2,705 matches
-
18 persoane, inclusiv doicile și servitorii. Începând din anul 1850 a devenit dirijorul teatrului municipal. În această calitate a dirijat, cu un cor de amatori, Requiemul lui Mozart , precum și oratorii de Haydn și Mendelssohn. A popularizat, între altele, și lucrări simfonice, ca de pildă, cele ale lui Beethoven și ale lui Gasparo Spontini, compozitor pe care l-a cunoscut personal laBerlin. În cei 18 ani de activitate la Vilnius Moniuszko a avut o contribuție însemnată la transformarea orașului într-un centru
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
din orașul natal și ale Academiilor de muzică din Cluj, București și Berlin. Printre personalitățile ce au contribuit la formarea sa artistică se numară: E. Philipp, G. Amiraș, G. Sava, K. Hellwig, G. Sebok. A debutat ca solist în concerte simfonice în 1973, la Timișoara (alături de R. Georgescu), concertând în continuare cu toate orchestrele simfonice din România. A susținut concerte solistice în Germania, Italia, Rusia, Coreea, Ungaria, Statele Unite ale Americii și România. A înregistrat pentru Societatea Română de Radiodifuziune, Televiziunea Română, Electrecord
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
personalitățile ce au contribuit la formarea sa artistică se numară: E. Philipp, G. Amiraș, G. Sava, K. Hellwig, G. Sebok. A debutat ca solist în concerte simfonice în 1973, la Timișoara (alături de R. Georgescu), concertând în continuare cu toate orchestrele simfonice din România. A susținut concerte solistice în Germania, Italia, Rusia, Coreea, Ungaria, Statele Unite ale Americii și România. A înregistrat pentru Societatea Română de Radiodifuziune, Televiziunea Română, Electrecord (Max Reger), Thalassa Records (Johannes Brahms). Reportoriul său este foarte variat, cuprinzând circa 30
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
a urmat studii muzicale la Conservatorul de stat din Chișinău (1945-1952) la clasa de compoziție a profesorului Leonid Gurov. Ulterior a obținut titlul științific de docent în muzicologie. Vasile Zagorschi a abordat mai multe genuri muzicale, cum ar fi: muzica simfonică, muzica de cameră, teme muzicale destinate cinematografului sau scenei teatrale. Timp de 25 ani, în perioada 1964-1990, Vasile Zagorschi a prezidat Uniunea compozitorilor și muzicologilor din RSS Moldovenească. El a făcut parte din Comitetul executiv al Consiliului Muzical Internațional UNESCO
Vasile Zagorschi () [Corola-website/Science/309970_a_311299]
-
Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957. Începe studiile muzicale în orașul natal, Petrila. Studiază inițial vioara, cu Joseph Faubich. Urmează studiile liceale la liceul de stat din Petroșani. În timpul liceului este admis ca instrumentist în formația simfonică a orașului, condusă de profesorul Julius Horáček. Între anii 1948-1951 își continuă studiile la Conservatorul de muzică din Cluj, apoi, între 1951-1956, obține o bursă și urmează studii de perfecționare în Rusia, la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
anii 1948-1951 își continuă studiile la Conservatorul de muzică din Cluj, apoi, între 1951-1956, obține o bursă și urmează studii de perfecționare în Rusia, la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova. În 1957 a fost repartizat la orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, unde, nefiind liber nici un post de dirijor, a fost încadrat inițial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al "Orchestrei de
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
pianist și compozitor de origine libaneză, stabilit în Franța. Se naște într-o familie de muzicieni din Beirut, mama sa fiind cântăreață de muzică orientală, iar tatăl său - violoncelist și, ocazional, compozitor, atât de muzică arabă, cât și de muzică simfonică occidentală. Atras de muzică din copilărie, la vârsta de patru ani învață să cânte la vioară. La șase ani își manifestă preferința pentru pian. În 1974 pleacă în Franța, pentru a își continua studiile muzicale începute în Liban. Se va
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
Premiera a avut loc la "Balșoi Teatr" (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul "simfonic" al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec. După moartea compozitorului, la cererea conducerii
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
de vară pentru perioade de intensă concentrare creativă. În afară de primele sale lucrări, cum ar fi o parte dintr-un cvintet de pian compus în perioada în care era student la Viena, lucările lui Mahler sunt compuse pentru orchestre mari, coruri simfonice și soliști de operă. Majoritatea dintre cele 12 lucrări simfonice ale sale sunt la scară foarte mare, adeseori folosind soliști vocali sau coruri pentru a îmbogăți orchestra foarte mare. Aceste lucrări erau adesea controversate la premiere, iar unele au primit
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
sale lucrări, cum ar fi o parte dintr-un cvintet de pian compus în perioada în care era student la Viena, lucările lui Mahler sunt compuse pentru orchestre mari, coruri simfonice și soliști de operă. Majoritatea dintre cele 12 lucrări simfonice ale sale sunt la scară foarte mare, adeseori folosind soliști vocali sau coruri pentru a îmbogăți orchestra foarte mare. Aceste lucrări erau adesea controversate la premiere, iar unele au primit cu greu acceptarea critică și publică. Excepție fac Simfoniile nr.
