112,413 matches
-
istoriei, permite o clară evidență a potențialelor sau certelor influențe la care au fost supuși cei doi compozitori italieni. Pentru istoria teatrului liric, perioada cuprinsă între cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea este poate, cea mai importantă. Scenele europene sunt dominate de câteva dintre cele mai mari nume de compozitori de operă. Informațiile circulă, partiturile circulă, artiștii circulă și astfel, în Franța, în Italia, în Germania, în Rusia - și
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Roma, 1900) cu bunăvoință am mai putea aminti doar Andrea Chénier de B. Giordano (Milano, 1896). Ultimul deceniu al teatrului liric internațional este dominat deci, cert, de G.Verdi și G.Puccini. Giuseppe Verdi va muri în primul an al secolului următor, 1901. În 1902 C. Debussy propune la Paris, Pélleas et Mélisande, o lucrare de certă valoare dar care marele public nu s-a apropiat așa cum a facut-o în cazul operelor italiene contemporane. Frecvența premierelor lirice de reală importanță
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
hotărarea sa de a deveni compozitor de opere<footnote Idem, Budden, Julian- Puccini, Ed. Oxford University Press , 2002, p. 8. footnote>. Pentru tânărul viitor compozitor, Milano a însemnat la fel de mult ca pentru G. Verdi, în urmă cu o jumătate de secol. Milano înseamnă Conservatorul de muzică, Milano, înseamnă teatrul La Scala! Repertoriul acestei scene era fantastic iar montările grandioase. G.Verdi era mult jucat iar succesul său era din ce în ce mai mare. În stagiunea 1879-1880, dintre cele 60 de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
lovi personajul principal; în Traviata orchestra începe prin a intona motivul morții eroinei, în Don Carlos primele sonorități sunt încărcate de tristețe și de dramatismul unei poveștii sumbre. Este momentul să remarcăm din nou că libretul de operă romantică în secolul al XIX-lea - excepție operele declarat comice- este axat, în majoritatea cazurilor, pe povești triste cu deznodământ tragic: majoritatea eroilor verdieni mor în momentul în care cortina cade: îi amintim pe Ernani, Gilda, Leonora, Violetta, Boccanegra, Riccardo, Carlo, Aida, Radames
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
de o bogăție și spontaneitate inegalate<footnote Tranchefort, Francois-Rene - L’ Opera, ed. Seuil,, Paris, 1983 p. 327 footnote>. Falstaff împlinește magistral gloria operei comice italiene. Este testamentul unui creator de geniu, cu o creație imensă întinsă pe o jumătate de secol, puternic și conștient ancorat în pamântul solid al tradiției unui popor care a creat teatrul muzical. Cu ultimul său opus, Puccini face același gest ca și marele său predecesor pe care îl recunoaște din nou ca maestru și la al
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
finalul dulceacrișor al lui Falstaff, plasându-se însă tot în paleta expresivă a triumfului vieții. 33 de ani despart cele două lucrări- Falstaff (1893), Turandot (1926). Distanța reală între cele două partituri muzicale de geniu este de fapt de un secol. Concluziile însă, sunt aceleași. La sfârșitul acestui comentariu în care ne-am propus să evidențiem câteva asemănări între partiturile celor mai mari creatori de teatru liric italian putem afirma că, în calitatea sa de succesor al lui Giuseppe Verdi, Giaccomo
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și rodesc în urmarea de către om a vieții spirituale. Sfintele Taine au fost numite de Sfântul Grigorie modul de a fi al Bisericii (τὰ ἔθη τῆς Ἐκκλησίας)<footnote Cf. Pr. Drd. Pop Liviu, „Doctrina Sfântului Har la Marii Părinți ai secolului al IV-lea”, în: Orizonturi teologice, Anul I (2000), Nr. 2, p. 158. footnote>. Ele sunt o continuare a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, în măsura îngăduită de firea omenească. Prin Sfintele Taine, omul continuă efectele Răscumpărării noastre de către Mântuitorul Hristos
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
multiculturală bazată pe toleranță și pe respect reciproc este capabilă în orice epocă să construiască o civilizație extraordinară, cu realizări deosebite în toate domeniile, ale cărei valori sunt transmise și valorizate de către multe alte societăți, de-a lungul mai multor secole. Revenind la studiul fenomenului muzical arabo-andaluz, acesta oferă cercetătorului de formație muzicală clasică occidentală posibilitatea și privilegiul de a se confrunta și a analiza o muzică în care tradiția existenței și a contopirii creației și interpretării în cadrul actului artistic este
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
