3,065 matches
-
s-a lămurit fără Întârziere: aspirația poetului de a realiza o literatură absolută, observația lui sceptică cu privire la caracterul trecător al vorbelor, progresiva deteriorare a versurilor de la un text la altul și dublul caracter al bibliotecii, care a trecut de la finețurile simbolismului la culegerile de povestiri. Faptul nu ne miră; Nierenstein a realuat tradiția care, de la Homer până la bucătăria argaților și la club, se complace să inventeze și să asculte Întâmplări. Își nara prost invențiile, tocmai pentru că știa că Timpul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
repezentativă este Cina cardinalilor (1902). Darío, Rubén. Pseudonimul lui Félix Rubén García Sarmiento (1867-1916), poet din Nicaragua considerat tatăl poeziei hispanice moderne, dușman al exagerărilor romantice și al Îngustimilor realiste; și-a scris opera poetică sub influența parnasianismului și a simbolismului francez. Empanada. Cu diminutivul empanadita; plăcintă mică, din aluat de pâine sau din foi de plăcintă, specifică bucătăriei spaniole și hispano-americane, umplută cu carne, pește sau verdețuri, coaptă la cuptor sau prăjită În ulei. Ensaimada. (diminutiv: ensaimadita) Specialitate din insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
jocul secund, conversația directă alături de cea imaginară, Întrepătrunse sau distincte, vocea „peridiegetică” (Metz), debreiajul (treceri de la o primă povestire la o a doua), condensările și deformările vizuale, dozarea tensiunii, efectele de apnee, asfixia, violența, repetiția, unghiurile inedite, digresiunile, devierile, derapajele, simbolismul, cadrajele sacadate, zoom-ul, reflexia, mixajul, racursiul, ecorșeul, mirajul, ironia, decorul, intrările și ieșirile personajelor, gemetele, simetria, mă rog, tot ce se scrie În cărțile de specialitate. Cu unele mici modificări de atitudine, termenii sînt valabili și pentru critica literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eram mic voiam să mă fac astronaut. Aproape fiecare băiat de vârsta mea gândea la fel, dar acel entuziasm nu te părăsește de fapt niciodată, nu-i așa? — Ciudat, spuse ea, dar nu te-am considerat niciodată genul macho. — Macho? — Simbolismul rachetelor nu e greu de descifrat, nu? Asta îl atrage pe masculul mediu: să se aventureze în tărâmuri necunoscute... Nu, nu asta simțeam. Poate pare ciudat, dar m-a atras...căutam cuvântul, nu l-am găsit și a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 Colecția MYTHOS ET RELIGIO • Animale, oameni și zei, Ferdinand Ossendowski • Cartea vieții mele, Tereza de Ávila • Cîntece religioase, Novalis • Comentariu la Evanghelia după Ioan, Origen • Criza simbolismului religios, Jean Borella • Despre învățător, Sfîntul Augustin • Despre numele divine. Teologia mistică, Dionisie pseudoo-Areopagitul • Eseu despre legenda lui Buddha, Émile Senart • Nicolas Barré: un călător în noapte, Brigitte Flourez • Poezii/Poesias, Tereza de Ávila• • Rusia și biserica universală, Vladimir Soloviov
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
culminante, în evoluția sa, antichitatea greacă, Renașterea engleză și clasicismul francez. Grațiosul, specific mai mult genului liric, este prezent mai ales în secolul al XVIII-lea - ca un moment în pregătirea sensibilității ce avea să dea naștere romantismului -, și în simbolism. Curentul care a militat pentru interferența categoriilor estetice și a realizat- o prin operele sale, unind frumosul cu urâtul și sublimul cu grotescul, a fost romantismul. În romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu investigația psihologică și socială se realizează pe
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
deci, de acord cu Kant, metaforă. Cand reprezentarea este susceptibila de a fi subordonată unui termen, armonia facultăților se realizează pe baza unei reguli impuse de intelect; care nu suspenda dependența regulatoare, nu permite libertate de joc, nici, în consecință, simbolism. Comentând opera kantiana, Crowther vede, pe bună dreptate, în diferența dintre reprezentările adecvabile la concept, pe de-o parte, și cele din categoria ideilor estetice, pe de alta, o anticipare a distincției, curente azi, între imagini denotative și conotative, între
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
instrumentul cunoașterii În domeniul spiritual este religia. Cunoașterea religioasă așează la temelia ei simbolul care, potrivit gândirii teologice, este un semn material care Învăluie si dezvăluie o prezență spirituală. Potrivit lui Berdiaev ,,cunoașterea simbolică pătrunde evenimentul În tainele vieții divine căci simbolismul presupune abisul vieții dumnezeiești, infinitul ascuns dincolo de tot ceea ce este finit, viața de taină a lui Dumnezeu care nu e supusă puterii de pătrundere a inteligenței și nu poate fi formulată În chip logic”. Mai mult, simbolul arată prezența divinului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur, - cum avertizam de la început - că nu se încadrează fără rest speciei „poemului”, cel puțin în structurile moștenite ca atare de la simbolism. Căci există în Act de prezență o specifică mixtură de poem și program de creație, amintind, acesta din urmă, de publicistica militantului avangardist. Cum s-a putut vedea însă, chiar în textele-manifest, adeseori expresia nu e a unui teoretician propriu-zis
