2,366 matches
-
ea și a pus capăt durerii și suferinței ei grele. Radu nu zise nimic doar se mulțumi să aprobe din cap, ștergându-și ochii și fața, oftând. Deși tristețea lui era vizibilă, părea liniștit. Pe chipul său se așternu o seninătate melancolică. Nu mai era crispat ca la moartea tatălui său. El îi luase pe Ramona și Andrei de lângă sicriu, ducându-i în camera lui, unde ardea un foc bun, oferindu-le câte o cafea fierbinte și vin roșu. -Cum vi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
modul în care a vândut casa, adica mai exact suma, ascunzându-și starea sufletească prin care a trecut, îl sărută și plânse, întrucât știa cât de greu i-a fost să se despartă de casa părinților. Cel care le aduse seninătate și zâmbet este Ionuț fiul lor, care intră cu un bulgăre de zăpadă și aruncă cu el în tatăl său, tăvălindu-se de râs. Radu îl luă în brațe și îl sărută cu ochii umezi. în acel moment intră doamna
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
purta de parcă magazinele ar fi fost doldora de bunătăți, iar ei ar avea venituri astronomice. La început tocmai această capacitate de detașare de mizeria zilnică a cucerit-o, apoi auzind zi de zi aceeași poveste, văzându-i zi de zi seninătatea cu care se așează la masă, pofta cu care savura "bunătățile", fără să se întrebe cum au "aterizat" acolo începuseră să o obosească și să o întristeze. Muncea ca o sclavă afișând o fericire deplină. Nu voia să afle nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu o femeie de dincolo de masă, e atent, însă, la tot ce fac și îmi sare în ajutor, îmi face recomandări, elegant, recunosc în felul lui de a fi maniera intelectualilor interbelici cu stare bună, intelectualii care tratează dezastrele cu seninătate, îmi place această detașare a lui Jozsi, alunecăm într-o conversație pe teme de destin, se ridică și mă invită la o plimbare prin grădină, îmi dau seama că vrea să îmi spună ceva, o fi el depravat, îmi spun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vioara în timp ce simte cum i se lichefiază trupul, o frică îngrozitoare de moarte îi dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul acela amar peste care și-a lipit o mască senină, foarte convingătoare, chiar pare senină, numai că seninătatea ei e de suprafață, exact ca cinismul lui Sandei, două prietene, două femei rănite profund, măștile lor ca niște lespezi de piatră bine lipite peste mormintele pe care le închid în ele cu strășnicie, una bătându-și joc de toți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Domnul J.L.B. Matekoni îi aruncă o privire lui Mma Ramotswe, semnalându-i că ar trebui să iasă din bucătărie. Va fi mai bine, reflectă el, dacă menajera și-ar reveni fără martori. Nu-și imaginase c-o să primească vestea cu seninătate, dar în nici un caz nu-și închipuise c-o să fie în stare să emită niște profeții atât de jenante și tulburătoare. Cu cât stă mai repede de vorbă cu vărul și-i aranjează plecarea, cu atât mai bine. Se întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Te caut cu bastonul pe lângă borduri, unde ești? Cerule, mă orbești, prea mult albastru ai turnat în ochii ei, tipare de modelat îngeri. Cerule, ca să fii cer, câte firimituri i-ai răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Odată cu trecerea anilor, descoperise că o înțelegea din ce în ce mai puțin în loc să o înțeleagă mai mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline de seninătate într-adevăr, dar oare se gândea la ce simțea, oare analiza și raționa? — Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți degustătorii oficiali ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lucrurilor care ne aparțin. Am privit din nou soarele care cobora spre mare cu reflexe roz și m-am gândit că eram un prost. Trăiam o splendidă după-amiază din viața mea, trebuia să strâng aripile stânjenelii peste momentul acela de seninătate. S-a întors îmbrăcată cu costumul de baie de culoarea prunei și un prosop sub braț. Era încă incredibil de frumoasă, mai slabă decât atunci când o