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
ultimul an, 1877-1878, s-a concentrat pe compoziție și armonie sub îndrumarea lui Robert Fuchs și Franz Krenn. Puține dintre compozițiile lui Mahler din perioada studenției au supraviețuit; majoritatea erau abandonate când devenea nemulțumit de ele. A distrus o parte simfonică pregătită pentru o competiție de la sfârșitul semestrului, după ce a fost respinsă cu dispreț de directorul autocratic Joseph Hellmesberger pe motivele erorilor de copiere. Este posibil ca Mahler să fi avut primele experiențe ca dirijor împreună cu orchestra studenților Conservatorului la repetiții
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
unui poem din "Wunderhorn". A doua și a patra melodie din ciclu au fost incluse în prima simfonie, pe care Mahler a finalizat-o în 1888, la apogeul relației sale cu Marion von Weber, lucrare inițial compusă ca un poem simfonic în cinci părți, cu un conținut programatic. Una din aceste părți, "Blumine", ulterior eliminată, este bazată pe un pasaj din lucrarea "Der Trompeter von Säkkingen". După ce a finalizat-o, Mahler a compus "Totenfeier", un marș funebru de 20 de minute
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
minute, care mai târziu va deveni prima parte a Simfoniei nr. 2. Au existat speculații frecvente cu privire la lucrările lui Mahler din tinerețe, distruse sau pierdute. Dirijorul olandez Willem Mengelberg credea ca prima simfonie este prea matură pentru o primă lucrare simfonică și trebuie să fi avut precedente. În 1938, Mengelberg a dezvăluit existența așa-numitei „Arhive din Dresda”, o serie de manuscrise aflate în posesia văduvei Marion von Weber. Arhiva a fost aproape cu siguranță distrusă în Bombardarea Dresdei în al
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
erau încă destul de rare. Pe 27 octombrie 1893, la sala de concerte Ludwig Konzerthaus din Hamburg, Mahler a dirijat o versiune revizuită a primei sale Simfonii. Încă în forma originară de cinci părți, a fost prezentată ca un "Tondichtung" (poem simfonic) și sub numele descriptiv de „Titanul”. Mahler a obținut primul său succes în calitate de compozitor, când a doua Simfonie a fost bine primită după premiera de la Berlin, pe 13 decembrie 1895, sub bagheta compozitorului. În același an, viața privată a lui
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
al treilea și ultimul studio de compoziție, în pădurile de pin situate în apropierea localității Toblach, districtul Tyrol. Aici, utilizând texte de Hans Bethge bazate pe poeme chineze antice, a compus "Das Lied von der Erde" („Cântecul Pământului”). În ciuda naturii simfonice a lucrării, Mahler a refuzat să o numeroteze, sperând să scape de „blestemul celei de-a noua simfonii”, care el credea că a afectat compozitori precum Beethoven, Schubert și Bruckner. Pe 19 septembrie 1908, a avut loc la Praga premiera
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Mahler, care a avut doar 19 apariții în acea stagiune. Una din aceste apariții a fost lăudata interpretare a operei "Mireasa vândută" de Smetana, pe 19 februarie 1909. În prima parte a sezonului, Mahler a dirijat trei concerte împreună cu Orchestra Simfonică din New York. Această experiență dirijorală l-a determinat pe Mahler să demisioneze din funcția deținută la Operă și să accepte postul de dirijor al noii reformate Filarmonici din New York. A continuat să susțină apariții ocazionale la Operă în calitate de invitat, ultima
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
pe Beethoven, Schubert, Liszt, Wagner, Bruckner și Brahms. De la aceștia, Mahler a împrumutat multe dintre caracteristicile specifice muzicii lor. De exemplu, din Simfonia a IX-a lui Beethoven a venit idea de a folosi soliști și un cor în cadrul muzicii simfonice. De la Beethoven, Liszt și (dintr-o tradiție muzicală diferită) Berlioz a venit conceptul de a compune muzică care să spună o poveste sau sau să conțină un „program”, rupându-se de formatul clasic al simfoniei în patru acte. Exemplele date
