2,599 matches
-
iar câinele În zigzag. Atenție la locurile izolate, tufișuri și mărăcinișuri expuse la soare și liniștite pentru că, de obicei, aici Își face patul pentru odihnă sau pentru nașterea și creșterea puilor. Oricum, trebuie reținut că sunt rare cazurile când lupul singuratic atacă omul. De obicei acest lucru se Întâmplă când sunt opriți sau abătuți din direcția lor de mers. ORIGINEA CÂINELUI-LUP (CIOBĂNESC GERMAN ȘI CIOBĂNESC CEHOSLOVACĂ) Deși originea câinelui-lup este sălbatică, calitățile și frumusețea de care dispune Îl situează În topul
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
bazele mănăstirii din Münster. De-a lungul timpului acești câini s-au extins și asupra altor teritorii, populând toată Valea Ronului, până În Munții Pădurea Neagră. Se presupune că În vremurile străvechi, nu rareori se Întâmpla ca lupii masculi să hoinărească singuratici până În apropierea locurilor palustre, izolate și vitrege, populate de oameni primitivi, fiind atrași de mirosul specific și irezistibil emanat de la mari distanțe de femelele În călduri din cadrul populației respective de câini, stârnindu-le apetitul pentru Împerechere. Din Împerecherea dintre lupi
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
unor acțiuni de ameliorare organizate și concrete, cât și de influența condițiilor de mediu diferite În care s-a format. Așa cum s-a mai spus, se presupune că În vremurile străvechi nu rareori se Întâmpla ca lupii masculi, hoinari și singuratici, să adulmece mirosul femelelor de câini În călduri aflate la mari distanțe, din preajma oamenilor primitivi ce populau Întinse locuri palustre din zonele izolate și vitrege ale globului, stârnindu-le apetitul pentru Împerechere. Astfel, din Împerecherile Întâmplătoare și repetate s-au
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
ale lumii, KGB-ul ar fi ajuns la concluzia fatală că sistemul comunist nu duce nicăieri. Derulând toate scenariile roșii, conformiste, nu se ajungea în final la nimic bun, scrie Ioan Petru Culianu. Și atunci, cineva, "un creier diabolic și singuratic, a avut într-o zi ideea de a introduce în computer un scenariu neobișnuit, complet eretic: dărâmarea zidului Berlinului, perestroika, glasnost. reforma economică... Și se vede că ecranul computerului a început să producă soluții din ce în ce mai roze"117. Imediat, Iuri Andropov
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cărui idei inspiră Revoluția Franceză. În cartea sa Emile sau Despre educație, dezvoltă ideea educației omului pentru a deveni cetățean. În nuvela Julie sau La nouvelle Héloïse deschide porțile preromantismului. Cartea Confesiuni deschide era autobiografiilor moderne, iar Visările unui hoinar singuratic pe cea a introspecției în subiectivitate. În Discurs asupra inegalității și Contractul social pune piatra de hotar a socio-politicii. Semnează tot ce a scris toată viața astfel: "J.J. Rousseau, Cetățean al Genevei", mândru că aparține unui stat guvernat democratic de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
anii ’40 și revăzute de autor în 2001, precum și fragmente dintr-un jurnal început în 1943, notații cu un redus conținut autobiografic, ce rețin mai degrabă senzații decât evenimente. Ca și în alte proze ale lui V., personajele din nuvele, singuratice și predispuse la visare, caută să-și recupereze trecutul cotidian în lumea iluzorie a bâlciului sau a circului. Autorul scrie mereu despre ceea ce se află dincolo de aparențele obișnuite, în profunzimea tăinuită a ființei și a lumii. SCRIERI: Versuri, București, 1936
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
față de muncă; workaholicul competitiv - folosește munca pentru a obține succese, pentru a gusta puterea și pentru a caștiga în jocul vieții; workaholicul defensiv - dependența de munca este mai puțin cronică și cu un caracter situațional și limitat în timp; workaholicul singuratic - muncește mult, dar nu pentru munca în sine, ci pentru a câștiga acceptarea în cadrul grupului de muncă; workaholicul culpabil - resimte puternic nevoia de a fi pedepsit cu ore nesfârșite de muncă și sarcini dificile la locul de muncă; workaholicul cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atenției, a capacităților de memorare, de reproducere, de motivație și activism prin joc și alte activități; - formarea încrederii în sine etc. Integrarea socială trebuie începută din cele mai mici vârste, prin forme specifice. În condițiile unei educații deficitare, deficientul devine singuratic, se izolează. Majoritatea deficienților de auz reușesc să se integreze bine și eficient în viața socială și profesională, ajungând la exercitarea unor profesii apropiate de cele ale auzitorului. Ei nu vor fi orientați spre profesii ce solicită auzul. Dintre cele
