34,020 matches
-
gloata n-are alt rol decît cel de paravan, cu toate astea sînt de acord că fără popor nu se poate face nimic, așa cum nu se poate face nimic dacă înainte de a porni la luptă nu-ți inventezi propria țintă secretă despre care nimeni altcineva nu are cunoștință, spre care să-ți poți trimite săgețile frustrării de fiecare dată cînd simți nevoia. Nu-și poate dezlipi sub nici un chip ochii de panoul dedicat Celui mai Iubit Fiu al Poporului, cu portretul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu este în stare să fie de ajutor țării fiind la o așa de mare distanță. În schimb își ia pe loc revanșa numindu-i pe oamenii lui asasini, porci și fasciști. „Este o nelegiuire, un masacru, organizat de miliția secretă a Piticului“, își mai dă acesta cu părerea de la o depărtare de mii de mile. Încheierea e mai dramatică decît îți poți închipui, reia Bătrînul, iar Poștașul îi aduce aminte șuierînd printre dinți că a citit-o de nenumărate ori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ardea încă de aventuri. O soție v ar schimba de tot viața, îi spusese atunci Tîrnăcop franc în față. Era o șmecheră, lăsase să curgă apa la baie ca să-l spioneze liniștită. — Hoțomano, ai aflat-o și pe asta, micul secret al unui mare combatant care și-a riscat viața în repetate rînduri pentru ca generațiile viitoare să beneficieze de o viață nouă. Ce mai, n-ar fi trebuit să-i racoleze pe Curist și Părințel, a fost ideea păguboasă a lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
brînză, reia Bătrînul gîndindu-se tot la ale lui, imaginea Armatei era deja împroșcată cu rahat cu premeditare, așa cum s-a întîmpat întotdeauna. Foloasele trebuia să le tragă noua clasă politică și Securitatea. — Eu încă n-am auzit de vreun serviciu secret care să pice prost după vreo schimbare de sistem, spune Dendé. — Zicala că fiecare naș își are nașul nu se aplică și aici, spune Gulie încercînd să privească în stradă, domnul Președinte se pare că se va afla în frunte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vedere, zise Poștașul. Știe toată lumea că în multe dintre cazuri tocmai ăștia care se bat cu pumnul în piept că au fost cei mai mari revoluționari, că scopul lor în viață este să vîneze foști securiști și să dezgroape arhive secrete, nu sînt altceva decît niște lupi în blană de oaie. Dacă așa ai pus problema, e clar că l-ai luat cu lopata, că nu i-ai mai lăsat nici o șansă să se apere, l-ai ras cu fulgi cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și entuziasmul unora dintre studenți putea să pună bazele unei mișcări de emancipare a orînduirii politice din țară. Era singurul loc în care glumele și bancurile pe seama Piticului, șușotelile de pe la colțuri împotriva comunismului, cluburile, cenaclurile și întrunirile ilegale din locuri secrete puteau printr-o organizare minuțioasă să fie transformate în tot atîtea amenințări serioase la adresa orînduirii tiranice. Deci în mod obișnuit nu ar fi trebuit să aibă mari dificultăți în recrutarea unui grup de studenți care să fie dispuși să riște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În cazul ăsta, care e singura concluzie care se poate trage? Că nimeni nu și-a dorit niciodată schimbarea cu adevărat. De ce și-ar dori-o de data asta? Știm cu cine avem de-a face. Camarile, partide politice, servicii secrete. Doar numele le-a fost schimbat de la un regim la altul. Apucăturile le-au rămas aceleași, s-au manifestat prin același tip de indivizi mizerabili. Iar blestemul nostru e că la noi au existat mai mulți decît oriunde în altă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând și mai mult cele câteva lucruri care umplu adăpostul. -Acum câteva zile, când am aderat la Uniunea Europeană, și cerul părea o tranșee de artificii multicolore, tu sforăiai ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească nimănui. Târziu de tot, pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea ei, Într-un cufăr cu Încuietori secrete, dar tatăl meu, profesor la o școală de hipoacuzici, un om sever și lipsit de imaginație l-a aruncat la gunoi fără nici un regret. M-am dus pe furiș, l-am recuperat și Îl păstrez cu sfințenie și astăzi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făptașul. Am uitat să spun, că atunci, când