159,175 matches
-
popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
Fîntîni arteziene, șăgălnicii, cîte un zefir săltînd prin pajiști batista cu monogramă indescifrabilă din cauza spermei uscate, pierdută de cine știe ce cochetă! Și-n mîinile noastre zglobii, însuși destinul Franței, ca o minge uriașă, cu care ne-am juca rîzînd! * Iar la sfîrșitul scrisorii, să ne aducem aminte, totuși, de Svidrigailov și să spunem: „Toți oamenii au nevoie de aer, da, da, de aer... Și asta mai înainte de toate!” Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 16-VIII-980
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
avut loc o mult trîmbițată consfătuire cu decanul, spre a se studia posibilitățile de descongestionare a programului. Era mai mare dragul să-i privești pe colegii mei manifestîndu-și fățiș și cu o admirabilă naivitate antipatia față de diverse materii, pentru ca la sfîrșit decanul să arate că el înțelege doleanțele formulate, dar că... satisfacerea lor depinde de Comitetul pentru învățămînt superior. Cu alte cuvinte, paște murgule iarbă verde! O să fie bine de cei care se vor înscrie la anul în anul I, căci
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
reviste, înainte ca ea să fie interzisă, ca și despre destinul ulterior al redactorilor și colaboratorilor săi. La un moment dat, N. Steinhardt scrie negru pe alb: “Ca toate plăsmuirile pămîntești, seninul acelor zile și cordialitatea acelor ședințe au luat sfîrșit. Cărțile premiate n-au apucat a fi tipărite. Apoi, în toamna anului următor, ne-am zburătăcit cu toții care încotro, după cum îi era firea și i-a fost soarta fiecăruia. Arghezi s-a retras în Mărțișorul lui (unde, în cele cîteva
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
Națiunea*): prins în focul polemicelor vremii și îmboldit de temperamentul său iute, a poftit să nu ni se mai îngăduie a fi colaboratorii Revistei Fundațiilor Regale (subl. mea). S-a mers mai departe: însăși revista și-a încetat apariția la sfîrșitul anului 1947. Rosetti, Camil Petrescu, Corin Grossu, care-și păstraseră locurile pînă în ultimul moment, și le-au pierdut atunci și ei, de bună seamă. Ovidiu Constantinescu fusese concediat mai dinainte din funcția ce deținea în cadrul Fundațiilor. A urmat, odată cu
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
vremelnicele mele companioane se trezeau deodată ca la o comandă, împinse de resorturi enigmatice, se pieptănau grăbite, își adunau calabalâcul cu ochii încețoșați de somn și coborau, vioaie, ciripitoare; până la școală (trei stații) - drum de câmpie, searbăd, nemărginit, fără istorie. *** Sfârșit de toamnă, lucram de două luni de zile cu elevii, aveam trei clase de copii cuminți (majoritatea fete) pe care-i învățam să scrie românește, erau obedienți și receptivi, mă agasau mai mult colegii, toți agronomi, toți navetiști dinspre Târgoviște
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
a ascendenței ei suddunărene) și frământată de ideea de a mă readuce cu orice chip în Capitală, a purces la o asiduă campanie de persuasiune asupra doctorului - lamente, rugăminți și alte arme din panoplia unei femei energice și voluntare. Pe la sfârșitul verii (foială mare în școală, lucrări de zugrăvire și curățenie generală), în timp ce eu mă delectam cu funcțiuni, cu încadrarea dascălilor și cu organizarea examenului de admitere (bătaie mare - patru pe un loc), serviciul de personal al Ministerului Industriei Bunurilor de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
zicem! Da, Dinescu este cam ca Nadia cea care a căzut de la paralele și s-a bușit dizgrațios la "sărituri, ca apoi să ieie aur la sol și bîrnă! Tăria de-a fi campion! Oricum și oricînd! Să ating, în sfîrșit, un punct negru. Am numerotat și voi numerota scrisorile, pentru că, vai, am senzația (și uneori certitudinea) că de cîțiva ani corespondența mea e supravegheată. Desigur, nu-mi face plăcere, dar nici nu mă incomodează prea mult. Singurul reproș ar fi
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
gravitație, peste pajiști vernil, cot la cot cu miresmele cele mai dragi. "Sînt foarte necăjit că nu am fluturii. Ei, nugaua și catifeaua mă deznădăjduiesc." Am citat din corespondența lui Balzac! Penultima scrisoare către Doamna Hanska. Iar mai departe, către sfîrșitul epistolei: "... hazardul este un subdrac..."!!! Una din tristețile mele, nu livrești, ci ale vieții, este că nu am citit încă, vai, corespondența lui Flaubert! Se pare că în ea aș găsi o mie și una de satisfacții, o simt, o