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
În el Însuși, pe când omul sociabil ștrăieșteț Întotdeauna În afara propriei persoane”. Diferența absolută este Însă aceea că Rousseau consideră faptul de a trăi În sine Însuși un ideal de umanitate (cetățeanul din Geneva a rămas În adâncul lui un hoinar singuratic), pe când Hannah Arendt vede aici semnul eșecului unei umanități private de drepturi și de lume. Și-ar fi putut oare imagina Rousseau că viața În sine Însuși, purtată de discursul politic al compasiunii, va da naștere cercului de fier al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să-și maximizeze interesul personal, integrând În același timp În strategia sa așteptările celorlalți. În anumite cazuri (grupuri „latente”, conform terminologiei lui Mancur Olson), cea mai bună soluție constă În a lua „un bilet gratuit” sau În a deveni „călăreț singuratic” (free-rider). Există mai multe motive care pot explica un astfel de comportament: profitul susceptibil de a fi obținut nu este proporțional cu efortul depus pentru a te bucura de bunul În cauză; partea din beneficiul total este cu atât mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
liber mai mult decât națiunea statală tradițională, iar perspectiva ar arăta astfel: națiuni fără putere, puteri fără națiuni. Totuși, acest destin ar rămâne până la urmă În conformitate cu structura statal-națională clasică dacă s-ar dovedi profitabil pentru câteva națiuni rămase enorme și singuratice (Statele Unite, China, Rusia, Japonia, India). Dacă ne gândim la națiune În acest context mondial, suntem obligați să examinăm marile tendințe ideologice și factuale care se completează și se opun la acest nivel (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Opoziția dintre universal
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un nou cod moral și erotic. Primăvară neagră e o carte în care, din intersecția imaginară a două orașe în memoria unui scriitor, se conturează una dintre cele mai sugestive imagini ale lumii moderne - corpul diform și anonim al mulțimii singuratice: "Un abur arzător, sufocant, lăsat peste oraș ca o ceașcă de grăsime topită, sudoarea prelingându-se de-a lungul picioarelor goale, pe gleznele subțiri. O masă mucilaginoasă de brațe și picioare, de semiluni și giruete...". "Dilemateca", anul V, nr. 55
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1553), februarie 2012 Zeii singurătății "Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu trasături vikinge, blond, cu ochi albaștri, la fel de neverosimil în splendoarea lui paradoxală precum concilierea forțelor contrare ce au sfârtecat lumea în al Doilea Război Mondial. În America deceniului al cincilea a secolului trecut, meciurile de fotbal
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fac apel la cetățeni să răspundă chemării din credință, din teamă sau din propriul interes. Deși cel mai adesea nu este cazul, o astfel de mobilizare poate să corespundă dinamicii populare. Mass media, opusul comunicării directe, se adresează mulțimii de singuratici, mulțimea singuratică a lui Riesman. Pe măsură ce dimensiunea grupului crește, mecanismele tehnologice și birocratice intervin din ce în ce mai mult între lider și cel condus. Dacă inițial oamenii formau o comunitate în care membrii aveau contacte personale cu ceilalți și cu liderii lor, numărul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
