50,569 matches
-
poezie, dintre cititorul de azi și clasici (vezi stereotipul voievodal în cazul lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor corecte, în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de silabe și ritmuri, de inspirație folclorică uneori, nu încetează decât în cazul sentimentului trăit ca urgență vitală în "Vatra păcatelor", un poem al strigătului înfiorat testamentar: Aud în mine/ un câine/ ce mă latră;/ inima bate/ ca o mașină infernală.../ Focul trosnește/ pe vatra cu păcate,/ doar lumina poeziei e astrală." Nicolae Sinești
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
natural opoziția omului demn din el. S-a întîlnit acolo cu o mentalitate, cel puțin în parte, străină vederilor sale. Nu se știe dacă a fost primit în Craiova ca un metec, dar el s-a simțit tratat astfel. (Același sentiment l-a trăit Goga la București.) I se părea că e trimis anume într-un oraș din care intelectualii autentici pleacă și nu vin, chiar dacă nu era așa cum spunea Caragiale". De fapt, I.D. Sîrbu a avut ocazia de-a verifica
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
pentru prezentul amnezic ori excesiv de tolerant cu injustiția, circumscrisă "literaturii de sertar" (pe care unii o contestă cu nonșalanță), propunîndu-și a enunța "o nouă stare" (cea mai veche și mai tragică din lume): starea de Iovie: "Complexul lui Iov sau sentimentul nevinovăției pedepsitului fără vină avea toate condițiile să se instaleze în psihologia lui I.D. Sîrbu, în contextul totalitarismului". Într-o scrisoare din 1947, adresată lui Ion Maxim, "intitulată în limbaj conspirativ, ca la '48, "Frate Maxim", se plîngea de cumplita
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
la dialog, Adriana Babeți, Doru Branea, Daciana Branea, Marius Lazurca, Sorin Tomuța și Cornel Ungureanu. Din prefețe se construiește încă un Michael Heim, dublîndu-l pe cel care vorbește și poate fi auzit de cititor, dar în sens confirmator, încît ai sentimentul că îl redescoperi pe protagonist, uneori parcă mai minunat și mai grozav decît pînă atunci. Firește, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar folosește sintagma), iar cei adunați în jurul lui par, nu
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
Nicolae Manolescu Într-un număr recent al Dilemei consacrat patriotismului (16-22 iunie), dl Cezar Paul Bădescu a apelat la elevii unei școli generale bucureștene ca să obțină o "definiție" a sentimentului patriotic. Copii au scris (cu multe greșeli de ortografie și de exprimare) ceea ce au învățat. Problema care mi-a atras atenția este aceea pedagogică: așa cum observă și autorul anchetei, există indicii serioase că spiritul în care școala românească educă patriotismul
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
scris (cu multe greșeli de ortografie și de exprimare) ceea ce au învățat. Problema care mi-a atras atenția este aceea pedagogică: așa cum observă și autorul anchetei, există indicii serioase că spiritul în care școala românească educă patriotismul nu este un sentiment autentic, ci o manipulare ideologică. Primul lucru evident în mai toate textele este natura "religioasă", irațională, misterioasă a dragostei de țară. Aproape nici un element civic nu limpezește acest sentiment care pare să depășească persoana concretă și prezentă, înfigîndu-și rădăcinile într-
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
că spiritul în care școala românească educă patriotismul nu este un sentiment autentic, ci o manipulare ideologică. Primul lucru evident în mai toate textele este natura "religioasă", irațională, misterioasă a dragostei de țară. Aproape nici un element civic nu limpezește acest sentiment care pare să depășească persoana concretă și prezentă, înfigîndu-și rădăcinile într-un humus colectiv ancestral. Tradiționalismul de toate nuanțele a cultivat acest fel de sentimentalism național. îți iubești țara fiindcă în ea au trăit strămoșii tăi. Nici o responsabilitate actuală nu
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
vag romantice și chiar retrograde, în măsura în care se întrețes într-o istorie ce merge ca racul, decăzută dintr-un paradis național eroic. Acest tip de educație mi se pare extrem de periculos, pentru că dă naștere demagogiei celei mai găunoase și pentru că lipsește sentimentul patriotic de dimensiunea cetățenească și responsabilă. Al doilea lucru este contextul aproape exclusiv belicos și internațional al ideii patriotice: țara e iubită doar cînd se cuvine apărată de dușmani din afară. Niciodată în timpuri pașnice sau cînd dușmanul este conaționalul
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
de contestabil al unui Noica! De atlfel, copiii scriu rău. Este evident că grija pentru o exprimare corectă nu există decît în prea mică măsură. Și ce ar fi mai natural, mai simplu și mai eficient cînd vrei să trezești sentimentul patriotic la copii din clasele primare decît să te folosești de limba textelor pe care ei încep să le descifreze?