în orașul Babilon. Acești evrei erau descendenții populației iudaice deportate sau exilate în mai multe etape începând cu anul 590 î.Hr., în urma războaielor dintre Regatul Israel și diferiți monarhi babilonieni, soldate cu căderea Israelului sub dominație babiloniană. Treptat, în primele secole ale erei noastre, comunitățile de evrei din jurul Mediteranei încep să sufere persecuții, membrii acestora fiind discriminați și chiar amenințați. Este momentul în care comunitatea evreiască din Babilon va reprezenta punctul de referință și suportul moral și religios al tuturor evreilor
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Al-Zahra de lângă Cordoba, Marea Moschee din Sevilla. Declinul civilizației arabo-hispanice începe în anul 1031, odată cu scindarea Califatului de Cordoba în mai multe regate maure independente. În mod progresiv, coaliția creștină începe ofensiva pentru recâștigarea teritoriului ocupat timp de mai multe secole de musulmani. Reconquista a reprezentat de fapt singura cruciadă desfășurată pe continentul European și s-a realizat în mai multe etape, armatele creștine cucerind rând pe rând toate marile centre urbane dominate până atunci de arabi. Această ofensivă avea să
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Mediteranei. Așa după cum am arătat mai sus, acest exil s-a produs în valuri, pe măsură ce orașele au fost recucerite de coaliția creștină. Intervalele de timp între diferitele valuri de exilați au fost foarte mari - de ordinul câtorva decenii sau chiar secole. Spre exemplu, căderea Saragozei a avut loc în anul 1118, cea a orașului Cordoba în 1236, ultimul oraș recuperat fiind Granada, în 1492. Exista o oarecare varietate și diversitate între diferitele orașe din Al-Andalus, în ceea ce privește arta muzicală. Aceste diferențe s-
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
arabo-andaluze pe teritoriul spaniol s-a efectuat cu ajutorul și prin intermediul mai multor personaje cheie, ce au marcat și influențat decisiv evoluția acestui fenomen muzical. Aceste multiple influențe succesive s-au derulat pe o perioadă relativ lungă de timp - aproximativ patru secole. Să mai notăm că evoluția acestui gen de muzică s-a efectuat și în funcție de contextul geografic, existând centre urbane în care muzica avea o pondere specială în societate. Aceste orașe-stat au polarizat în jurul lor o multitudine de muzicieni și de
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
-se uneori la crearea unor noi piese. Trebuie subliniat faptul că muzica practicată în acele timpuri și care era considerată cultă, savantă și deci predată în școli speciale muzicale, era exclusiv vocală, instrumentele existente servind numai ca acompaniament. La câteva secole după expansiunea islamului, apar primele tentative de notare a repertoriului existent. Această modalitate nu constituia un sistem de notație propriu-zis, fiind mai mult un fel de aide mémoire sau memento, destinat fixării unor repere. Așa-zisa partitură a unei piese
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
autodidact, transmiterea muzicii de la o generație la alta efectuându-se tot prin intermediul oralității, de la maestru la ucenic. Cu toate imperfecțiunile sistemului incipient de notație, acesta și-a dovedit eficiența și a favorizat păstrarea și transmiterea repertoriilor arabo-orientale de-a lungul secolelor. Am afirmat în paragraful precedent că în vederea notării unui cântec, erau utilizate trei elemente capitale : textul literar, ritmul și modul respectivei piese. Este adevărat că nu exista un sistem de scriere a notelor, dar trebuia să existe o reprezentare a
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
a înțelege ce s-a întâmplat atunci trebuie să înțelegi că instituția literaturii era alta decât cea de astăzi. De aceea și valoarea acestor texte trebuie judecată prin raportare la timpul acela. Nu întâmplător marii noștri clasici sunt scriitorii din secolul al XlX-lea, însă judecând contextual vedem că Eminescu a fost un mare izolat, preocupat mai mult de filozofie decât de literatură. Mihai Zamfir, într-o carte recentă spune foarte clar că toată scriitorii din secolul al XlX-lea, cu
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
clasici sunt scriitorii din secolul al XlX-lea, însă judecând contextual vedem că Eminescu a fost un mare izolat, preocupat mai mult de filozofie decât de literatură. Mihai Zamfir, într-o carte recentă spune foarte clar că toată scriitorii din secolul al XlX-lea, cu micii excepții, erau izolați sau nu erau la curent cu ceea ce se întâmpla în Occident, dar reușeau să creeze un limbaj original, pornind de la propria experiență de viață și de cultură: Eminescu citea filozofie, Creangă era
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
bunul gust și concepția interpretului respectiv (Mozart considera gusto drept calitatea supremă a interpretului). Totuși, anumite jaloane sunt necesare. Obligația barocă de a considera mordentul și trilul ca o appoggiatură superioară repetată, este o regulă ce a funcționat în tot secolul XVIII și cunoștea numai excepții precizate. Una din acestea este aceea a non-repetării, potrivit căreia nu este permisă repetarea notei superioare, deci dacă nota precedentă trilului anticipează appoggiatura superioară care inițiază trilul., acesta începe cu nota principală. Din aceeași cauză
