5,253 matches
-
fi lui atribuită? Este un ceva asemănător existenței E-urilor din alimente (aditivi alimentari obținuți din substanțe chimice extrem de nocive, care produc boli grave în timp). Se știe că sunt numeroase articole alimentare (majoritatea chiar!), care conțin asemenea aditivi, dar, scuzați, vă rog, statul român nu are aparatura necesară măsurării, determinării, precizării cantităților reale existente. Buretele despre care se vorbește se folosește în cantități mari, la scară industrială, în construcții de tot felul, în interioare de clădiri publice ori private, dar
DE CE ŞI BISERICA ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343445_a_344774]
-
dreagă ceva, să nu se facă de rușine în fața amicilor că a pierdut pariul. Până să ajungă în stația de tramvai, Andreea și-a interpelat prietena pe un ton nu chiar atât de jovial ca cel de până atunci. - Andrada, scuză-mă că te întreb, care este situația dintre tine și fratele meu? - De ce? răspunse fata tot cu o întrebare, însă pe un ton mai înțepat. - Am observat ca întregul grup de fapt, că între voi a intervenit o oarecare răceală
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
ultimii cinci ani? Răspuns: aproximativ patruzeci de miliarde de dolari americani! Sursa: (http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/cati-bani-au-trimis-in-tara-romanii-din-strainatate-in-ultimii-5-ani-1063910) Oare de ce i-au trimis? Georgeta NEDELCU: Credeți că era mai bine în comunism? George ROCA: Era mai bine pe naiba! (Scuzați-mi trivialitatea!). Dacă era mai bine, ne reîntorceam de mult la aceea epocă! Desigur că avem și amintiri plăcute, că deh... eram mai tineri, mai sănătoși, mai vioi, mai optimiști și nu gustaserăm prea tare din fructul democrației... deci nu
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
forțeze cu nimic situația și nimeni nu va afla vreodată de aceasta. Ajungând în parcul Valentino, Doina îi explicase pe traseu ce poate face și vedea acolo și de unde să o poată recupera, apoi plecă în treburile sale cerându-și scuze că este nevoită să o abandoneze. - Fugi de rezolvă-ți treburile, eu mă descurc fără nicio problemă. Mai alerg și prin magazine dacă am timp, să fac un pic de shopping. Doar nu vrei să plec cu cardul cum l-
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
dragoste însoțite de buchete de flori, versuri de amor și cadouri. Ea le acceptă cu plăcere și admirație, dar după un sărut nevinovat pe obraz îi respinse cu eleganță ca nu cumva vreunul să sufere. Cu zâmbetul pe buze se scuza de fiecare dată că nu este pregătită pentru măritiș, inima fiindu-i ferecată cu lacăte mari de către un zmeu de pe un tărâm necunoscut. Cu un surâs serafic îi îndemna să privească în jur, căci cu siguranță vor descoperi făpturi gingașe
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
reveniră cu picioarele pe pământ, cu toții, unii la figurat, alții la propriu. Lăsară copiii jos, și se apucară amândouă de dereticat prin bucătărie , timp în care Maria lăsă unele indicații în legătură cu petrecerea timpului după amiază, cu pregătirea cinei, ți se scuză față de bonă că va trebui să plece mai devreme de acasă pentru a putea trece un pic pe la soții Petrescu. Se cuvenea să-i pună la curent cu ultimele noutăți. Se gândi la ei ca la niște părinți și imediat
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
orașe. Știam că se culcase cu ei înainte de a-i înjunghia, profitase de momentele orgasmice ale victimelor când puterea de a reacționa la un posibil atac le era diminuată, iar instinctul actului sexual se substituia celui de conservare. - Nimic, Mădăli ..., scuză-mă, Talida ! Nu vreau nimic ! Acum nu mai vreau ... Mădălina nu mai exista, murise cumva în ea, deci nu aveam ce să mai spun sau să cer ființei din fața mea, prostituata ucigașă Talida. M-am ridicat de pe scaun, m-am
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
aduci mie, deci o să ne mai întâlnim. În plus, m-am gândit să ieșim undeva, o să-mi iau și soția, sunt sigur că o să vă bucure revederea, este colega noastră, Anca Oprișan, sper că-ți mai aduci aminte de ea! - Scuze Iulian, din surprize în surprize, am și uitat să te întreb de familia ta! Mă bucur din inimă, Anca a fost o fată bună, talentata, îi plăcea să scrie, sigur și-a urmat visul, voia să devină profă de română-franceză
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378427_a_379756]