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de a compune muzică care să spună o poveste sau sau să conțină un „program”, rupându-se de formatul clasic al simfoniei în patru acte. Exemplele date de Wagner și Bruckner l-au încurajat pe Mahler să-și extindă lucrările simfonice mult peste standardele acceptate anterior, pentru a cuprinde o gamă largă de trăiri și sentimente. Criticii timpurii susțineau că adoptarea de către Mahler a mai multor stiluri pentru a se potrivi mai multor sentimente se datora lipsei unui stil propriu; pe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a Cincea, ultimul cântec "Kindertotenlieder" și finalul Simfoniei a Șasea. Ultima lucrare a lui Mahler cuprindea atât interpreți vocali, cât și orchestră - "Das Lied von der Erde" —, pe care Mitchell o cataloghează drept „cântec "și" simfonie”. Uniunea melodiei și formei simfonice din muzica lui Mahler, este, în viziunea lui Cooke, una organică; „melodiile sale se metamorfozează în mișcări simfonice.” Mahler i-a transmis lui Sibelius că „Simfonia trebuie să fie precum lumea. Trebuie să cuprindă totul.” Având acest crez, Mahler s-
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
vocali, cât și orchestră - "Das Lied von der Erde" —, pe care Mitchell o cataloghează drept „cântec "și" simfonie”. Uniunea melodiei și formei simfonice din muzica lui Mahler, este, în viziunea lui Cooke, una organică; „melodiile sale se metamorfozează în mișcări simfonice.” Mahler i-a transmis lui Sibelius că „Simfonia trebuie să fie precum lumea. Trebuie să cuprindă totul.” Având acest crez, Mahler s-a inspirat din mai multe surse în cântece și lucrări simfonice: trilurile păsărilor și tălăngile vacilor pentru a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
organică; „melodiile sale se metamorfozează în mișcări simfonice.” Mahler i-a transmis lui Sibelius că „Simfonia trebuie să fie precum lumea. Trebuie să cuprindă totul.” Având acest crez, Mahler s-a inspirat din mai multe surse în cântece și lucrări simfonice: trilurile păsărilor și tălăngile vacilor pentru a evoca natura și satul; fanfare, melodii de stradă și dansuri sătești pentru a evoca lumea pierdută a copilăriei sale. Încercările vieții sunt reprezentate în stări contrastante: dorința pentru împlinire prin creșterea în intensitate
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
este o formație de muzică metal simfonic din Olanda, fondată în 2002 de către Mark Jansen, fost membru al formației After Forever. Cântăreața inițială a grupului, Helena Michaelsen, a fost înlocuită de Simone Simons în anul 2003. Numele final al formației a fost inspirat de titlul albumului "" al
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
de Operă din Miskolc. Fiind produs de Sascha Paeth, albumul a fost promovat prin intermediul casei de discuri Nuclear Blast. "The Classical Conspiracy" conține douăzeci și opt de piese, ce au o durată totală de peste două ore, reprezentând interpretarea într-o nouă viziune, simfonică, a unor piese mai vechi, dar și a unor compoziții clasice precum „Recviem” de Giuseppe Verdi. Formația Epica a fost asistată pe parcursul înregistrărilor de un grup instrumental format din patruzeci de piese, dar și de un cor de treizeci de
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
și de un cor de treizeci de persoane. Discul a primit recenzii favorabile din partea criticii de specialitate, cântăreața grupului — Simone Simons, fiind apreciată pentru controlul să vocal, iar din punct de vedere muzical, instrumentiștii Epica au fost aclamați pentru climatul simfonic creat. În clasamentele de specialitate discul a obținut poziții modeste, notabil fiind debutul din Olanda, direct pe locul douăzeci și trei. Cel de-al cincilea album de studio al formației, intitulat "Design Your Universe", a fost lansat în Europa la
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
black metal și, mai rar, folk metal și power metal. Fostul chitarist al formației, Ad Sluijter, descrie formația ca fiind „un pod de legătură între [subgenurile] power și gotic”. Vocalista Simone Simons tinde că încadreze muzica formației în categoria metal simfonic, iar fondatorul Mark Jansen crede că apropierea cea mai importantă este de sonoritatea gotic. Mark Jansen a mai descris formația ca parte a stilului symphonic death metal, fiind o punte între death metal și symphonic metal. Muzica formației Epica este
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]