29,685 matches
-
uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
probe care să sugereze că ar fi fost subvenționați În vreun fel mai sinistru decât cu burse de la Îngăduitoarea Ivy League. O dată sau de două ori, strecurase ca din Întâmplare În conversație prezența În Indonezia a Agenției centrale de spionaj, secret cunoscut de toată lumea, dar Întâmpinase doar priviri nedumerite, așa Încât renun țase. În orașul ăsta nu puteai să fii niciodată sigur de ce pretindea unul sau altul că ar fi, Însă lui Margaret nu-i păsa câtuși de puțin. Oricum, Din părea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rugau să le aranjez Întrevederi la Palat. Toți băieții ăia răutăcioși... Mick și-a pus buzele pe gura sticlei și a Început să o lingă cu voluptate. ...au lansat un zvon. știi ce reputație are președintele! și nu e nici un secret, cu mine s-a purtat Întotdeauna foarte corect! — Hm-hm, a mormăit Mick cu sticla la gură. — Eu sunt În orice caz Încântat să vă cunosc, a spus Rudy Înainte de a se Întoarce la mașina lui. Acum spune ce te aduce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a auzit și pocnetul capacului cutiei poștale. Adam s-a ridicat și a văzut-o pe Margaret apropiindu-se de casă Împreună cu un european. Cred că n-ar fi rău ca tot ce-am vorbit să rămână până una-alta secretul nostru, ce părere ai? a Încheiat Din aproape În șoaptă. Adam a Încuviințat, deși nu pricepea de ce-ar fi trebuit să se ascundă de Margaret. Tot ce Înțelesese era că devenea Întru câtva complicele lui Din. Margaret s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce dorea era să nu se mai despartă de tatăl lui. — Cu totul Împotriva principiilor mele, a explicat Z mai târziu, m-am dus să vorbesc cu tata. Adam Îmi spusese că Își caută tatăl adoptiv și nu-i nici un secret că tata are relații. Mi-e silă să pronunț cuvântul ăsta. Nu pot să sufăr nici măcar să-l am În minte, mă umple de rușine. Dar altă posibilitate n-aveam. Ca să obții ceva rapid În țara asta, e singura cale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deschidă fișetul, inelul masiv de aur se izbi de mânerul metalic, își clătină de două ori capul, coama bogată i se zbătu pe spate, apoi se întoarse și-i înmână Carminei rola pentru mașina de calcul. Numai păstrează, te rog, secretul, uite, pune-o în plicul acesta, ce-ar însemna să mă trezesc cu toată armata de la financiar pe cap! Emilia se așeză pe scaun, într-o poziție relaxantă, cu sânii scoși în evidență. Își aprinse o țigară și fumă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și apleca pleoapele ea singură rușinată de suspiciunile sale. Poate din seara aceea începuse schimbarea Elenei, transformarea ei din zi în zi, maturizarea, ori poate toate acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atunci era în largul ei, nestingherită, primea informații cu interes și-și exprima la rândul ei punctul de vedere, știa că nu există o a treia persoană care să cerceteze, cu ochiul critic. Mereu își dorise o prietenie absolută, fără secrete sau taine. Odată realizat acest lucru s-ar fi născut pentru ea sentimentul că are un plus de siguranță. Dar de fiecare dată avusese dezamăgiri, iar ea ajunsese la concluzia că dorința ei era imposibilă, două femei nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o parte și-n alta, zdruncinați de mașină. M-am gândit că, de fapt, între mine și ea nu exista nici o deosebire, ba ea părea a fi chiar mai corectă decât mine, își afișa fără jenă intențiile. În mare secret pot să adaug că acolo, de la o masă vecină, mă fixa un individ. Nu știu ce se întâmpla cu mine, dar de la o vreme ocheadele îmi provocau o vie iritare. Până la urmă am reușit să-mi înfrâng starea de nervozitate, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e nasol să te compare cu o bătrână, am iubit-o foarte mult, și eu nu-i zic atunci imediat, rămâne secret ce știu eu și mă bucură și mai mult detașarea mea și joaca lor neîntreruptă, să ai un secret al tău pe care să-l știi doar tu și Dumnezeu, mult timp m-am gândit oare ce a vrut să-mi spună atunci bunica mea. Miau aruncă cu mere prin casă și de la balcon, desenează lămâile cu nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Eleanor nu-și dezlipi ochii de la Adrian. — La ce te prinzi? repeta ea. Adrian dădu să deschidă gură ca să-i răspundă, insă exact atunci Șam reapăru în ușă dinspre vestibul. — Problema e să-i găsești punctul slab, călcâiul lui Ahile, secretul întunecat ce-o macină. Poate că n-are așa ceva, zise Adrian. — Toată lumea are, îl asigura Șam. Această remarcă păru să aibă un efect mai mare decât cel dorit de el. Tot Șam a fost cel care a rupt tăcerea încordata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da, zise Eleanor cu regret. Pe urmă m-am răzgândit, dar era prea târziu. — Păi, a fost și vina lui. El te-a provocat... Acum unde e? — Bănuiesc că încă doarme. Doarme în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să-ți răspund! se înverșuna Adrian. Nu, n-o pot accepta! Nu pot suporta ideea unei jumătăți de milion de oameni care să știe adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