s-a comis crima, casa profesoarei de pian nu fusese răscolită, și nici un obiect nu fusese clintit de la locul lui. Proprietarul actual a ascuns pictura În tot acest timp, Într-o nișă secretă a casei. Se temea că el și soția lui ar putea putea avea soarta sărmanei profesoarei. Într-una din veri, când erau plecați În vacanță la o rudă din Timișoara, casa a fost călcată de hoți. Lipsea un singur obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uzată de piele, trăgea troșcoleta pe burta sa și se foia de jur Împrejur. Uneori Dora era lăsată să-și bage nasul În ea. Dar de cele mai multe ori Își dregea glasul, Întinzându-și mâinile amenințător, și se Întreba oare ce secrete ascundea tolba magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea sa dramatică. Ajungând la vârsta de unsprezece-doisprezece ani, Dora voia să răsplătească favoarea. Sentimentul acesta creștea În ea din ce În ce mai mult. — Și, Într-un final, am făcut-o. În timp ce unchiul Fritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
seara aceea. După câtva timp, am devenit mai Îndrăzneață și am Încercat să-mi dau seama de unde venea confuzia aceea. Mângâindu-mă pe tot corpul, mi-am dat seama că sursa era știi-tu-ce. Așa că... ei, mă rog, nu-i cine știe ce secret: am Început să mă pipăi. Dar pătura cu care mă Înfășurasem Îmi amintea de mâinile bucătarului, așa că m-am oprit destul de repede. Apoi până la urmă am adormit cumva. Dora luă o pauză, gânditoare: M-au trezit niște mâini care Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
domnule Knisch. Scăpați de povara care vă apasă. Mărturisiți. —... greșită, reuși să adauge Pieplack, Înainte ca Diels să repete gestul cu fermoarul, care acum părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator necunoscut? Sau ultimele cuvinte pe care le-a rostit Înainte să moară? Domnule Knisch, se aplecă Înainte cu un elan dramatic, vreți să mărturisiți? — Să mărturisesc? Vreți să insinuați, că sunt suspect? Așa ceva este absurd! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp. Nu mai era de-ajuns să documenteze chelnerițe care Își arătau fundurile roșii, Îmbrăcate doar În șorțulețe dichisite, cu sandale În picioare și diademe din dantelă În păr. — Asta făceai tu În „cutia neagră“ din Shanghai Bar? Documentai viața secretă a angajaților tăi? Anton se Întinse după țigările mele. Și ce dacă părăsise Viena pentru că autoritățile Începuseră să manifeste interes pentru filmele pe care le Înregistrase În camera cu ușă neagră din spatele perdelei de mărgele? Erwin Winkler, unul dintre colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu e nimic care să te incrimineze, nu Înțeleg ce te tot agiți. Îți amintești de femeia În roșu de pe afișul din camera ei? Ei bine, dacă aș fi În locul tău, i-aș urma exemplul și aș Închide ochii. Cine știe ce secrete avea prietena asta a ta? — Apreciez grija, i-am spus. Dar din câte-mi amintesc, doamna la care se referea deschisese deja ochii, expirând un nor de fum amenințător care Începuse s-o cuprindă - „ca aura aia pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ÎN TANDEM“ și „UN VIENEZ VA FILMA NOUA PANDORĂ“, vestea mai departe al treilea și al patrulea. Mi-am mușcat pumnii. — Pe ăsta Îl știi? Deschizând la secțiunea despre călătorii, Dora Întoarse ziarul ca să-l văd și eu. „EXPLORAȚI CONTINENTUL SECRET AL SEXELOR - ÎN COPENHAGA!“, Îndemna titlul strident, imprimat cu litere semi-Îngroșate deasupra articolului principal de pe pagina respectivă, un material prolix despre noile zboruri Berlin-Moscova din sezonul de vară. Nu, Într-adevăr, am recunoscut, ăsta mi-a scăpat. Am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lega aceste obiecte care, aparent, n-aveau nici o legătură Între ele, am continuat netulburat, sunt sigur că lumea s-ar fi dezgolit În toată splendoarea sa strălucitoare! Și, În orice caz, am adăugat conspirativ, Îmi imaginez că există o legătură secretă Între ochii negri ai unei anumite persoane la care mă gândeam, bobinele unui proiector de film și perla ascunsă În portțigaretul sub formă de scoică, aflat Întâmplător În posesia mea. Nu puteam să disting deocamdată ce fel de legătură era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Oh, presupun că ar fi reconfortant să aflăm identitatea celei