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
ca structură a dorinței: dorință de a primi și dorință de a fi primit. Prin aceasta ea atinge dorințele ascunse ale ființei umane ale cărei structuri profunde sînt exprimate de poveste în felul ei. Ospitalitatea se referă mai întîi la sentimentul de singurătate, singurătatea pribeagului și a călătorului, care printr-un "accident" a pierdut contactul cu comunitatea de origine, ruptură a cordonului ombilical familial care îl face pe eroul poveștii să cunoască proba primirii (fie ea benefică sau ostilă). Copilul pierdut
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
tatălui, cu consecința introducerii de noi copii în familie. Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage un conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă copiii sînt moartea părinților. De unde alungarea, expulzarea, abandonul, plecarea însoțită uneori de o sarcină imposibilă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
care se afla. Totdeauna m-am ferit să-i spun poetului că am văzut... Există, între poeți, o intimitate și o datorie a lor, între ei, unul față de altul, cînd sînt adevărați și stăpîniți de un har puternic... există un sentiment incomparabil, față de ceilalți. * * * Ianuarie 1976. Niște copii care pun mîna pe Institutul de matematică părăsit, pe care, în joacă, îl iau în stăpînire și în care instalează statul lor major de joacă, plus o masă de ping-pong. Au planuri mari
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
Toată această zonă întunecată a afectelor nu cunoaște nicicum o scurgere cît de cît liniștită, calmă și echilibrată a ceea ce se denumește timp. Intensitatea este aici singura dimensiune. Pur și simplu ea se abstrage din timp și nu cunoaște paralelism. Sentimentele nu pot fi prevăzute, închipuirea le prezice eronat pe baza unei experiențe care se dovedește aproape totdeauna ca fiind nerepetabilă. Deci iată-ne în fața unei desfășurări discontinue, plină de explozii, o altă viață care parcă nu ne aparține pentru că nu
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
pentru că nu înțelegem cum se petrec lucrurile și nici nu le putem prevedea. Viața cui? Aici nimic nu poate fi identificat pentru că nimic nu seamănă cu sine însuși. Nici eul, nici timpul și nici viața. Plasa de cuvinte Cuvinte și sentimente. Fizionomia interioară le cuprinde fără să aibă în privirea ei intimă vreo evidență, o anume imagine mai clară despre ce se întîmplă. Căci în interiorul eului nu se află decît acest gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
să aibă în privirea ei intimă vreo evidență, o anume imagine mai clară despre ce se întîmplă. Căci în interiorul eului nu se află decît acest gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață în mișcare, cu intensitate variabilă, sentimentele și din loc în loc cuvinte care enunță și anunță anumite adevăruri de netăgăduit, repetabile, refolosibile mereu. Ele, cuvintele, sunt ca puncte luminoase, invariabile în întunericul eului care nu se înseninează, care nu vede lumina decît privind pe fereastră afară în
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
mare lucru. Plasa asta de înțelesuri logice îl reține pe el, pe eu ca pe un pește tăcut care își repetă sieși mereu aceleași cuvinte. Ele alcătuiesc programul zilnic al aspirațiilor sale, și tot prin ele se străduiește să limiteze sentimentele la spațiul restrîns rămas la dispoziție. Și lumea mare trece, curge mai departe. El însă așteaptă mereu în starea de veghe pe care o cunoaște și o repetă. Somnul Apoi chiar somnul nu este o dispariție și nici măcar o cale
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
De fapt somnul sugerează multitudinea modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor. De aceea întîlnești acolo resturi de lumi cunoscute, fapte și gînduri din cotidian împreună cu sentimente în stare nativă care cutreieră fără direcție spații necunoscute. Sentimentele Nu alegi nici fizonomia interioară și nici pe cea exterioară n-ai cum s-o alegi. Trebuie să le adopți cu programul lor care de fapt a apărut și ți
