278,409 matches
-
cînd ideea unui opus sechestrează realitatea propriu-zisă, mijloacele de exprimare confiscînd însuși mesajul artistic. Fenomenul muzical conceptual vizează astfel fixarea creatorului în concepția, în ideea operei, fiind efectul propunerilor estetice ale unei civilizații care, vorba lui Victor Crăciun, "a pierdut sensul vieții și începe să fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală și-a imaginat, timid, e-adevărat, o serie de proiecții formale corespunzătoare tipului ideatic tranșant, abstract al acestei muzici ce slujește cu umilință ideea. Conceptualismul
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
însuși mesajul artistic. Fenomenul muzical conceptual vizează astfel fixarea creatorului în concepția, în ideea operei, fiind efectul propunerilor estetice ale unei civilizații care, vorba lui Victor Crăciun, "a pierdut sensul vieții și începe să fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală și-a imaginat, timid, e-adevărat, o serie de proiecții formale corespunzătoare tipului ideatic tranșant, abstract al acestei muzici ce slujește cu umilință ideea. Conceptualismul grafic, bunăoară, în care compozitorul își afirmă ideea prin intermediul unui graf
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
ș.a.). Sau dacă nu, ar putea fi acordate subvenții și de către firme românești, până când ziarul și-ar câștiga audiență și ca organ publicitar. Alte mijloace de a sprijini ziarul ar fi câștigarea de cititori printre germanii din România. în acest sens ar putea fi folosite ziarele minorității germane, școlile și elevii germani. Evident, n-ar putea fi vorba decât de o publicitate de la om la om, dar ea n-ar trebui, totuși, neglijată, întrucât orice plus pentru acest ziar înseamnă un
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
doamna Isabel Molina, fondatoare, împreună cu soțul ei, Antonio Ribeiro, a Editurii Evoramons. Un cuplu hispano-portughez, care activează în cadrul Comisiei Europene la Bruxelles și pentru care Lisabona a devenit sediul unei... pasiuni: Isabel Molina: Editura Evoramons este proiectul unor "amatori", în sensul cel mai nobil al cuvîntului. E rodul unei inițiative aparținînd cîtorva persoane al căror parcurs profesional individual nu are nimic de a face cu lumea cărții dar care s-au lansat într-o aventură, exclusiv din dragoste pentru acest fascinant
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
deschid accesul către zone mai puțin frecventate. Iată de ce căutăm autori provenind din universuri lingvistice mai degrabă "neglijate" în Portugalia. Marina Dumitrescu: V-ați decis, deci să inițiați "abordarea" spațiului românesc, cu Eminescu. Ati avut un ilustru predecesor în acest sens... într-adevăr, remarcabilul om de cultură Victor Buescu, inițiatorul Lectoratului de română de la Facultatea de litere din Lisabona, în 1943, este și primul autor al unei antologii Eminescu în portugheză, aparută în 1950. O remarcabilă lucrare care nu a fost
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
într-o rețea de referințe mai degrabă limitată la limbile de mare circulație, sîntem convinși că există cititori realmente pregătiți să-l descopere pe Eminescu și celelalte mari nume ale literaturii române. Mai mult: consider că disponibilitatea lor în acest sens este poate mai mare decît aceea a cititorilor din " marile țări" occidentale - obișnuiți, cumva, cu acest tip de " descoperiri". Cu toate acestea, provocarea care ne stă înainte este de a înfrînge inerțiile și prejudecățile care, desigur, există. Contextul este prielnic
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
unul din rarii poeți care merită a fi numit profet - stîlp al existenței și persistenței unui popor. Opera unui Vate este sublimarea unei întregi istorii și culturi; cu trecutul și viitorul care se concentrează în momentul prezent. Egalat, în acest sens, doar de un Hölderlin, Eminescu încarnează perfect poezia, așa cum o țară se încarnează în el. Portugalia înțelege poate cel mai bine semnificația lui Eminescu pentru poporul român, prin analogie cu Camoes. Calitatea lor de simbol, omniprezența lor în conștiința națională
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
putea retrage, tiptil și satisfăcut, în cochilia artei sale. Ambele impulsuri, cel de prospectare a realului și de regresie de pe suprafața lui, pot fi observate în volumul de publicistică semnat de Mircea Cărtărescu. Pururi tânăr, înfășurat în pixeli merge în sens invers: începe cu o suită de texte nostalgic-autobiografice, literaturizate, continuă cu mici și profunde eseuri pe marginea poeziei, cu bune medalioane critice (Gellu Naum, Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu), articole îndatoritoare și prietenești (despre Ovid S. Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu, Mircea