la cetățeni să răspundă chemării din credință, din teamă sau din propriul interes. Deși cel mai adesea nu este cazul, o astfel de mobilizare poate să corespundă dinamicii populare. Mass media, opusul comunicării directe, se adresează mulțimii de singuratici, mulțimea singuratică a lui Riesman. Pe măsură ce dimensiunea grupului crește, mecanismele tehnologice și birocratice intervin din ce în ce mai mult între lider și cel condus. Dacă inițial oamenii formau o comunitate în care membrii aveau contacte personale cu ceilalți și cu liderii lor, numărul mare de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
grupului crește, mecanismele tehnologice și birocratice intervin din ce în ce mai mult între lider și cel condus. Dacă inițial oamenii formau o comunitate în care membrii aveau contacte personale cu ceilalți și cu liderii lor, numărul mare de adepți devine o mulțime de singuratici. Ceea ce îi unește pe aceștia nu sunt relațiile orizontale ce îi leagă, cât mai degrabă angajamentul lor față de lider. Mass media și marile adunări publice înlocuiesc întâlnirile formale și dialogurile. Comunicările tind să devină unidirecționate, de la lider către cercul restrâns
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
pe postere etc. Tot acest proces parcurge toate etapele, liderul carismatic devine un idol, un obiect al cultului personalității. În marile întâlniri publice orchestrate de către fasciști, naziști, staliniști, maoiști, sau musulmanii fundamentaliști, oamenii par fixați pe orator: sunt mulțimi de singuratici fără alte canale de comunicare între ei. În timpurile recente, rețelele de televiziune și-au extins acoperirea către milioanele de ascultători dispersați. Pentru a trata problema necredincioșilor, cercul restrâns instituie un cult al personalității și devine dictatorial. Amploarea chemării carismatice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
aseamănă cu un tip de sacrificiu simbolic. Creșterea în dimensiuni a grupului de adepți va provoca cel mai probabil anumite schimbări cu privire la însuși fenomenul carismatic maniera în care oamenii se simt atașați de lider, dacă aceștia participă la o mulțime singuratică sau dacă aparțin unei comunități carismatice. Odată ajuns la putere, atunci când numărul adepților crește pentru a include marile mase, intensitatea angajamentelor poate să se diminueze. Pentru mulți, zelul se reduce în timp. Pe măsură ce trece mai mult timp din momentul asocierii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
nu are legătură cu succesul de public, „se știe”, spun cu ifos tot felul de fals și Înțelepți În enigmatica știință sau psihologie a succesului. Succesul social, recunoașterea publică „nu are legătură” cu valoarea; „marii creatori au fost totdeauna niște singuratici și niște neînțeleși ai timpului lor!” (E ușor de demontat falsitatea acestei ipocrite aserțiuni, care de altfel face mult rău celor care vor să intre sub cupola templului numit Literatură; majoritatea majoritatea a creatorilor din istoria literelor și artelor europene
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ci scriau! Sau scriitorii americani, când publicau cărți de invenție sau memorii, se pare că, așijderea, nu comunicau, ci scriau, având Îndrăzneala, inconștiența sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acelor spirite În cultură - poate și În viață! - de a lua În cont, de a „integra” În bilanțul unei cariere și judecățile negative, chiar și pe cele mai brutale. Și, aplecându-mă, Încă intrigat, În zeci de ore nocturne și singuratice, intrigat dar și amuzat, „curios ca un copil”, asupra acelei „oglinzi” ce mă arăta „urât și deformat”, am descoperit că, În unele apostrofe și judecăți „rele”, se ascundea, cum spuneam, nu numai „adevărul”, dar și „adevărul asupra vieții mele”, ceea ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vorbeam mai sus, „viclenia proștilor, a nebunilor”, a celor care, simțindu-se nesiguri, amenințați În fiecare minut, „mirosind a victimă”, nu se știe din ce pricini, trebuie să se prefacă, și anume să joace cel mai trist teatru posibil, cel singuratic, fără public, fără un singur spectator. Și, În acest „teatru”, dispare chiar și ceea ce numim „eul, eul nostru”, acea voce care sună Înăuntrul nostru și pe care o surprindem uimiți, În pubertate, de parcă „ceva - cineva” - ne-ar fi despicat În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]