138,178 matches
-
Gus Van Șanț, decît filmul propriu-zis, care cade în păcatul vulgarizării, în primul rînd prin... colorizare și calc stereotip și nu neapărat prin ambiția cineastului de a apărea și el în același cadru în care - ca de obicei - Hitchcock își "semna" opera printr-o scurtă apariție, Van Șanț discutînd chiar cu o persoană care pare a fi maestrul însuși. Dialogul" astfel instituit îi dă drept la replică celui în viață care-și argumentează opțiunea arătînd că procedează că în teatru, propunînd
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
ca de un personaj enigmatic și înțelept. Acolo mai veneau și prietenii săi Petre Tutea și Bucur Tîncu, cel dintîi (asimilat ardelean pentru studiile sale la Cluj) întreținînd atmosferă cu interminabilele rostiri, pline de teorii îndrăzneț înțelepte (era, atunci, marxist, semnînd, ca în revistă Stînga, P. Boteanu), punctate, deseori, de un rîs homeric. Aici își petrecea serile, pînă tîrziu după miezul nopții, Cioran, adesea rîzînd exuberant, cînd se istoriseau anecdote despre țăranii ardeleni. Firește că în cartea d-lui Vlaicu Barna
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
publicase cîteva cărți și conducea cotidianul Facla, scoțînd înainte revista avangardista Contimporanul. Facla, în cele patru pagini ale sale, era un ziar democratic, acordînd mult spațiu literaturii și artelor. Acolo lucra, ca factotum, N. Carandino, care pe lînga cronică teatrală, semna și editoriale. Și asta pentru că zile întregi Vinea, acaparat de amorurile sale, era de negăsit. Cînd un eveniment politic mai deosebit reclamă semnătură directorului sub editorial, daca Vinea nu era de găsit, atunci N. Carandino (mi-a povestit-o nu
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
aceitunas (1982). Îi urmează: La isla inaudita (1989), precum și Sin noticias de Gurb și El año del diluvio (despre care nu am informații privind anii apariției). Împreună cu soția sa, Cristina, care este o distinsa cerfcetătoare în istorie modernă, Eduardo Mendoza semnează eseul-album Barcelona modernista (1989). 2) Născut la Barcelona în 1943, scriitorul petrece aproape un deceniu (1973-1982) la New York, unde lucrează că traducător-interpret la Națiunile Unite. Revenit în țară în 1982, se dedică în exclusivitate literaturii. Poate fi văzut adesea scriind
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
se înghesuie în auz fragmente cunoscute dintr-o piesă sau alta ascultata, defilează voci, timbre, nuanțe, tresar la fulgere, scîrțîieli de geamuri, coborîri precipitate pe scări de lemn. Cît mister, pe lîngă taină fiecărui text, autor, al inflexiunilor vocale! Am semnat atîtea regii, ascultînd teatrul radiofonic! Mi-am imaginat într-o mie de feluri studioul de înregistrări. Nici o singură proiecție nu seamănă cu ceea ce aveam să văd în realitate. Practică din anii studenției se făcea, de regulă, la Institutul Călinescu sau
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
subtile, la fel de exersate în lectură și cu un vocabular la fel de bogat că al ziaristei - s-au dus de mult. * Tot ignoranța și impostura denotă și articolele traduse din publicații în limbi de circulație, fără nici o indicare a sursei, și uneori semnate cu dezinvoltura de traducător în calitate de autor. Procedeul incorect e evident cînd în text sînt nume rusești, poloneze, cehe etc. păstrate cu grafia franceză sau engleză. De exemplu, în COTIDIANUL nr. 246 am putut cîți titlul de o șchioapa "Nikita Mikhalkov
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
numele bunicului, Constantin, si Paul, numele nasului. Camilian m-am botezat singur, după ce l-am pierdut pe tatăl meu, Camil Demetrescu, mort la 36 de ani. Voiam să retrăiască prin minte, și primele lucrări la Academia de Bellearte le-am semnat cu numele lui. Nu este un pseudonim, ci un pios omagiu pe care i-l aduc de-o viață. Am ramas, asadar legat de Bucegi, dar am copilărit - de la vîrsta tinerii de minte - la Miercurea Ciucului, unde tatăl meu, ofițer
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
mereu de o prognoză a momentului politic. Verific întotdeauna uimit luciditatea, clarviziunea care străbat din prospecțiunile elaborate de dînsa, capacitatea de a evalua fără părtinire resursele taberelor în conflict. Cunosc și textele publicistice din "Frankfurter Rundschau", ziar de prestigiu, unde semnează o rubrică de comentarii - indiciu de considerație înaltă care nu se acordă decît unor aleși. Acolo pledează pentru apropierea de Apus, pentru lipsa de echivoc în opțiunile de integrare și democratizare, pentru respect față de adevăr și rațiune în demersul cetățenesc