acea dumbravă veselă și plină de viață în care plantele și viețuitoarele își duceau existența împreună, bucurându-se de belșugul pe care primăvara l-a rezervat cândva lor și în taina căruia codrul ascundea printre ramuri, în podoaba lui, numeroase secrete pe care vietăți de tot felul și suflete mii le-au adăpostit dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
numeroase secrete pe care vietăți de tot felul și suflete mii le-au adăpostit dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul său tainele vieții și adăpostește de-a lungul sutelor de ani mii de fapte vitejești și întâmplări fermecătoare. Când sămânța sa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar eu i-am dat 500 de lei. Acum, recent, într-o zi însorită am ieșit afară, în pauză. Ne-am povestit deosebite întâmplări petrecute în vacanța de vară. Ancuța este sinceră cu mine, de aceea ne putem păstra bine secretele. Amândouă o iubim mult pe stimata noastră învățătoare. Eu și cu Ancuța avem unele lucruri comune. Mereu ne întrecem la învățătură. Vom afla noi vreodată cine învață mai bine! Apreciez foarte mult ambiția ei. De aceea mi-am făcut-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă mică care este foarte încăpătoare. Aș zice că Ford are o inimă de aur
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mi-am îmbrățișat cu drag părinții și leam spus că nu-i voi mai supăra niciodată. Surprinși de vorbele și faptele mele, m-au întrebat atunci de ce am luat această hotărâre și cine m-a îndemnat. Am ținut însă ascuns secretul meu și le-am spus că așa este normal și corect să procedeze orice copil din întreaga lume. Ingrid Năstase, clasa a VI-a E Visul Delirul febrei în care mă găseam îmi aducea extraordinare imagini ciudate, ființe deosebite și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ultima dată la băi. E o cinste pentru mine să... Cum o să te refuze? Îl liniști Zegrea. Sunt În joc interese mari. Tocmai de-aia m-aș bucura să-mi fie acceptată oferta. Când plecați, domnule profesor? Sau e un secret? Nu știu Încă. Am omis să citesc data. E clar, zise librarul, e secret. Vin și vă iau. Dumneavoastră trebuie să fiți pregătit În orice moment. Pentru orice eventualitate. Bine gândit, domnilor! decretă librarul admirativ. Vă duc și vă aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru Înaintând prin nămeți, dezinvolt ca un tab, căci gânduri minunate Îi treceau prin cap: omul cu anunțul ținea În mâna sa cheia vieții, secretul ei ultim, dacă e În stare să doneze „orice alt organ”. Prin urmare chiar și inima. Se poate deci trăi și fără ea, căci nu e casa sufletului. Doar cu un rinichi, s-au mai văzut cazuri. Și cu jumătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
preferință, și multe altele. Ce păcat că muzica nu te ajută să vezi și sentimente. Ar fi curios să știe ce formă ar avea sentimentele Zorelei față de el, deși era limpede că așa ceva nu se poate dezvălui. E ca un secret militar sau de stat. Se poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După caz. Domnul Brândușă era cel mai fericit. Zâmbea mereu lângă tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla idee că Clio Aames este reală și face parte din lumea asta îmi provoacă durere. Am ridicat piciorul pe sub masă și am încercat s-o împing. Ea îmi ghici gândul și lăsă scaunul jos pe toate cele patru picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-l cumpărăm pentru amândoi? Ca un bun comun. De împărțit. — O! — Doar dacă, am zis, mângâind-o pe mână așa cum făcuse și ea, doar dacă nu vrei să cumpăr un hamac doar pentru mine fiindcă îți dorești, poate, în secret să cumperi ceva doar pentru tine și, odată ce voi fi cumpărat hamacul, să poți spune „dar chiar mi-ar plăcea asta, iar tu ți-ai cumpărat un hamac frumos ieri bla-bla-bla“. Cum mai știi să strici plăcerea oamenilor! zise Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și sincera bunătate a lui Clio - îi puteți spune chiar instinct matern - e ceva ce majoritatea prietenilor noștri probabil nici n-ar bănui. Dar există, e acolo, puternică, directă și evidentă, dacă știi unde să te uiți. Un fel de secret aflat în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la cină pentru a hrăni peștișorii care se adună seara la malul mării. — O să te ajute, scumpule, zise Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jos? — De ani de zile. — Dumnezeule, asta-i mult. Nțț! Nu când te gândești la cât voi mai sta aici. Probabil că ți-e tare dor de ei. — De cine? De familia mea? Mda, mie dor de toți - de prieteni, secrete, bârfe, de toate lucrurile astea, de barurile cu adevărat mișto, alea în care-i cunoști pe toți. Aveam un loc la facultate, muzică, haine - avea niște haine foarte tari, apropo - și, Doamne, produse de îngrijire a părului. Aveam o băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]