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
însă, cum preciza autorul unor articole din revista Punct, și „interpretarea” veche: are loc, altfel spus, o remodelare a „obiectelor” tradiționale în tiparele noii sensibilități, îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din recuzita „mașinistă”. A spune femeii iubite
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizând cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai multe zone de interferență: dadaismul, atât cât este, intră în aliajul mai complex al manifestelor și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe urmele transcendalității kantiene, a produs-o Nietzsche prin faimoasa decretare a morții lui Dumnezeu. Concomitent, s-a constatat și decesul metafizicii tradiționale. Acesta e momentul-cheie al marii schimbări de paradigmă și în arta modernă, ofensiva decisivă asumându-și-o simbolismul târziu al lui Mallarmé. Hugo Friedrich vizează tocmai această schimbare de paradigmă în poezie, a treia în istoria poeziei, după observațiile lui Alexandru Mușina, care-și ia măsuri de precauție de a nu distinge între modernism și postmodernism două paradigme
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a debarasat relativ repede de cuvânt și l-a înlocuit cu altceva de genul rescrierea modernității. La noi, printre cei dintâi care au recurs la o revizuire a fost Alexandru Mușina, care a găsit că e mai realist să înglobezi simbolismul, avangardele, expresionismul, modernismul, neomodernismul și postmodernismul sub zodia aceleiași paradigme modernismul. Alții, ca Eugen Simion, spirit echilibrat și transmodernist, au preferat o retragere discretă dintr-o perspectivă detașată, dar clar delimitatoare față de excesele culturii postmoderniste de tip coca-cola, neaderând nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un capitalism de piață (națională), arcuindu-se, în plan literar, între romantism și realism (naturalism); a doua revoluție tehnologică (1890-1940), a motoarelor electrice și a celor cu combustie internă, aparține capitalismului monopolist. Literatura a intrat în faza ei modernă, de la simbolism până la modernismul interbelic, prelungit ca neomodernism, după al doilea război mondial. A treia fază a capitalismului (1940-2005), "capitalismul târziu", transnațional și de consum, a dus la eșecul modernismului ca proiect și la înlocuirea lui cu postmodernismul. Altfel spus, postmodernism cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
unei paradigme transdisciplinare și transmoderniste. De altfel, când partenerii de dialog i-au adus bătrânului gânditor argumente creștine din Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul, el descoperea cu surprindere și entuziasm că nu altele îi sunt părerile. De asemenea, recunoaște în simbolismul crucii triada propriei ontologii: viața trupească și moartea (ca semn al materiei macrofizice și biologice dominate de entropie) și învierea, la nivel psiho-noologic, ca dat afectiv, divin. Afectivitatea este depășirea contrariilor în contradicție, e armonie a contrariilor, a durerii și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar cu aceleași efecte. 54 Dumitru Stăniloae, op. cit., pp. 323-324. 55 Ibidem, p. 169. 56 Ibidem, p. 169. 57 Ibidem, p. 359. 58 Ibidem, p. 387. 59 Ibidem, p. 477. 60 Ibidem. 61 Ibidem, p. 383. 62 Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului uman, Editura Amacord, Timișoara, 1999. 63 Annick de Souzenelle, "Noi trebuie să devenim fructul arborelui cunoașterii", interviu acordat lui Marius Vasileanu, în "Viața Românească", an. C, nr. 1-2/2005, p. 115. 64 Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 369. 65 Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