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
drepturilor minoritarilor. Această a fost condiția expresă, formulată de marile puteri, a recunoașterii revenirii sau venirii noilor provincii la patria mama. Dar Ionel Brătianu, incontestabil făuritorul României Mari, nu se împacă deloc cu aceste condițiuni (de altfel, a refuzat să semneze, de aceea, tratatele de pace, părăsind Conferință, venind, apoi, Vaida-Voevod care le-a semnat în numele țării) și le va ignora. Să mai adaug faptul nefericitei distribuții minoritari-majoritari. Minoritarii erau concentrați în mediul urban iar majoritarii în cel rural. Această realitate
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
sau venirii noilor provincii la patria mama. Dar Ionel Brătianu, incontestabil făuritorul României Mari, nu se împacă deloc cu aceste condițiuni (de altfel, a refuzat să semneze, de aceea, tratatele de pace, părăsind Conferință, venind, apoi, Vaida-Voevod care le-a semnat în numele țării) și le va ignora. Să mai adaug faptul nefericitei distribuții minoritari-majoritari. Minoritarii erau concentrați în mediul urban iar majoritarii în cel rural. Această realitate, frustranta, va pregăti condițiile pentru dezvoltarea și în forme acutizate a naționalismului românesc, chiar
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul (1880) semnat Rienzi nu e al lui Zamfirescu. E drept, a scris, împotriva acestei ipoteze, Perpessicius și, mult mai tîrziu, Augustin Z.N. Pop. Dar nu uit că a pledat pentru paternitatea prozatorului asupra acestui nefericit articol Tudor Vianu și, fugitiv, Călinescu
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
din belșug. - Pentru mine, interesant ar fi acum să ne întoarcem în anii adolescenței dvs. pe cînd erați licean la "Spiru Haret". Cu cine ați fost coleg? - Cu Dinu Noica, Arsavir Acterian, Cornel Valjan, Radu Mislea, Marcel Avramescu - cel care semna Jonathan X. Uranus, era ezoterist și a avut o biografie interesantă -, cu Radu Sighireanu, un foarte dotat poet, a murit tînăr, de tuberculoză, fusese să se trateze și la Davos, în Elveția, dar degeaba... - I-am întîlnit numele în cartea
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
l-a arătat. Se vedea că ne îndrăgise. În special pe Dinu Noica, pe Radu Sighireanu și pe mine. Îi arătăm ce scriam. El l-a sfătuit pe Dinu, fiindcă i s-a părut că Noica Constantin sună urît, să semneze la debut A.C.Ion. Aceste poezii din Vlăstarul, semnate A.C.Ion, sînt ale lui Dinu. - Adolescenții aceia din clasa a VII-a de la Spiru știau că excentricul lor profesor e el însuși poet? - Sigur. Atunci, în 1927-28, era o mare
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
Curtea de Casație, un rang juridic înalt. Colegii lui îl tachinau, rîdeau de el: "Bine, Barbule, ce-ai vrut să spui cu poezia aia, ce te-a apucat, te știam om serios", și el se necăjea, așa că am început să semnez Barbu B. Brezianu, ca să evit confuziile. Uitați, de exemplu aici, un număr din Ultima oră, din 2 martie 1929. Vedeți? Semnătură mea cu B. la mijloc. Inițiativa paginii acesteia îi aparținuse tot lui Comarnescu. Aflase el că mai trăiește, complet
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
interpreți ai evangheliilor, exagerările de orice fel și nu în ultimul rând minciună ridicată la rang de principii, exagerările inevitabile luate drept adevăr și argument. Împăratul însuși este "luat de val" și, la un conciliu episcopal dintr-o provincie orientala, semnează un edict prin care creștinismul devine religia oficială a imperiului. Cum se produce această transformare a împăratului Sapiens, de la contestare ironică și autoironică, de la vehemență celui ce dictează uciderea în arene a gladiatorilor creștini, până la acceptarea edictului și, implicit, sanctificarea
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii în imperiu. Ce să facă umilul arhivar cu acest manuscris? Să-l pună în circulație? Să-l lase în continuare ascuns? Răspunsul Papei - căruia i se adresează - e definitiv: să rămână în continuare necunoscut "căci nu se