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
puturos, nu fusese niciodată sigur de paternitatea sa. Nu-și făcuse însă mari griji, fiindcă de-a lungul anilor și-a dat seama că, el sau un altul, Lisa ar fi fost aceiași, leit maică-sa. Povestea, de altfel, spre sfârșitul vieții, că înainte chiar de vârsta cuvenită, Lisa dăduse deja iama, blenoragie în cadou, printre băiețandrii valizi din vecinătate. Râdea înveselit, lovind ușor fundul nevestei ce-i servise cândva același tratament. Să n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcă
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în sufrageriile mizere ale noilor blocuri construite pe fugă pentru poporul muncitor. Eram noua rasă de intelectuali
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
și prea obosiți să mai fugă din fața fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la periferia Bucureștiului, într-o casă-vagon ridicată din ruinele unei case mai arătoasă bombardată de americani spre sfârșitul celui de al doilea război mondial. Taică-meu era tapițer la căile ferate, iar maică-mea casnică, mai făcea croitorie din când în când pentru vecine. Singurele dovezi ale unei existențe de răsfăț de altădată păreau să fie câteva farfurii
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
volan și a demarat în trombă. - Ca-ntr-un film, îmi povestise vecinul de la trei. În acea seară, după doi ani și jumătate de tergiversări, cărticica mea despre amintirile luptelor sociale de dinainte de război ale ceferiștilor din cartier apăruse, în sfârșit. Redactorul cărții îmi dăduse exemplarele de autor care miroseau încă a cerneală. După ce vecinul de la trei terminase de povestit, îi oferisem un exemplar cu o dedicație simțită. Cred, de altfel, că a fost singurul care a citit cărticica, avea să
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
se adresa cu Cher cousin, continua cu precizarea că-mi dăduse de urmă datorită fostei mele soții, la charmante ei pétillante comtesse Lisa Pavlovich Komarovsky, și mă invita urgent la Paris pentru o afacere de familie căreia îi venise în sfârșit timpul, după aproape un secol, să fie rezolvată. În cazul unui răspuns afirmativ, un bilet de tren și câteva sute de franci pentru cheltuieli neprevăzute urmau să-mi fie imediat expediate.
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
acolo nu mai e". Cele mai interesante sunt așa-numitele perioade de probă, prin care angajatului nu i se oferă un contract ferm, negociat, și nici un salariu pe măsura muncii, decât după câteva luni. Indiferent de calitatea muncii lui, la sfârșitul perioadei se trezește dat afară, sub un motiv sau altul. Ei, și? S-a mâniat Neagu pe sat/ și trei zile n-a mâncat". Numai că, între timp, se deapănă nu numai lunile, ci și anii, și iată, " Nu mai
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
Salomé)" nu vedem emblema perfectă a curajului și a hotărârii în slujba unui ideal, ci numai "teribilul orgasm" al unei anti-eroine castratoare care își oficiază ritualul mortuar prin Eros. Rașelica se înalță metamorfozându-se în figura femeii vampir, și prevestirea sfârșitului se întrevede deja de la prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte, în esența lor vampirică, sunt și ochii Luceafărului. Amândouă
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
de vedere al "arhetipurilor" și al "poeticii elementelor", romanul ascunde, în structurile sale simbolice mai adânci, o ambiguitate. De ce Rașelica este reprezentată simbolic prin foc, fiind un foc care nimicește chiar mai mult decât focul masculin, astfel încât este triumfător la sfârșitul romanului? În primul rând trebuie să considerăm faptul că într-adevăr și femininul poate fi implicat în simbolismul focului, așa cum a demonstrat convingător Gaston Bachelard în La psychanalyse du feu. Cu privire la focul sexualizat, filosoful redă o afirmație interesantă a unui
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
