13,467 matches
-
foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de ani de închisoare, care au cenzurat pînă și ce spunea omul în vis întreabă-l pe tata -, care i-au silit pe oameni la prostituție, la fals, la umilință și delincvență? E drept? Matei: Asta înseamnă la tine pe scurt...? Octav: Foarte pe scurt. Matei: Bine..., să zicem că-i adevărat... Octav: Nu să zicem, e adevărat? Matei: E adevărat. Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scurt...? Octav: Foarte pe scurt. Matei: Bine..., să zicem că-i adevărat... Octav: Nu să zicem, e adevărat? Matei: E adevărat. Octav: Bun. Și-atunci e drept ca cei care au suferit ani și ani de pușcărie, care au fost siliți să renunțe la studii, la profesiile lor, care au stat o viață cu frica-n sîn să nu-i bage din nou la zdup, să stea acum pe lături? Matei: Măi Octave, mă uit a tine și nu te pricep
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
anumit punct de vedere, El este cea mai inactivă entitate cu putință. Omul a fost creat Încă de la Început ca o ființă liberă, oferindu-i-se posibilitatea să-l aleagă pe Dumnezeu și să se mântuiască prin el. Dumnezeu nu silește pe nimeni să facă un act sau altul, nu-l somează să-l urmeze, nu pătrunde forțat În sufletul nimănui, ci Își semnalizează discret prezența, lăsându-i omului libertatea să decidă În legătură cu propria persoană și să aleagă singur Între mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
, Adrian (6.VII.1958, Topolița, j. Neamț), poet. Este fiul Mariei (n. Silea) și al lui Constantin Alui Gheorghe, funcționar agricol. După studiile de la Liceul „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț, a urmat Facultatea de Filologie (secția limba română-limbi clasice) a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, între 1983 și 1987. A fost între timp
ALUI GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
Alte câteva volume rămân în aceeași sferă (Vica, 1972, Ochii aurii ai Roxanei, 1972, Neuitatele vacanțe, 1974). Între 1973 și 1985, prozatorul se concentrează asupra unui nou roman de largă respirație epică și de lungă gestație, Țarcul, pe care e silit de tribulațiile politice ale epocii să îl publice practic în trei variante: Diminețile lungi (1976) selectează aproape exclusiv episoadele care se raportau la lumea adolescenților, Întâlniri paralele (1986) recuperează în bună măsură dramele și neliniștile unei lumi a adulților obligați
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
substanțiale în domeniul metodologiei istoriei literare, rămase în paginile revistelor de specialitate, precum și mai multe ediții comentate din opera unor scriitori români. A colaborat, în calitate de coautor, la câteva volume apărute mai cu seamă înainte de 1984 (an în care sănătatea o silește să se îndepărteze de activitatea științifică). Printre aceste cărți se numără un dicționar de termeni literari (1976), o panoramă a poeziei contemporane românești (1980), un compendiu de istorie a literaturii române publicat, în limba germană, la Berlin (1983), un studiu
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
Îl Întrupează nu au decât parțial trăsăturile unui erou mitic. „Oricât de celebri ar fi, indivizii aceștia nu rămân altceva decât niște cazuri. Îi poți invidia, lua peste picior ca Molière, Îi poți detesta sau disprețui, precum Voltaire, te poți sili să le intri În grații sau, dimpotrivă, să Îi respingi, dar ei rămân doar ceea ce sunt. Provoacă scandal, stârnesc cleveteli, fără a putea Însă face școală.” 1 Cine ia foarte În serios litera științei și caută o definiție (fie după
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trebuie să aibă un high-life. Ce este? Ce numim high-life? Este crema unei societăți. Ca naștere? - nu. Ca talent? - nu. Ca avere? - nu. Ca onestitate? - nu. Ca bravură? - nu. Atunci... ca ce? Știu eu?3 Despre resorturile adânci care Îl silesc pe Caragiale să ia În răspăr lumea bună a Bucureștilor s-au scris zeci de pagini. Vom reveni asupra lor atunci când Îl vom așeza față În față cu Mateiu I. Caragiale, fiul răzvrătit. Lucru lesne de Înțeles, deoarece acesta din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar fi cheltuit pentru mobilier mai bine de o mie de franci” -copleșesc de admirație (dar și de invidie) o lume Întreagă. Prin aceste interioare fastuoase Își poartă Balzac, Edmond de Goncourt, Sue Însuși parte din personajele de viță nobilă, silindu-le să se plimbe, să contemple câte un tablou sau să țină tirade. VachéJacques Vaché (1895-1919). De cele mai multe ori, numele lui Jacques Vaché e asociat lui Arthur Cravan. Amândoi- poeți de avangardă, cu opere nu foarte Întinse, dar hotărâtoare pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