origini -, acest tablou care descrie atât de mult fapte este considerat nu un mit, ci o relatare pur științific]. Ar trebui s] fim sceptici în privința acestei afirmații. În formă neprelucrat] de mai sus, mitul pseudodarwinist conține cel putin tot atât simbolism emotiv reg]sit în ideologiile actuale și tot atâta propagând] în favoarea îngustelor idealurilor sociale contemporane că și predecesoarea să, varianta contractului social. Mai încorporeaz] și câteva dovezi și principii pur științifice, dar ignor] și altereaz] mult mai mult decat folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui Bodhisatva este dedicat] practic]rii unor virtuți aparte, cum ar fi caritatea, r]bdarea, str]dania, meditația și înțelepciunea. Existența unui Bodhisatva se concretizeaz] în eliberarea celorlalți. Tantray³na a conferit un profund caracter sacerdotal practicilor religioase, punând accent pe simbolism și pe ritualuri. Spre deosebire de tradiția Mah³y³na, aceste practici nu au avut o contribuție evident] în plan etic, dat] fiind leg]tură lor cu înv]ț]turile ezoterice. Termenul Zen este echivalentul cuvântului dhy³na din limba sanscrit], care înseamn] meditație. Originea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doctorul I. Duscian, ce iscălește uneori și Leandru, lor alăturându-li-se, din octombrie 1923, elevul Mircea Eliade, care folosește și pseudonimele Silviu Nicoară și M. Gheorghe. Elev este și Al. Dima, prezent aici în 1922, cu un articol despre simbolism. De consemnat, în 1923, și Glosă pentru „Lumea bine crescută” de N. Iorga, iscălită Petru Balș (viitorul Petre Pandrea). Pe marginea unor motive lirice sunt eseurile lui Gabriel Donna (Din literatura cerului, Poezia nopții), precum și „corespondențele” din Paris ale lui
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
a putea rezista economic, încât redacția precizează că odată cu numărul 7 „a hotărât să consacre un număr de pagini studiilor de literatură, precum și prozei beletristice”. În consecință, își va modifica și denumirea potrivit noii orientări. Cele mai multe versuri sunt influențate de simbolism și aparțin lui Al. Macedonski (Năluca unei nopți), Ion Minulescu (Romanța ultimei seri, Cânta un matelot, Romanță apocrifă), G. Bacovia (Gris, Finis, Plumb, Amurg de iarnă, semnate G. Andoni), Ion Pillat (Visai o cetate...), Perpessicius (Miriapodul), B. Fundoianu (Poem profan
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
Facultății de Matematică și pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București și, în același interval de timp, tipărește în „Chemarea”, revista editata în octombrie 1915 împreună cu Ion Vinea, versuri care marchează mai clar desprinderea de simbolism și schițează direcția ulterioară a poeziei sale, semnată de data aceasta Tristan Tzara. În noiembrie 1915 pleacă în Elveția, se stabilește la Zürich, unde se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, dar renunța la studii și se consacră în
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Ț. cunoaște două faze distincte. Primele versuri publicate în „Simbolul”, la numai șaisprezece ani, nu anunță cu nimic insurgenta dinamitarda pe care o va dovedi peste câțiva ani. Poetul compune acum în maniera unui adolescentism mimetic, influențat vizibil de exponenții simbolismului românesc ai momentului, ale căror nume se regăsesc și în sumarul revistei: Al. Macedonski, Al. Ț. Stamatiad, Iuliu Cezar Săvescu, Ion Minulescu, Adrian Maniu, N. Davidescu ș.a. Singurul lucru care lasă să se întrevadă evoluția ulterioară este opțiunea pentru poezia
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
sămănătorismului. Procedeele sunt îndeosebi în spirit minulescian, care îi furnizează apetente sinestezice - simfonii de lumini, culori parfumate, acorduri violete, ritmuri în roz-albastru, cât și imagini exotice: flori bizare, ciclam și orhidee, mimoze și iriși, covoare persane etc. Motivele curente ale simbolismului (pietrele prețioase, călătoria pe mare, cifra trei) vor fi prezente și în textele compuse în 1913-1914 (Glas, Inserează, La marginea orașului, Furtună și cântecul dezertorului). Versurile apărute în „Chemarea” și în „Nouă revista română” încep să schițeze teritoriul și fenomenul
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
doar o expediție de recunoaștere, a cartografiat terenul, a înregistrat și toponimizat reperele, după care le supune unui tir de hărțuire. Țintele sunt „ridicate” mai întâi în forma lor consacrată, pentru că apoi contururile lor solemne să se degradeze până la năruire. Simbolismul rămâne doar un drapel ferfenițit, căci poetica lui este subminată, motivele îi sunt profanate. Procedeele sunt prozaizarea șarjata și asocierile imagistice ironice, insolente: „Pe cer păsările nemișcate / Că urmele ce lasă muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
gata să erupă: „În mine se rup trestii cu foșnet de hartie” sau „Mama, plâng mereu că un sfârșit de gamă”. Este evident că poetul produce o falie în tradiția mai veche sau mai nouă, în retorica (încă) modernă a simbolismului. Imagismul lui caută bizarul sau, în orice caz, inadecvarea logică și de bun-simț. Efectele stilistice sunt deseori surprinzătoare, fie pentru că sfidează prejudecățile pudibonde ale vremii, fie pentru că despoaie motive vechi de emoționalitatea lor și le coboară în derizoriu: toamnă „s-
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]