în preajma lui Rudin!); Turgheniev ascunde cît poate, jenat, libido-ul acestei „copile", sub „umbra străvezie a frasinilor", o pune să citească Istoria cruciadelor, să-i devieze poftele prin lectură; totu-i degeaba! Suferința Nataliei după fuga lui Rudin? Aici, în sfîrșit, Turgheniev nu-și mai ascunde ,,eroina" după degetul lui pudic. „Oricît de grea ar fi lovitura care se abate asupra unui om, el - iertați-mi felul grosolan de-a mă exprima - va începe să mănînce numai după cîteva ceasuri sau
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
fi învingătorul. Din păcate însă există doar trei premii. În cazul de față însă deziluzia produsă de clasarea sub locul III a fost într-un fel compensată de excelenta organizare de către Fundația Anonimul a acestei mini-vacanțe: de la început pînă la sfîrșit totul a mers ca pe roate, condițiile de cazare și masă au fost la cote maxime, au fost organizate excursii cu șalupe rapide în Delta Dunării și pe mare, iar despre poezie s-a vorbit în cursurile și seminariile ținute
Festivalul de poezie "Prometheus" by Reporter () [Corola-journal/Imaginative/13836_a_15161]
-
fapt, cuvintele cheamă cuvinte și răspunde cine vrea. M. Dragomirescu Ioana Pârvulescu - tînără de talie mijlocie, brunetă cu ochi căprui care, în intimitate, visează în mod sigur să fie albaștri - s-a înfățișat, într-o zi de toamnă, oarecum pe la sfîrșitul lui noiembrie, în salonul meu bibliotecă din strada Gramont. Născută în ținutul Brașovului, își făcuse școalele cu note absolut eminente și ajunsese lector universitar la Literele bucureștene. Dar scrisul era marea ei menire pe pămînt și astfel căutase de timpuriu
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
cea de astăzi" ( p. 244). Dincolo de informațiile și comparațiile foarte interesante pe care le conține, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este o carte de suflet. Fără cusur, stilistic vorbind, scrisul Ioanei Pârvulescu are certe valențe simpatetice. Așa se face că la sfîrșitul lecturii cititorul are nu doar o foarte clară idee despre realitatea politică, socială, culturală, economică a Bucureștiului interbelic, dar și sufletul plin de emoția descoperirii rădăcinilor, a legăturilor secrete care leagă viața locuitorilor de ieri ai orașului cu cea a
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
lui Iisus, cele de după Cina de Taină, comentariul urmărește traseul lui Christos din clipa trădării lui Iuda și a predării, pînă la întîlnirea cu ucenicii întorși la condiția de pescari pe Marea Tiberiadei, secvență pe care Ioan o așează la sfîrșitul evangheliei sale, într-o succesiune care rupe cronologia narațiunii și care-i prilejuiește părintelui Scrima o extraordinară interpretare a sensurilor discrete ascunse de evanghelist în text. Întotdeauna aproape de cuvîntul evangheliei, analiza curge într-un limbaj simplu care e în sine
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
din 1945, Geo Dumitrescu îl menționează pe Marin Preda printre membrii "primei generați de la mahala și de la țară care refuză să se absoarbă în burghezie, și care, devenită obiect de calificări «intelectuale», rămâne cu cinism la condiția clasei originare". La sfârșitul primului an de literatură "nouă", tot Geo Dumitrescu este acela care face bilanțul, în revista "Flacăra" și recunoaște "primele cristale ale fierberii și primele cristale ale procesului de creștere" în scrierile lui Zaharia Stancu, Radu Boureanu, Maria Banuș, Eusebiu Camilar
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
mentalității vulgarizatoare nu s-au putut descotorosii nici aceste produse de excepție. Climatul era otrăvit, nepropice artei libere, consecvente cu ea însăși. Nu e locul aici de a stabili o periodizare a fazelor de infiltrare a ideologicului în creație. Spre sfârșitul domniei lui Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a văzut un început de dezgheț. A încetat prigoana în masă a mânuitorilor de condei, au fost eliberați din carceră numeroși cărturari învinuiți fără motiv, s-a reînnodat o legătură cu tradiția, s-au deschis
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Fericit c-am bătut aseară într-un mod absolut senzațional, cînd totul părea dus dracului, pe handbaliștii ruși, amărît că în "bunul de tipar", aflat în sfîrșit la mine, sînt 50 ("cincizeci"!!) de greșeli, încerc să scriu scrisoarea duminicală, pe-un timp ploios, cu prima cafea băută demult. Tocmai s-a trezit Tamara Nikolaevna și profit să mai fac un rînd! Fie ce-o fi! (E vorba
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]