-
unele cărți publicate ori acte oficiale, pe ici-pe acolo. Ei bine, dacă doriți să știți precis, nu, nu am găsit virgulă între subiect și predicat! Pe de altă parte, este foarte posibil ca autorul să se persifleze pe sine, dar, scuzați-mă, este doar o părere, adevărul fiind cunoscut numai de către domnia sa! Totuși, varianta a doua nu o pot susține cu tărie. Conținutul poeziilor mă contrazice. Domnul Ion N. Oprea, chiar dacă nu a fost interesat de regulile sintactice, a fost preocupat
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
stinse cu totul. Se apropie totuși de masă lor și le salută, cerând permisiunea să se așeze și el lângă ele. Tăcerea era apăsătoare, așa că Lăură făcu prezentările de rigoare. - Rodica, el este soțul meu, Nicolae! - Sărut mâinile și mă scuzați că am dat așa buzna, nu mi-am închipuit că o s-o găsesc pe Lăură aici. - Rodica este avocata mea și mă bucur că totuși avem ocazia să vorbim înainte de proces. Rodica îl studia cu mult interes pe Nicolae și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378854_a_380183]
-
din toate poveștile mele. - Sărut mâna! Chiar că mi se pare că vă cunosc de din totdeauna, în plus, sunteți mai frumoase în realitate decât din cele descrise de Valentina. Se îmbrățișară pe rând, Nicolae rămânând un spectator tăcut. - Nicolae, scuză-ne exuberanța, mi-a fost nespus de dor de Laura, abia așteptam să o strâng în brațe! În plus, am rămas surprinsă găsindu-te la masa lor, sper să fie de bun augur. - Nu face nimic, Valentina! Știu că ați
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
munte poate așa ajunge mai iute la sufletul tău lasă-l în preajmă să îți dea ocol să-ți simtă mirosul gustul din obrăjor să-ți atingă privirea cu un foșnet de buze starea ta aparentă să nu se mai scuze să vină la mine amândoi să alergăm goi printre frunze pe cotize cărări stare frumoasă din depărtare ce umbră de cale ne desparte auzul ce folie în franjuri ne ascunde privirea știu că exiști undeva în cotizo și că eu
GÂNDUL MEU de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378920_a_380249]
-
i-am luat nimic, nici un buchet de flori, dar ea nu observă. - Bei o cafea? - Spune-mi, mai întâi, ce-i cu tine! Nu te mai recunosc! Zâmbește trist. - La ce te așteptai? Să înfloresc? Nu știu ce să-i răspund. - Mă scuzi o clipă! Dispare pe ușa de la baie, iar eu mă așez pe fotoliu meu preferat. Admosfera dinăuntru este apăsătoare, abundă praful și dezordinea. Se întoarce după câteva minute transformată complet. - Pot să te întreb ceva personal? - Nu prea personal, răspunde
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379086_a_380415]
-
religioasă, i se părea totul atât de diferit. Nu putea înțelege cum de gândise și acționase până la acea noapte într-un mod atât de distructiv pentru el. Dorin îi trimisese în repetate rânduri invitații la petrecerile sale, însă Liviu se scuza mereu zicând că nu poate merge, pentrucă dorea ca pe viitor să nu mai aibă de a face cu astfel de oameni. Avea un îndemn în interiorul său de al căuta pe Dumnezeu, de a pătrunde în dimensiunea lucrurilor sfinte, încât
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
un tablou renascentist. Undeva, acolo sus, cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare, dar n-am mai apucat să pun vreuna în aplicare, deoarece un glas minunat răzbi către mine dinspre ea: - Mă scuzați, aveți cumva o țigară ? Avea ochii verzi. Inima încetă să mai bată pentru câteva secunde, în timp ce-i întindeam pachetul meu cu țigări scumpe, lăsându-mă cu trupul într-o parte pe nisipul fierbinte. Mâinile îmi tremurau ușor. - Vă rog, serviți
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
mai puteau despărți nimeni și nimic. Când, după îndelungi frământări, răsturnări și reluări, s-au liniștit, zâmbeau fericiți, presărându-și frânturi de săruturi pe pieptul celuilalt. - Mulțumesc, iubito, ai fost un deliciu al vieții mele și te rog să mă scuzi că ți-am întrerupt plăcerea dușului. Mai ai timp să-l termini așa cum mai avem și timp să mergem să servim prânzul sau nu îți mai este foame? - Îmi este o foame de lup. - Parcă te-ai înfruptat destul de bine
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