energie virilă, de tonus vital, efeminat, dandy-ul - cred aceștia - Își intuiește posibila ratare. Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu maliție de atâtea ori despre grațiosul elegant. Dar de ce să nu dăm credit și altor două puncte de vedere, care denunță cele de mai sus drept o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Barthes au remarcat (și interpretat) amănuntul legat de oroarea lui Brummell de costumele „prea” noi. Ceva nepurtat de nimeni nu are „marcă”, e prea „de sărbătoare”. Tocmai de aceea Brummell pune un valet să-i uzeze puțin orice costum nou, silindu-l să-l poarte prin casă câteva zile. Să fie oare, peste un secol și jumătate, ceva asemănător În gestul noilor și controversaților dandy ai generației beat, când blue jeans-ii de cea mai bună calitate sunt jupuiți cu o cărămidă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandy-i Înșiși: oroarea de viață, de natural, de tot ceea ce i-ar putea Înscrie uniformizator În cadrul speciei. Fertilitatea și fecunditatea naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce face toată lumea”. De aici, rezerva și refuzul față de orice sursă a plăcerii provocată natural, dar și refuzul scârbit de a produce plăcere. Scrie tot Baudelaire În Elogiul machiajului: „Treceți În revistă, analizați toate acțiunile și dorințele purului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
eșuat cu Bonaparte: apropiere care amintește cuvintele lordului Byron, pomenite deja. În fine, Încă un succes, și mai original: o altă femeie, Lady Stanhope, amazoană arabă, care fugise de civilizația europeană și de rutina englezească - acest circ Îmbătrânit, unde ești silit să te Învârți În cerc mereu - ei, bine, doamna aceasta, spre a-și ațâța senzațiile după atâtea primejdii și libertate În deșert, după atâția ani de absență, nu și-a adus aminte, dintre toți civilizații lăsați acasă decât poate de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca de altfel și În fizică, ceea ce e ușor se deplasează lesne. Un succes continuu durând atâția ani dovedește că existența lui Brummell răspundea unor nevoi adânc omenești, cu toată presiunea convenției sociale. De aceea, mai târziu, când a fost silit să părăsească Anglia, interesul pe care-l concentrase asupra persoanei sale nu avea să se epuizeze. Entuziasmul nu se Îndepărta de el. În 1812, În 1813 era mai puternic decât oricând, În ciuda sumelor pierdute la jocuri, care Îi afectaseră bogăția
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ora Întâlnirii pentru a doua zi. Ce s-ar fi Întâmplat dacă s-ar fi văzut? „Regele Calais-ului”, cum i se spunea lui Brummell, s-ar fi Întors să domnească la Londra? Dar a doua zi, niște depeșe l-au silit pe George să devanseze ora plecării, astfel că Brummell fu cu totul uitat. Puțina curtenie a acestuia era pe măsura indiferenței prințului. Firește că era o greșeală acest indolent dezgust al lui Brummell față de orice avans al regelui Angliei, dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
științei noastre. Am socotit că ar fi mai bine să le plasăm, sub formă de sumar, la Începutul capitolelor care tratează În mod deosebit acea problematică. De altminteri, toate preceptele pe care le-am proclamat și la care vom fi siliți să revenim adeseori În cele ce urmează vor putea părea banale multora. Vom accepta la nevoie acest reproș ca pe un elogiu. Cu toate acestea, În ciuda simplității acestor legi pe care probabil orice elegantolog le-ar fi putut formula, deduce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dat... de la ruptură din 1948, un ministru albanez face o vizit... oficial... la Belgrad și semneaz... acorduri comerciale. De asemenea, un alt ministru merge la Paris În octombrie 1980. În mod vizibil, foarte izolat... dup... ruptură cu Chină, Albania este silit... din rațiuni economice s... ias... din claustrare. Astfel, În 1983 se reiau schimburile comerciale cu Beijingul. Acest Început de deschidere va fi dus mai departe de succesorul lui Enver Hodja. Ramiz Allia, succesorul Împietrit CÎnd, la dou... zile dup... moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
