în mare onoare la popoarele eranice, căci spune Herodot că: «fluviile și râurile sunt sfinte la Perși; nu permit nici să scuipe în ele nici să le necurățească, nici să-și spele mâinile în ele.» O urmă despre această închinare se vede în obiceiul dac «de a nu întreprinde un război înainte de a fi luat apă în gură din Istru, în chip
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
bucățele din religia care i-a vindecat și le-au pus laolaltă formîndu-și propriile religii. Acum nu-i mai unește Dumnezeu, ci doar pacte de ajutor mutual bazate pe lăcomie. Acolo unde îl aveam pe vicarul lui IIisus pe pămînt - scuipă cuvintele acuzator spre Lanark - îl avem pe lordul Monboddo, președintele consiliului! — Sînt nou aici, spuse Lanark pe un ton defensiv, nu te înțeleg. — îți place munca pe care o faci? șopti Noakes aplecîndu-și capul. — Nu. — Atunci vei ajunge să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
industria care devastează zona rurală“. Odată, la o petrecere, un cuplu a început să se certe. Eu explicam ceva unui client, iar zgomotul m-a făcut să ridic vocea, dar ceilalți oaspeți erau extrem de interesați și au început să șușotească scuipînd tot felul de adjective: „dizgrațios,“ „înduioșător“, „ridicol“, „întristător“, „lipsit de respect“. Atunci mi-am dat seama că majoritatea oamenilor au rezerve emoționale imense, de care scăpau investind în obiecte pe care nu le puteau folosi. Eu nu aveam emoții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o zi au venit doi oameni în curțile din spate; aveau o mașinărie care scuipa flăcări albastre și nori de scîntei. Au tăiat țepușele grilajelor cu flacăra, le-au pus într-un sac și le-au luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o fac, dar nu pot, nu știu cum o s-o predau vineri. Vrei să mi-o faci? O să plătesc materialele, bineînțeles. Nici unul dintre cei de la masă nu se uita la celălalt. O voce din capul lui Thaw se năpustea asupra lui Macbeth: „Scuip-o în față! Hai, scuip-o în față! Macbeth își coborî privirea spre țigară și, cu un zîmbet abia schițat, zise: — în regulă. — O, Jimmy, ești o dulceață. Thaw se ridică în picioare și se duse acasă pe jos. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu știu cum o s-o predau vineri. Vrei să mi-o faci? O să plătesc materialele, bineînțeles. Nici unul dintre cei de la masă nu se uita la celălalt. O voce din capul lui Thaw se năpustea asupra lui Macbeth: „Scuip-o în față! Hai, scuip-o în față! Macbeth își coborî privirea spre țigară și, cu un zîmbet abia schițat, zise: — în regulă. — O, Jimmy, ești o dulceață. Thaw se ridică în picioare și se duse acasă pe jos. Soarele apusese. îi era frig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doctorul îi prescrise altele, care nici ele nu avură efect. în una dintre cele mai rele nopți, domnul Thaw stătu lîngă pat ștergînd picurii de sudoare de pe fața lui Thaw cu un prosop și ținîndu-i un lighean în care să scuipe flegma galbenă și groasă. Thaw era total preocupat de boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen pentru a simți durerea, neajutorarea și dezgustul de sine. Odată, după miezul nopții, spuse: Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cheltuită și mergeam la rugby de două ori pe săptămână, joia la antrenament, duminica la meci, eram cel mai tânăr din echipă, jucam frumos, la înaintare; după meci băieții se duceau la bere, luau tramvaiul, țineau deschisă ușa de la coborâre, scuipau fetele pe rochie, se distrau grozav și terminau seara la vreun cinema sau cine mai știe unde, pe când eu vizitam o prietenă, o avocată mult mai în vârstă decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aflau dușul comun, folosit mai ales sâmbăta, W.C.-ul comun și chiuveta comună, plus odaia unui tânăr pictor, își lăsase barbă, făcea rugăciuni cu ușa larg deschisă, ca să se vadă (dar muntencele nu se lăsau înșelate cu una, cu două, scuipau pe furiș, își făceau cruce în spatele lui), avea o iubită, o elevă, îl vizita în orele de clasă, îi aducea mâncare în ghiozdan, o snopea în bătăi și așa mai departe, se petrecea o dramă amoroasă. Am uitat să spun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi fulgerară pe oameni cu o privire feroce. Cu o repeziciune care aproape că-i lua prin surprindere, monstrul se ridică și încerca să iasă din cuvă, dar, alunecând pe pereții ei metalici, căzu înapoi și se topi în flăcările scuipate de armele oamenilor. - Ia închipuiți-vă că ne-ar fi scăpat și că s-ar fi strecurat prin peretele din față! exclamă Smith, lingându-și buzele. Nimeni nu-i răspunse. Toți erau cu ochii pe cuvă. Ouăle, care se topeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
naufragiat, numai că pe insula mea era iarnă și nu salvasem nimic din dezastru. Bagajul meu era sechestrat la Poliție. Așteptai o minune sau alta, dragă Dan. Așteptai noua ta viață, uitându-te pe fereastra spartă. 7 Inelaru tuși și scuipă flegma groasă pe podeaua de piatră, anume ca să-i facă greață sergentului sclivisit care-l păzea. Părea un tinerel crescut în puf. Era pus acolo de formă, fiindcă Fane nu avea unde să fugă, ușile erau încuiate și răsîncuiate. Spre deosebire de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în curte, de ieșea mirosul în stradă și-ți intra prin nări în burtă, dar el trebuia să cumpere și nu prea apuca. Avea pesmeți și-o păcălea uneori pe mamă-sa cu ei, deși ea se strâmba și-i scuipa pe jos, făcând mizerie. În dimineața asta, simțindu-se pieptănată, a zâmbit dulce și liniștit cum de mult n-o mai văzuse. Poate și fiindcă era vreme însorită și el cânta ușurel, ca la repetiție, la școală, „Steaua sus răsare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Apoi am adormit adânc. Atâta liniște, atâta singurătate - de ce-am visat cuvintele astea? Începe să se lumineze de ziuă. S-a sculat și vecinul meu și-a scos tot felul de sunete, nu știi dacă s-a înecat sau scuipă sau își dă duhul. Apoi s-a dezbrăcat în pielea goală și-a început să se spele temeinic, peste tot, fără să se sfiască de mine. Avea pielea albicioasă. Între timp a început să vorbească, se mai întorcea să vadă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se ocupa de anchetă. Nu exista acuzat care să nu tremure în fața lui și i se spunea Corbul Alb pentru că era un expert al torturii psihice lente, la care îi supunea pe deținuții politici, „pe spionii și pe târâturile care scuipau pe Islam“. „Nu există suflet de muritor care să nu mi se mărturisească“, zicea adesea, intimidându-și victima de la primul gest. Era un bărbat înalt și masiv, cu o voce groasă, dar cu mâinile fine și îngrijite, de farmacist. Dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]