în fața recepției să ia cheia camerei. - Tovarășul Trăistaru, sunteți rugat să dați un telefon acasă la Galați. - Cine a sunat, o femeie sau un bărbat? - Colega de dimineață a primit mesajul și nu mi-a spus, vă rog să mă scuzați. - Nu-i nimic, voi suna din apartament. Mulțumesc! Urcă în apartament și primul lucru a fost ca să telefoneze acasă. În acest timp Săndica s-a dezbrăcat și a intrat în camera de duș, să se răcorească după căldura de afară
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
Eram în clasa întâi și niciodată nu eram în stare să mă scol devreme. Deseori, din păcate ,întârziam la scoala. Tata obișnuia să mă însoțească. Probabil că mi-era rușine să-mi fac apariția târziu și el voia să se scuze pentru mine. Cand ajungeam la scoala după clopoțel, era închisă poartă principala și intrăm prin curtea de recreație. Era acolo o poartă de fier ruginit, din două părți formată, cu lanțuri legate, prin care ne strecuram amândoi. Într-o bună
O EXPERIENȚĂ TRUAMATICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379849_a_381178]
-
îmi vorbești așa. Te rog, spune-mi Sofia. Sofia se apleacă peste masă și îl săruta pe John. La început acesta nu reacționează, dar apoi îi cuprinde capul în mâinile sale. John: Vă rog să mă...Te rog să mă scuzi (spune cu un ton vinovat), nu am vrut... Sofia: Nu ai de ce să iți ceri scuze. Îl ia ușor de mână și continuă să îl privească blând și iubitor. Scenă 3 Sofia doarme într-un pat de lemn, cu marginile
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
mine? Sunt Adelina, fata cu părul auriu, care a trecut pe la Observatorul tău, de Crăciun. Sper că nu te superi că ți-am scris, dar mă gândesc că poate ai o prietenă și scrisoarea mea nu ar fi bine venită. Scuză-mă și uită-mă repede, dacă-i așa! Gândul acesta, că poate ai o prietenă de care eu nu știu, mă chinuie. Cât aș vrea ca acest gând să fie doar un vis urât. Dar când te priveam, acolo sus
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
încerce. Acestea sunt cuvintele unui bărbat. Binele este de partea ininteligibilului. Înțelepciunea, cumințenia, dreptatea, sfințenia se aseamănă, de aceea fugim de ele. Integrismul etic este numai o iluzie pioasă. Vă sărut, doamnă, frumos și pe față și pe dos, mă scuzați că sunt vulgar, dar mă trag din vechi barbari ce străbăteau stepele călare pe iepele albe precum laptele. Din copaci cad coaptele capete de regi și prinți, ispitit sunt de dorinți ca Sfântul Antonie din cea Macedonie. Simetrie - mister, act
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
auzit comentarii - „ Nu ți-e teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”. „Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie neagră, și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt Diavolul, mă scuzați”, șopti prichindelul. „Vino mai aproape”, ceru judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am” .„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„8000 de ani, mă ocup cu orice, doriți un bilet în iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse - era clovnul de la circul care
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, că iar vei veni și că de această dată nu vei mai pleca ,te ai scuzat privindu-mi ochii înlăcrimați. Visul,,,,,alt păcat bănuit că se înfrunptă din bucuriile vieții. Sub mantia minții el circulă nevăzut ajutându-i pe cei ce nu își despart speranțele de dorință, păcatul de gând și întinderea mâinilor de la unul spre
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
acesta îmi provoca furnicături prin tot corpul, mereu o plăcusem, deși era mai tânără decât mine, firește. Aveam de gând să îndesesc orele petrecute la sală, cât de curând. Revăzând-o după atâta timp, cred că mă reîndrăgostisem de ... Maria. Scuzați ! De ... „bunicuța” Maria. Încă ceva : să-i trăiască ... nepoțeii ! Referință Bibliografică: BUNICUȚĂ LA TREIZECI ȘI DOI DE ANI / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate
BUNICUŢĂ LA TREIZECI ŞI DOI DE ANI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381852_a_383181]
-
-mi și mie cum de se căsătorește Edith așa de repede? -A aflat că e însărcinată și se mărită cu Nelu. -Edith e însărcinată? Poți să mă omori, dar nu cred că e copilul lui Nelu. Altcineva a făcut asta. Scuză-mă, trebuie să plec, îi spune ea și coboară în grabă treptele de la intrare. „Până și asta știe mai multe decât mine”, își spune Mona și după ce închide ușa se așează supărată pe canapeaua din hol. Oricât ar vrea să
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]