22,588 matches
-
te rog! Nu uita că mărturisirea este cel mai eficient purgativ, pentru sufletele încărcate cu poveri. Prin urmare, curaj! Eu am să te ascult atent până la capăt, să știi. Cei doi tăcură și schimbară între ei priviri adânci. Ambii aveau senzația că trec cu privirea dincolo de ființa celuilalt. Acest dialog tăcut exprimase, pentru fiecare, mai mult decât o mie de cuvinte. Însă, fiindcă Victor dorise explicații cu tot dinadinsul, Maria își luă inima-n dinți și se hotărâse, în sfârșit, a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bătăi scurte și ferme, atât. Întâmplarea făcu ca Victoria să fie acasă atunci. Întrucât ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată până atunci. Mă uitam la el ca la o minune, o făptură ireală și o fericire imensă mi-a inundat sufletul, mi-a copleșit Întreaga ființă. „Copilul meu... copilul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
metafore deosebite ce conferă cuvintelor putere de sugestie și măreție. Vin și completez: „Sufletul ascunde un filon de aur. Numai cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la poalele unui munte, putea fi zărit un orășel mic, ce nu părea a atrage ochiul privitorului. Cartierul Villaggio Prealino se afla situat Într-o zonă mărginașă, având puține case și dintre acestea, doar câteva mai răsărite. Străzile dau o senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt mai ales bătrâni, care arar ies la plimbare. Din acest peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
problemă. Au fost primele versuri și primul sentiment revelator, Înnălțător, necunoscut mie până În acel moment. Ce vis frumos! Poiana plină cu flori și ciripit de păsărele. Un timp solar și plin de promisiuni... M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când ninsoarea s-a transformat În ploaie. Oamenii circulau În toate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
suflet și-mi trezește cele mai frumoase și plăcute amintiri și trăiri. Îmi place să ascult zgomotul ploii. Acest zgomot liniștește toate celalte zgomote din sufletul meu. Îmi place mult această stare de liniște! Îmi place când plouă ziua; am senzația că și timpul se oprește din fugă, pentru a asculta zgomotul ploii. Îmi place senzația de siguranță pe care o simt aflându-mă la adăpost și privind prin geam dansul picăturilor de ploaie. Atunci când plouă noaptea și în liniștea întunericului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ascult zgomotul ploii. Acest zgomot liniștește toate celalte zgomote din sufletul meu. Îmi place mult această stare de liniște! Îmi place când plouă ziua; am senzația că și timpul se oprește din fugă, pentru a asculta zgomotul ploii. Îmi place senzația de siguranță pe care o simt aflându-mă la adăpost și privind prin geam dansul picăturilor de ploaie. Atunci când plouă noaptea și în liniștea întunericului se aude melodia picăturilor ce cad pe acoperișul casei, eu intru înlăuntru meu... Mă simt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Victoria și o văd pe bunica. "Să nu mă faci de ocară". Am peste cincizeci de ani și mă întreb dacă viața mea a avut vreun sens. Clădirile înfipte în cer mă amețesc, șuvoiul de oameni din jur îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
avut vreun sens. Clădirile înfipte în cer mă amețesc, șuvoiul de oameni din jur îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în cer mă amețesc, șuvoiul de oameni din jur îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului. Nu putea spune că nu-i era frică de întuneric, dar putea să-și învingă frica, și de aceea își câștigase un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
crescut la țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază, groaza de la televizor nu se compară cu groaza trăită pe viu. Oooo, nicidecum. Dar să revenim la războiul civil care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu un fel de cretă albă, înfățișând desene bizare, dansează și cântă din flaut un cântec gutural. Intră în dialog cu vizitatorii așezați pe câteva rânduri de bănci. E un spectacol. Povestește despre obiceiuri, despre legende aborigene. În engleză. Am senzația unui spectacol de carton. Gândurile îmi fug "acasă", la sărăcia românească. Pentru ca cetățenii din spațiul european, mă gândesc în sinea mea, să trăiască la fel de bine precum cei australieni, deținând resurse naturale mai mici, raportate la o populație de aproximativ 480
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
raportate la o populație de aproximativ 480 de milioane de locuitori, aproape de 27 de ori mai mare decât populația australiană, e nevoie să-și administreze cu maximă raționalitate resursele naturale, oamenii și energiile culturale. Mă uit la aborigenul metisat, am senzația unui spectacol de operetă, turistul trece în pielea sociologului. Europa este chemată să-și revizuiască proiectul politic, în cazul în care îl are, sau să creeze unul bun pentru tendințele de globalizare greu de controlat de comunități mici. Piatra de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și ziua aceasta, își zice încercând să se liniștească. Drumul e mai lung ca niciodată. Ceasul ei interior ticăie asurzitor, timpul din afară se scurge moale, indiferent. Are senzația că duce în spate autobuzul cu toți oamenii aceștia, ba trage și dealul pe care se cațără autobuzul cu răsuflarea întretăiată, din moment în moment se va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în eternitate ca într-un cuib de rândunică și să privești lumea din jurul tău ca și cum ai fi mort. Abia acum își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
astfel de discuții, teme foarte gustate de studenți, erau în ultimii ani ai comunismului și teroarea îngroșa numărul celor care protestau mocnit, deci și atunci când profesorul avea păreri ferme împotriva politicii oficiale, părea să le suspende oarecum în spațiu, lăsând senzația că aceste păreri nu-i aparțin. Oricum era cel mai spectaculos profesor din Agronomie, în jurul lui s-a construit un mit, iar Aide era preferata profesorului legendă. Muncitoare, spontană în gândire, specula pe cunoștințe teoretice cu intuiția animalelor cu instincte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tine, ești o fată minunată, am fugit de lângă el de parcă aș fi avut picioare de lemn, dar știam că acest om nu-mi era hărăzit. Îl iubeam cum nu voi mai iubi pe nimeni, dar în același timp aveam o senzație de pericol, simțeam că umblu cu focul în spate. Aș fi murit bucuroasă pentru o oră de dragoste, împărtășită, cu acest om. Dar el se juca. N-am închis ochii toată noaptea. A doua zi și a treia zi, știam
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut" o minciună, i se face gol în stomac, îi vâjâie capul, se întoarce și se îndreaptă spre apartamentul lor cu senzația că se află pe un vapor naufragiat. Aide face plajă în curtea lor din centrul orașului. E mijlocul lui octombrie și ea mai face încă plajă. În curând vor fi din nou alegeri. Al patrulea rând de alegeri după Marea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
inima, un râs molipsitor. "V-am adoptat ca pe fiul meu, și pe el aș vrea să-l am lângă mine". "Ia-o înainte, am să mă țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta îi dă senzația că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei, perfectă, niciun gram de grăsime, fața ușor severă, dar fruntea voluntară îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]