care a sunat, dar mă Îndoiesc că asta ar rezolva problema noastră. Nu, să presupunem doar că dumneavoastră o cunoașteți. Și să mai presupunem că vă aflați În posesia obiectului secret, pe care l-a luat cu ea. Pentru mine, asta ar fi de-ajuns. Dacă intuiția nu mă Înșeală, și În seara aceasta ați venit să luați ce v-am dat, dar să și ascundeți ceva, poate chiar În spatele acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce mi-am jurat că n-o să-mi îngădui! - mi-au dat lacrimile și de vină-i numai vorbulița asta, „cidru“. Are fler - ar putea-o lua pe urmele lui Groucho Marx și ar putea câștiga o avere ghicind cuvântul secret. Pe-al meu îl dibuie de fiecare dată! Și câștigă potul cel mare al pocăinței mele! — Îmi pare rău, dar nu mai pot da înapoi, am acceptat invitația - mergem! — Mergeți? Și cum, Alex, nu-nțeleg nimic din planul tău, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în Antologie de poezie engleză de la începuturi pînă azi, vol. III, Editura Minerva, București, 1983, p. 267. Poem de Dylan Thomas (poet britanic velș, 1914-1953). Rușine. Sunteți tari! Mari fanfaroni, mari șmecheri. Curvă. Uniunea Americană a Libertăților Civile. Societate irlandeză secretă, fondată în anul 1843, care își propunea să lupte împotriva stăpânirii engleze; ulterior a devenit organizația secretă a minerilor din Pennsylvania. A fost desființată în 1877, când liderii ei au fost condamnați la moarte după un lanț de atentate îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Poem de Dylan Thomas (poet britanic velș, 1914-1953). Rușine. Sunteți tari! Mari fanfaroni, mari șmecheri. Curvă. Uniunea Americană a Libertăților Civile. Societate irlandeză secretă, fondată în anul 1843, care își propunea să lupte împotriva stăpânirii engleze; ulterior a devenit organizația secretă a minerilor din Pennsylvania. A fost desființată în 1877, când liderii ei au fost condamnați la moarte după un lanț de atentate îndreptate împotriva unor înalți funcționari din industria minieră. Denumire colocvială a membrilor Uniunii Mondiale a Muncitorilor Industriali. Adlai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Viața unui soldat e viață de câine. Civilii erau aceia care luau salarii mari, Îi jefuiau pe soldați la cărți, Îi insultau și chiar se băgau Între un soldat și soția lui. Dar frustrarea sa nu dură mult. Mai existau secrete pe care le putea descoperi pentru soția lui dacă-și ținea ochii și urechile deschise. Așteptă o vreme Înainte de a duce ultima ladă În Încăperea maiorului. De-acum șampania curgea În valuri. Toți trei bărbații vorbeau concomitent, iar paharele maiorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să fii acasă. Se văzu pentru moment În fața unui deșert de pupitre din lemn de pin, cu rânduri peste rânduri de fețe răutăcioase, și Își aminti vremurile când se simțise Împresurat de briza rece și ușoară a indisciplinei, când semnale secrete și icnete de râs mascate Îi puneau În primejdie pâinea de fiecare zi, pentru că un profesor care nu poate păstra ordinea trebuie până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul lucru pe care nu-l cunoscuse niciodată: securitatea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
amesteca Încă un cocktail. Cuplurile căsătorite sunt atât de plictisitoare. —Știu. E groaznic, am aprobat eu. Adevărul este că o prietenă măritată nu este la fel de amuzantă ca pe vremea când era celibatară. Trebuie să recunosc că una dintre temerile mele secrete și foarte superficiale În legătură cu măritișul fusese aceea că voi deveni la fel de insipidă ca insipidele mele prietene măritate. Și tu, Lauren, de ce te-ai despărțit de Louis? am Întrebat. Lauren oftă, apoi spuse: Ne-am despărțit pentru că... hmm... Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că eu nu aveam timpul necesar să duc la bun sfârșit o astfel de treabă. Trebuia să recunosc În sinea mea că ideea cu tapetul chinezesc chiar suna minunat, iar Milton mi-a spus că avea cele mai grozave surse secrete pentru a face rost de mobilă magnifică. În mintea mea plănuiam deja aici o petrecere-surpriză de ziua lui Hunter - atunci când va fi gata, locul avea să fie un spațiu nemaipomenit pentru a găzdui o petrecere. —Ei, spuse Milton golindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]