de seamă bănci germane, a salvat firma producătoare de aparate electrice pe care a înființat-o vărul său, Werner Siemens, și pe care moștenitorul acesteia o adusese la un pas de faliment, amenințând cu sistarea creditelor acordate de banca sa, silindu-și astfel rudele să încredințeze conducerea firmei unor manageri profesioniști”<footnote Drucker, Peter F., „Imperativul restructurării firmelor economice”, Sinteza, nr. 78, revistă editată de Ambasada SUA în România, București, 1989, p. 7. footnote>. Putem, deci, defini managementul ca referindu-se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
voce gravă și joasă un imn solemn. Urmează un dans ușor, În timpul căruia cântă Într-un fel mai curând ironic sau, dimpotrivă, răuvoitor: depinde de ființele a căror voce o imită. În cele din urmă se apropie de bolnav și silește cauza bolii să plece. Sau scoate răul, Îl aduce În mijlocul Încăperii și, fără să Își Întrerupă blestemele, Îl alungă, Îl scuipă din gură, Îl lovește cu piciorul, Îl alungă cu mâna, suflând peste el. Aici Începe călătoria extatică a șamanului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
compensée par d'autres vers admirablement traduits : De argint se făcură, o treptele, frunțile martore pure izvoadelor din univers. Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre că două fapturi de matase în mers. În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească, silirăm luna și alte vreo câteva astre în jurul inimilor noastre să se-nvârtească. (Legendă noastră) (Blaga, 2010 : 362) (abba) Témoins purs des sources de l'univers se firent d'argent, ô, leș fronts, leș marches. Et nos contours surgissaient des pénombres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Cercetătorul care vrea să abordeze acest mileniu încărcat de tăceri din istoria noastră se trezește brusc afundat, cu sau fără voia sa, într-o pădure întunecoasă, lipsită de poteci, trebuind să-și deschidă singur drum prin hățișurile acesteia. El este silit, nu o dată, în lipsa documentației, să recurgă la intuiție pentru a desluși sensul evenimentelor sau faptelor. Cu toate acestea, asupra noastră, ca și asupra oricărui iubitor de istorie românească, tocmai acest "mileniu al tăcerii" exercită o adevărată fascinație! Această atracție inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
viața rurală este tot mai prezentă, iar barbarii sunt și rămân numai niște elemente strălucitoare de suprafață.10 În a doua jumătate a secolului al V-lea, în Imperiu, se produce o "barbarizare fără barbari" (Iorga) o fiscalitate distrugătoare îi silește pe romani să se refugieze la barbari, iar numele de "romani" ajunge să fie urât de oameni. În acest secol, asistăm la aparența că Imperiul este condus de barbari fără a se ține seama "cât a dezbrăcat din barbaria sa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
religia nu se identifică întotdeauna cu ideea de zei și spirite, și din această perspectivă trebuie abordate realitățile spirituale ale Daciei, după 275. Astfel, abandonați de autorități, constrânși la un trai modest, reduși la o cultură simplă, daco-romanii au fost siliți să nu mai caute sacrul doar în edificii (temple) și personificări divine, iar gândirea și practica religioasă s-au refugiat în cutume, situri, superstiții și legende, elemente ale spiritualității populare străvechi. Unele descoperiri arheologice ca și materialul lexical de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și unii credincioși din rândul localnicilor. În plus, prin tratatul de pace din 332 impus goților, împăratul Constantin a cerut libertate pentru creștinii din nordul Dunării. Cu toate acestea, în 347-348, regele got Aorich a dezlănțuit o prigoană împotriva creștinilor, silind pe Ulfila și ucenicii lui să se refugieze în sud. Această persecuție este atestată și de o cateheză a Sf. Chiril al Ierusalimului, care amintește de cei martirizați atunci. În ciuda prigoanei, activitatea misionară a lui Ulfila va fi continuată de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în "Romania" (sudul ei). Printre cei refugiați se afla și preotul satului, Sansalas. În ce-l privește, Sf. Sava, cf. actului martiric, s-a îndreptat spre un alt oraș, la preotul Guthicas, pentru a prăznui Paștile împreună. Dar sfântul este silit să se întoarcă în satul său, unde îl întâlnește pe Sansala, revenit între timp, și prăznuiește Paștile împreună cu el și alți credincioși. Aflat în sat, în a treia zi după Paști, pe neașteptate, sosește aici Atharid, fiul unui mic rege
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]