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Eugen Simion, care se plânge (în treacăt...) că este pentru prima oara în ultimii 30 de ani când numele său apare în această revista. Caius Traian Dragomir nu comentează reclamația și pune punct interviului. * O atenție aparte merită o evocare semnată de Maria-Luiza Cristescu: Nichita: schije dintr-o bombă. Malitios-tandră, prozatoarea îl portretizează pe Nichita Stănescu foarte expresiv (la scurtă vreme după moartea poetului): "Nichita este singur și n-are nici o antenă pentru social și politic. Structura lui de copil răsfățat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Georgeta Drăghici Nu se întîmplă de prea multe ori că firul epic al unui român să fie susținut de un narator atît de neobișnuit că în cazul volumului Dispariția orașului Iași ("Institutul European", Iași, 1998) semnat de tînărul prozator Cătălin Mihuleac. Dispariția orașului Iași este povestita de "copilăria complexata a lui Boris", care dă și cîteva explicații către finalul cărții spre mai bună înțelegere a narațiunii datorată cititorului (ce a așteptat pagina cu pagina dezvăluirea misterioasei
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
nas cu negi. A vorbi despre mine înseamnă a vorbi despre nasul meu cu doi negi (...). Dorința lui Boris este să scape de mine. Eu, copilăria lui complexata". Bucuria celui ce s-a încumetat să deschidă acest al doilea volum semnat de Cătălin Mihuleac (primul a apărut în 1996 la Editură "Mașină de Scris" și se numește Garsoniera memoriala confort trei) este deosebită cînd găsește un asemenea tip de explicație pentru că nu prea are parte de-a lungul românului de prea
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
sosit "de la lucru de-a dreptul, în ținută, totuși îngrijita, de atelier", la o librărie unde scriitorii acordau autografe, îl solicită în acest sens și pe clientul său ce-l admira: "O să vă rog, mi-a spus Tăflan, să-mi semnați și alte două volume din bibliotecă mea. Frumos cartonate și cu oarecare lux, le-a scos dintr-un pachet. Tăflan avea prin urmare o bibliotecă, o grijă de cărturar delicat pentru cărțile lui, cumpăra din strădaniile lui cărțile preferate, pe
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
în teoreticienii pe care autorul îi cercetează, de la Aristotel la formaliștii de la Praga. În gradata lor acumulare, ele determina și liniile de forță ale unei problematici a poeticii. Călin-Andrei Mihăilescu le prezintă cu limpezitoare conciziune în postfața pe care o semnează: ideea că literatura e o structură, că ea are un caracter (non) mimetic (în funcție de cum definim mimesisul), că are o functie epistemologica (prin capacitatea să de a-și crea propria reprezentare) și că se află într-o relație specială cu
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Cronicar Buldozerul de cauciuc În CONVORBIRI LITERARE nr. 12/1999 (primit abia zilele acestea) am citit un atac stupefiant la adresa lui Z. Ornea, semnat de Mircea Platon. Numele publicistului ieșean nu ne spune nimic, dar citindu-i articolul scris cu ură aflăm că inteligența nu-i prisosește. Iată cum începe: "Natura are oroare de vid, literatura nu. Și de aceea există Z. Ornea. "Există
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
echivalent autohton, în românește categoric da. Există departamente de Relații publice în cadrul unor facultăți, cea de Studii Economice și cea de Litere, amîndouă la Universitatea din București (dar probabil și la alte universități din țară). Cît despre prefața acestui volum, semnată de Gabriel Mardare, îmi este, iarăși, destul de greu să mă pronunț: citit în vreun ziar, acest text ar fi oarecum simpatic. Ca prefață, e consternant. Gabriel Mardare glosează pe marginea amintirilor sale, a experienței proprii, din vremurile mizere de dinainte de
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Ioana Bot La data cînd mi-a parvenit ultimul volum de proză semnat de Adrien Pasquali (Le pain de silence, Geneva, Editions Zoé, 1999), autorul plecase dintre noi, iar această ultimă carte devenise chiar ultima; gest disperat - ca orice asemenea gest - moartea pe care Pasquali și-a dat-o înconjoară cu un halou
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
Zoé, 1999), autorul plecase dintre noi, iar această ultimă carte devenise chiar ultima; gest disperat - ca orice asemenea gest - moartea pe care Pasquali și-a dat-o înconjoară cu un halou straniu Pîinea de tăcere și - retroactiv - toate celelalte titluri semnate de el. E greu să vorbești sau să scrii despre ele, tot astfel cum este dificil să numești doliul, moartea, absența, ceea ce e dincolo de clișeu, ceea ce s-a înfăptuit pentru că nu se putea spune - pentru că (dacă ar fi să continuăm
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]