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri ale creației sale, Nostalgia și Orbitor, cresc din humusul unui imaginar cu filoane bogate: "zona cețoasă a primei copilării" și "zona
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
în mâinile sale. Tot atât de hotărât e cavalerul și în aprecierea lumii burgheze. în săraca, nefericita Polonie - după expresia autorului -, o tânără țărancă nu s-a putut da jos de pe vatră ca să-i salute pe ostașii sovietici eliberatori pentru că era, în sensul strict al cuvântului, în pielea goală. Cartea cuprinde trădarea deplină a tradițiilor căzăcești, cererea de dizolvare a căzăcimii în poporul sovietic. Cavalerul Stelei de Aur poate fi citită ca o carte total antisovietică. într-adevăr, doar datorită Stelei sale, reușește
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
extrem de fluide pe care Neagu le țese sau, mai aproape de tehnicile generative, le permutează. Mă refer la poemul "Blind's Bite/Mușcătura orbului" unde accentul cade pe "evenimentul" rotațiilor succesive (semantice, conceptuale). Zigzagului grafic i se adaugă jocul subtil al sensurilor materialului și imaterialului supuse evenimentului paradoxal: "Oarba atingere e artă/Oarba iubire/este/albă". (Sînt puține observațiile la alegerile traducătoarei pentru că, în general, soluțiile sînt excelente, gîndindu-mă la enorma dificultate a textelor). Menționam că Paul Neagu încearcă o varietate de
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
orizontală", ca gest al descompunerii raționale, al permutărilor infinite. Așa cum se formulează vocea lirică, în această nemiloasă căutare există o povară morală, inexprimabilă în sculptură: "Cicatricea pe crustă/ Lucida scoarță pălește/Adânc biciuită/Neîncetat/Nestăpânit/ Pe dinăuntru". Confesiunea adîncește explorarea sensului, Neagu ipostaziindu-se în poezie care devine "restul semnificant" al sculpturii sau al muzicii, amintind de foarte prolificul model Bauhaus, al unității artelor. Ermetismul barbian este depășit în favoarea includerii eului liric în discursul poetic, în trăirea intensă, extatică a artei: "Pe când
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
a-stare a-new", unde "cratima" (hyphen) readuce (generativ) limba engleză spre izvoarele ei istorice. Versul, care definește vocea creatorului vorbind din interior, nu spune nimic în română prin traducerea "Crucea mă pironește din nou", un exces de interpretare alunecînd spre sens contrariu. Citit astfel, hyphen-ul devine locul tragic al poetului între două lumi, purgatoriul conștiinței de a fi și imposibilității de a te rosti. Spuneam că această cursă nebunească a cunoașterii aduce momente de respiro, insulițe de repaos uman în fluxul
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
în liniile artei conceptuale, întorcînd-o spre dinamica hyphen-ului. Mi-au atras atenția poemele scrise în română și engleză de Neagu, adică poetul în ipostaza de traducător al propriei poezii, și mi-am dat seama că traducerea ideală aparține poetului, în sensul că el are libertatea de a-și rescrie propriile poeme. Totodată ele marchează cronologic traseul sinuos al gîndirii în cele două limbi: poetul nu renunță să scrie în română, suprapunînd sau pendulînd între română și engleza mînuită cu subtilitate. Paul
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
devenirii, în general, pictorul descoperă și afirmă existența unei solidarități intime, nașterea formei din magma cromatică transformîndu-se, astfel, într-un comentariu asupra nașterii pur și simplu. Dar pentru a urmări acest traseu de la virtualitate la existență, de la materia indiferentă la sens, Bernea răstoarnă chiar și istoria picturii. El nu pornește de la observația și aproprierea unei lumi deja constituite, așa cum sugerează o îndelungă istorie a mimesis-ului, ca mai apoi să ajungă, refăcînd calea inversă, la stadiile primare ale limbajului - cum s-a
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
sau de metadiscurs, suficientă sieși. Dumitru Ungureanu scrie ca mulți alți prozatori care nu te plictisesc, dar nici nu au prea multe de spus. Puținele lucruri care se întâmplă în prozele sale au respirație scurtă, sunt banale, dar nu în sensul unui banal recuperat și resemnificat, ci pur și simplu neinteresante literar. Dacă prozele din Tunul filozoafei sunt cu adevărat autobiografice așa cum o indică mărcile textuale, atunci lucrurile sunt și mai triste, căci subiectul literaturii lui Dumitru Ungureanu se reduce la