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
melodică descendentă, încep obligatoriu cu nota principală; pentru cele din următoarele două măsuri, interpretul poate decide dacă vor începe cu nota superioară (non-repetare) sau dacă prin repetarea notei principale va rezulta o formulă ritmică pregnantă, preferabilă în acest context. În secolul XIX, regula și-a pierdut valabilitatea, ornamentele începând toate, de obicei, cu nota principală, în parte sub influența artei vocale sau a unor practici instrumentale folclorice și, mai ales, datorită funcției armonice tot mai semnificative a notelor melodice. Interpretul se
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
începutul părții a III-a din Sonata op. 110 în Lab major unsprezece modificări de tempo (dacă socotim și modificările agogice) și cincisprezece schimbări dinamice (în total 26 indicații!) în nouă măsuri, ceea ce va deveni un procedeu răspândit către sfârșitul secolului XIX. Mai târziu notația s-a complicat, din nevoia fixării tot mai multor detalii. Compozitorii postromantici și cei impresioniști au ajuns astfel la o aparentă hipertrofie a indicațiilor. Dar acestea sunt adesea justificate. De exemplu la George Enescu, permanentele fluctuații
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Piero Rattalino exprimă poziția că pedalizarea cerută de Beethoven corespunde unei intenții artistice precise. Autorul citează pe Karl Czerny, elev direct al lui Beethoven care - în 1840, când instrumentele erau deja la un alt grad de perfecționare decât la începutul secolului - scria în Suplimentul la Metoda completă pentru Pian op. 500 publicată în 1842: „Pedala se ține pe timpul Recitativului, care trebuie să sune ca de la mare depărtare”<footnote Piero Rattalino: Le sonate per pianoforte di Beethoven, Musica Universita, Roma footnote>. La
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
2 psalmi), Heman (un psalm), Etan (un psalm), Moise (un psalm), formează cartea Psalmilor (Laude) ce conțin 150 psalmi. Psalmii erau cântări acompaniate de instrumente cu coarde (psalterion), de aici și titlul de Psalmoi. Majoritatea psalmilor au fost scriși, în secolul al X-lea î.Hr., în decursul epocii de aur a poeziei israelite. Psalmii reprezintă una din cele mai vechi prezentări de cântări lirice. În totalitatea ei, muzica evreiască, alcătuită din imnuri și psalmi, este destinată marilor solemnități ce se desfășurau
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
apropiat de dicția silabică și reponsa ( A) mult mai melismatică. Repons-ul are o formă ternară ABA, caracterizată prin reluarea unor elemente. Repons-ul folosește cele opt moduri gregoriene, iar când psalmul dispare (din offertorium, partea misei) devine un gen autonom. În secolul al IX-lea călugărul Notker de la abația elvețiană din Saint-Gall, atestă existența Secvenței, care după secolul al X-lea capătă dezvoltări libere. Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia=ceea ce urmează). Melodia
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
caracterizată prin reluarea unor elemente. Repons-ul folosește cele opt moduri gregoriene, iar când psalmul dispare (din offertorium, partea misei) devine un gen autonom. În secolul al IX-lea călugărul Notker de la abația elvețiană din Saint-Gall, atestă existența Secvenței, care după secolul al X-lea capătă dezvoltări libere. Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia=ceea ce urmează). Melodia versurilor (exceptând extremele) este dată de schema a a b b c c... n, acest paralelism
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
-lea capătă dezvoltări libere. Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia=ceea ce urmează). Melodia versurilor (exceptând extremele) este dată de schema a a b b c c... n, acest paralelism desemnând în secolul al XV-lea procedeul de reproducere a aceluiași motiv pe diferite trepte ale scării muzicale. Secvența va rămâne marcată de silabism, coeziune formală și eleganță expresivă. Exemple de secvențe: Victimae Paschali laudes, Veni Sancte Spiritus, Lauda Sion, Dies irae, Stabat
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
procedeul de reproducere a aceluiași motiv pe diferite trepte ale scării muzicale. Secvența va rămâne marcată de silabism, coeziune formală și eleganță expresivă. Exemple de secvențe: Victimae Paschali laudes, Veni Sancte Spiritus, Lauda Sion, Dies irae, Stabat Mater. Începând cu secolul al X-lea în abațiile din SaintGall și Saint-Martial din Limoges este pus în aplicare un nou procedeu numit Tropul, a cărui importanță istorică este inestimabilă, și constă din plasarea de cuvinte, câte o silabă pe notă, pe lungile vocalize
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]