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor. De aceea întîlnești acolo resturi de lumi cunoscute, fapte și gînduri din cotidian împreună cu sentimente în stare nativă care cutreieră fără direcție spații necunoscute. Sentimentele Nu alegi nici fizonomia interioară și nici pe cea exterioară n-ai cum s-o alegi. Trebuie să le adopți cu programul lor care de fapt a apărut și ți s-a destinat adică te-a cuprins și te-a
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
de către toate apele, dar numai pe partea care ți se cuvine pe acest imens cîmp irigat. Ele vin din același loc și umplu șanțurile deschise în fața lor și uneori se revarsă peste ele. Poate așa mi-aș putea reprezenta intensitatea sentimentului care se aseamănă vîltorii apelor care cuprind ce le iese în cale dar urmează direcția formelor preexistente, umplîndu-le în limite anumite sau ștergîndu-le din cale. Unicitatea fiecărui eu vine din această șansă nerepetabilă de a se afla cîndva la una
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
cunoscută și recunoscută de toți, aparent inteligibilă, legitimă. Pe cînd cealaltă viață confuză, somnolentă, neinvitată este pînă la urmă impenetrabilă și ininteligibilă. Ea oferă zona misterelor pe care mulți se străduiesc să le aducă la numitorul comun al realităților "inteligibile". Sentimentele sunt astfel catalogate și explicate prin cauze întîmplătoare sau bine determinate. Toate aceste explicații rămîn exterioare unei realități care se refuză unei cercetări de felul ăsta. Un gol liniștit Iată deci o ipostază curioasă, de fapt imposibilă și insuportabilă, - mișcare
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
nu este obligată ci electivă. Mobilezi casa nouă după asemănarea celei vechi dar fără restricțiile cunoscute. Spațiul nu mai există fiind în domeniul "aspațialului", iar timpul nu mai curge. Dar "clipa" asta atemporală dispare ca orice altă clipă de pe lume. Sentimentul care o petrece pe pragul timpului este desigur mai calm. El nu amintește bătaia pendulei. Oare a scăzut puterea sentimentului? Ar putea fi oare înlocuit? Nu! Ființa sa primară, modul său nemijlocit de a exista îl fac imprevizibil și de
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
fiind în domeniul "aspațialului", iar timpul nu mai curge. Dar "clipa" asta atemporală dispare ca orice altă clipă de pe lume. Sentimentul care o petrece pe pragul timpului este desigur mai calm. El nu amintește bătaia pendulei. Oare a scăzut puterea sentimentului? Ar putea fi oare înlocuit? Nu! Ființa sa primară, modul său nemijlocit de a exista îl fac imprevizibil și de neînlăturat. Asentimentul?! Starea de asentiment nu există! Ah! de m-aș putea plasa în asentiment, așa cum încerc să fiu în
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
asentiment nu există! Ah! de m-aș putea plasa în asentiment, așa cum încerc să fiu în atemporal și aspațial!! Lucru imposibil. Aspațialul și atemporalul se închipuie prin negație. Înlături un mod cunoscut, pleci undeva în afara lui... Dar cum să pierzi sentimentul, cum să-l înlături? El este doar răspunsul tău la lume, răspunsul eului tău. Dacă lumea s-ar limita la eu acest răspuns n-ar mai fi dat. Faptul că ea îl cuprinde și-i prisosește îl înzestrează cu o
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
la lume, răspunsul eului tău. Dacă lumea s-ar limita la eu acest răspuns n-ar mai fi dat. Faptul că ea îl cuprinde și-i prisosește îl înzestrează cu o bogăție de necuprins. Lipsa totală a logicii demonstrează infinitul sentimentului. Sentimentul răspunde unor fapte contradictorii cu forme de expresie imprevizibile. Există o angoasă în fața turbulenței și una în preajma nemișcării. Situația eului nu poate fi determinată prin coordonate. El poate pluti sau naufragia exact pe același punct, pe aceeași latitudine și
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
lume, răspunsul eului tău. Dacă lumea s-ar limita la eu acest răspuns n-ar mai fi dat. Faptul că ea îl cuprinde și-i prisosește îl înzestrează cu o bogăție de necuprins. Lipsa totală a logicii demonstrează infinitul sentimentului. Sentimentul răspunde unor fapte contradictorii cu forme de expresie imprevizibile. Există o angoasă în fața turbulenței și una în preajma nemișcării. Situația eului nu poate fi determinată prin coordonate. El poate pluti sau naufragia exact pe același punct, pe aceeași latitudine și longitudine
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]