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește narațiunea cu instrumente care aparțin, mai degrabă unui critic semiotician decît unui prozator: "iar eu, încercînd să ordonez amintirile, poate chiar suprapun cele trei momente și acreditez un sens care nu este al întîmplărilor din chiar copilăria ta, ci acela pe care-l acreditezi povestirii despre copilăria ta, cu ajutorul unor cuvinte (ce-și găsesc locul în propoziții, propozițiile, după cum ne spun gramaticile, în fraze, frazele, după cum ne învață gramatologii
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
mai bizare. Spre deosebire de domniile lor, eu nu-mi scriu articolele sprijindu-mă în cârja însemnelor academice, asociind pe neîntrebatelea părerilor mele vreo instituție. Sau, cine știe, te pomenești că numeroasele universități americane la care sunt "angajați" i-au abilitat în acest sens! Și poate că tot ele i-au încurajat să-și ofere sprijnul pentru "consolidarea diplomației culturale românești." Oricum, pentru niște potențiali "diplomați culturali" mint cam mult și cam nerușinat. E dreptul lor să spună că am scris un articol "suburban
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
covârșește pe cel al oamenilor." După care continuam: "Nu datorită patrupedelor din Mid-West-ul american am dat acestui articol titlul de mai sus. Încerc, pur și simplu, să arăt cât de ridicol e pentru un intelectual să inventeze formule lipsite de sens pentru a-și exhiba rănile. Evident că există o clară trimitere ideologică în sintagma Ťboierii mințiiť. Evident că urlă în ea colectivismul și nostalgia gloatei." Pentru deplina limpezire a minților înfierbântate, sublinez: "patrupedele" erau oi, iar nu oieri... În absența
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în care conceptul de "naționalitate" și cel de "universalitate" sînt consubstanțiale. Cel care, în deceniul '30-'40, va evolua de la o ideologie conservatoare la un liberalism de
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
contestînd teza caracterului dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd, în schimb, ideea descriptivismului acestora. "O ședință de spiritism" este un exercițiu ludic și, deopotrivă, un exercițiu de lectură. Naratorul provoacă la dialog marile "spirite" (a se citi cuvîntul în ambele sensuri) într-un spectacol al intertextualității, anticipînd - evident, într-un alt registru - utopia negativă din finalul Cimitirului Buna-Vestire al lui T. Arghezi din 1936. Iar "scrisoarea" din numărul pe mai-iunie/1929 este un exercițiu de critică retrospectivă a revistei și, previzibil
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles", să îndepărtăm ideile triste și blazate ale senatorului Pococurante și, ca și înțeleptul Martin, să examinăm cu obiectivitate această problemă: Încotro mergem? * O revistă străină, făcând o anchetă în sensul problemei ce ne-o propunem, căută să lămurească înțelesul cuvântului "civilizație" și ceru unor băieți de 15 ani să-i dea răspunsul. Un răspuns fu: "Civilizația e cultivarea nenaturalului". Iar altul: "Umanitatea încercând să progreseze". Într-adevăr, umanitatea n-a
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
romanțios sub semnul liliacului înflorit. Secvențele următoare încearcă să explice dureros un eșec. Nu știm bine al cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul lor? Urmărim o construcție narativă, o confesiune dirijată într-un sens care (așa cum stă bine unei proze) nu e clar de la început. E descris spațiul magic al iubirii: "cartierul nostru, al copilăriei mele și apoi al Adinei", cel din jurul Cișmigiului, cu străzile Sfântul Constantin, Aleea Progresului și Schitu Măgureanu. Patrulaterul împărăției
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
toate întrebările, fiind o simplă "mașinărie de reprodus lozincile învățămîntului politico-ideologic". în acest roman figurează și o revoltă a țăranilor "de pe arie" împotriva împilării noilor ciocoi care sînt politrucii. Dar sub condeiul lui Preda, evenimentul apare minimalizat, deturnat într-un sens perfid de la conținutul său vădit anticomunist: "Maniera aleasă este aceea de a transpune întîmplarea într-un cadru donquijotesc. Dramatismul este alungat cu precauție. }ăranii sînt mai degrabă ridicoli în acțiunea lor, pe care o bănuim disperată". Nu e doar opinia
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
nepremeditate", organizate însă în "episoade". "Filmul", în care fiecare secvență poartă numele unui "personaj" e, păstrînd proporțiile, un fel de Face/Off: "cerșetorul sînt eu!". Despre o "altfel de perspectivă" vorbește, în partea lui de "roman" coborît în stradă (în sensul cel mai propriu...) Octavian Coman. Un fost homeless, cu visele și cu frustările lui, se destăinuie, cum poate, ca într-un fel de "cură" prin poveste. De locuri diverse din București se leagă amintiri care aduc la suprafață, în plină
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]