cunoscusem, poate mai dură, dar mai leală. Trupul bine îngrijit corespundea perfect sufletului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sanitar. Dacă epidemia nu se oprea de la sine, n-avea să fie învinsă prin măsurile imaginate de administrație. Cu toate astea, seara, comunicatele oficiale continuau să rămână optimiste. A doua zi, agenția Ransdoc anunța că măsurile prefecturii fuseseră primite cu seninătate și că vreo treizeci de bolnavi se și declaraseră. Castel îi telefonase lui Rieux: ― Câte paturi oferă pavilioanele ? ― Optzeci. ― Cu siguranță că sunt mai mult de treizeci de bolnavi în oraș! ― Sunt cei cărora le e frică și ceilalți, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu va fi oprită la timp. Rieux tăcea. În această perioadă, vremea păru să se statornicească. Soarele aspira băltoacele ultimelor averse. Cerul albastru și frumos revărsând o lumină galbenă, avioane murmurând în căldura născândă. Totul în acest anotimp invita la seninătate. În patru zile totuși, febra făcu patru salturi surprinzătoare: șaisprezece morți, douăzeci și patru, douăzeci și opt și treizeci și doi. A patra zi, se anunță deschiderea spitalului auxiliar într-o fostă grădiniță de copii. Concetățenii noștri, care până atunci continuaseră să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
posibil. Rambert le-a mulțumit. "Sunteți fericit ?" întrebă bătrâna. El a spus da, dar la altceva se gândea. A doua zi, sub un cer încărcat, căldura era umedă și înăbușitoare. Știrile despre ciumă erau rele. Bătrâna spaniolă își păstra totuși seninătatea. "Lumea e plină de păcate, spunea ea. Așa că, ce să-i faci!" Ca și Marcel și Louis, Rambert era gol până la brâu. Dar așa gol cum era, sudoarea îi curgea pe spinare și pe piept. În penumbra casei cu obloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu se gîndea la așa ceva; pînă una alta, o mamă meridională, de pildă, domolea În uterul ei caracterele răsadului nordic, radicalul viking pierzînd astfel ceva din vigoarea știută, cum și cel sudic pierdea ceva din lentoarea lui, dar și din seninătatea proprie stirpei, din exuberanță, reversul paradoxal al acelei lentori aparente: Sudul era o lume aparte. Cum ar fi arătat un fiu al lui Thomas născut de o siciliană? Asemenea contelui Salina, dar nu neapărat. Oricum, posibil. Eroul lui Lampedusa avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în LA, iar eu ador pur și simplu Chateau Marmont-ul, ca de altfel toată lumea din Hollywood. Întotdeauna mă face să mă gândesc la castelul lui Rapunzel, aninat cum e chiar deasupra lui Sunset Boulevard, cu turnulețele lui ițite pline de seninătate deasupra nebuniei de la poale. Am ajuns foarte târziu în seara aceea, dar chiar și așa, holul forfotea de obișnuiții copii nebunatici ai Hollywoodului îndrăgostiți de Chateau. Nu m-am lăsat impresionată. Tot ce îmi doream era să urc cu Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mâna ei!“ Dar n-a fost așa. O mână albă și rece, albă ca zăpada și ca zăpada de rece, i-o atinse pe-a lui. Și Augusto simți că prin întreaga-i ființă se revărsa parcă un fluid de seninătate. Eugenia luă loc. — Și domnul acesta... - începu pianista. „Domnul acesta..., domnul acesta... - gândi fulgerător Augusto -, domnul acesta! Să-mi zică domn! E de rău augur!“ — Domnul acesta, fata mea, care, printr-o întâmplare fericită... — Da, cea cu canarul. — Misterioase sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fapt că Paparrigópulos n-a dat încă nimic la lumină și toți cei care-l mușcă pe la spate vorbesc din auzite și doar ca să nu tacă. Nu se poate, în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit Augusto, știind că se dedica unor studii evident livrești despre femei, modul cel mai puțin expus când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
însă îmi dau seama că pesemne adevărul e ceea ce ne unește și rațiunile sunt ceea ce ne separă. Și că toată această filozofie tulbure despre rațiune, adevăr și nebunie decurgea dintr-o stare sufletească de care, în momente de mai mare seninătate a spiritului, mă vindec. Și aici, la frontieră, față-n față cu munții pământului meu natal, deși lupta mi s-a exacerbat, spiritul mi s-a înseninat în fond. Și nicio clipă nu-mi mai trece prin cap că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în ’90. Bunica m-a privit plină de speranță. Cred că atunci a citit în ochii mei că aș putea să fiu creștină și bună. Cum îți spuneam la început, mi-a trecut complexul de fetiță cu chibrituri. Privesc cu seninătate străzile decorate ale Oxfordului, știind că pot merge la Mall în Vitan, să văd același lucru, și că Lis, primarul, o să pună să se umple centrul Bucureștiului de ghirlande. De, sărăcie cu ciucuri. La periferie nu le-ar sta bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în festin comun, țuica fiartă cu piper din Transilvania părinților mei. Ne iubeam unii pe alții. Într-un fel, ne concuram unii pe alții într-o lume fără competiție de valori „extraterestre”. Inserție 2004. Dacă privesc în urmă, descopăr cu seninătate fericită că nici unul dintre noi nu a avut nici atunci, nici acum măcar vagi nuanțe de lichea oportunistă care ia forma vasului în care se află. Oameni făcuți să nu fie „la locul lor”, niște idealiști cam fraieri ai tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dor, inclusiv de cei duși, tot mai mulți, din păcate. Poate că această lungă biruință a sensibilității a fost posibilă din cauză că eu aici am fost constant fericită (cum zicea Gogu, elevul meu șugubăț: fericirea e o tristețe blândă). Am cunoscut seninătatea unei lumi și a unui mod de viață pentru care Maria se trezește dimineața și zice, bilingv: „Thank you, daddy!” și „Să trăiești, tată!”. Și pentru care, din păcate, băiatul meu nu se va trezi să îmi mulțumească fiindcă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spre Eddie. Ne aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să provină dintr-un ghid gen „Cum să-ți angajezi menajera”. Iar eu răspund la fiecare întrebare cu maximă seninătate. Undeva în străfundurile creierului, aud o vocișoară strigând „Ce faci ? Samantha, ce dracu FACI ?” Însă nu-i dau atenție. Nu vreau să-i dau atenție. Cumva, am reușit să blochez departe de mine lumea reală, greșeala mea, cariera mea distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se va întâmpla cu tine când vom pleca, poate ar fi răpuns ca adineauri, liniștită, Te obișnuiești. Da, am auzit spunându-se de multe ori sau o spunem noi înșine, Te obișnuiești, o spunem, sau ni se spune, cu o seninătate care pare autentică, pentru că, într-adevăr, nu există, sau încă nu s-a descoperit, un alt mod de a ne mărturisi resemnările cu demnitate, ce nu întreabă nimeni este cât de greu te obișnuiești. Marta ieși din magazin aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
năruit, ridiculizat chiar de aceia care vor veni după ei. Este legea științei; poezia nu cunoaște o asemenea lege, ea nu neagă niciodată ce-a precedat-o și nu este nicicând negată de ce o urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate. De aceea Îmi scriu rubaiatele. Știi tu oare ce mă fascinează În științe? Faptul că acolo găsesc poezia supremă: prin matematici, Îmbătătoarea amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului. Dar, vă implor, nu-mi vorbiți de adevăr! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sfinxul, fiară Minotaurul, fiară labirintul, fiară Himera; și chiar lumina care Îl ucide pe Icar; fiară e aventura pentru Ulise. Grecul antic e sfîșiat Între bestii și idealul olimpic. Heracles se bate pentru a-i Întări Încrederea; se luptă pentru seninătatea pe care o va arăta mai tîrziu marmura; Înlătura monștrii din calea zeilor și a oamenilor. Firește, ne impresionează această lume elină care numai În jurul bătăliei de la Salamina a putut să amestece trei glorii ale spiritului; Eschil a luat parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
erată. Nu-i strică sacrului Coran puțin umor, crede-mă. Cât despre adevăr... nu se poate lipsi de minciună. Sunt în contact, inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]