3,912 matches
-
incurabil. Să nu mai vorbim despre asta. De eu nu te vindeci” (III, 77). Nu numai că eul e instituit de orgoliu, dar societatea însăși funcționează datorită lui: „«Dorințele ticăloase», viciile, pasiunile suspecte și condamnabile, gustul pentru lux, invidia, emulația sinistră etc. sunt cele care fac societatea să funcționeze, mai mult, care fac posibilă existența, «viața»” (III, 79). Altundeva, după o discuție cu instalatorul care n-a încetat să se laude, Cioran notează: „Orgoliul e comparabil cu focul, cu sângele, cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceva după consemnarea anterioară, și Cioran scrie: „Duminică la țară. Să te întinzi și să miroși pământul. Numai pe el poți conta. Oboselile noastre îl cheamă. Și în timp ce-l simțeam atât de aproape, mă gândeam că nu e chiar așa sinistru să te dizolvi în el” (I, 120). În zi de primăvară, zi de aprilie, aceeași stare de exultanță: „În mijlocul unei păduri, să închizi ochii și să asculți cântecul păsărilor” (I, 170). Iar noaptea, când insomnia ar trebui să-l exaspereze
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Un pas de dans, de pildă. Întocmai ca în Mrozek (mă gîndesc la Tango), unul din membrii "echipei de intervenție" îl invită la dans pe gomosul dar șovăitorul Mihai. Nici debusolata Irina nu se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și stinge lumina... (Groparul își face pernă din haină, pe care o reazemă de piatră; Octav de așează lîngă zidul cavoului; lumină despărțitoare de clipe; apar fantomele trei; sînt îmbrăcate și se mișcă așa cum se mișcă toate fantomele; voci tînguitoare... sinistre...; se apropie din ce în ce mai mult de cavou și încep să "pipăie" lucrurile expuse...) Ei, ce-i cu voi pe-aicea?! F1:...Noi sîntem fantome... Oooo!, om viu... om viu... Octav: Văd că sînteți fantome... dar ce căutați aici la ora asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uneori înnegurat, căci viața, nu-i așa, își are complicațiile ei. E bine însă că bieții foști-oameni își doresc să-l găsească. Nu toți, măcar unii... Nu-l dibuiesc. De ce nu-l caută în sine? Nu fiindcă sinele, stîlcit, denaturat, sinistru metamorfozat, nu mai există? Nu-i un leac absolut nici refugiul în credință. Pe Dumnezeu unde îl poți oblici? În ceruri? În biserici? În predici? Sau mai degrabă în suflete, atît cît ele se pot desluși. Așa zdrențuite cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ia ostatici copiii și să-i elibereze numai când satele se vor trece la colectiv. Plâng copiii îngroziți. Plâng părinții de ce va fi. Arestări preventive: legionari, chiaburi, învățători, preoți. Comitetul central intră în ofensivă cu tovarășul Ilie Verdeț. Personal. Nume sinistru. Acesta afirmă că-l va informa personal pe colegul Ceaușescu de ceea ce se întâmplă prin sate”.... Ulterior a venit și Ceaușescu și tăranii i-au spus că nu vor colectiv. Femeile l-au luat de piept și i-au strigat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
izolare doar pentru o noapte. Ca să nu înghețe, timp de 12 ore a mers încontinuu astfel că, după socoteala lui, făcuse în acea noapte circa 40 de Km! „Pensiunea” Periprava In ceea ce privește Delta Dunării, este evident că cel mai sinistru lagăr de muncă a fost Periprava unde, conform fișei individuale se pare că tatăl meu a fost dus pe 10 octombrie 1959. Aici i se întocmește dosarul Nr. 42/1958. Periprava, centrul lagărelor de exterminare din Delta Dunării a rămas
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sorții, înghesuiți în vagoane, treceam prin fața coloniei, care era așezată, față de calea ferată, la vest, pe o pantă lină în urcuș. Din mersul trenului vedeam toate barăcile, defilând parcă, prin fața noastră...Lăsam în urmă o viață hărțuită, un loc de sinistre întâmplări, un loc de tribut în vieți omenești . “Mergând în zăngănitul de tablă și al loviturilor de tampoane ale vagoanelor, intrăm în zona dealurilor Dobrogei de nord. Apăreau Munții Măcinului. Ne apropiam de Tulcea. Se vedea Dunărea. Ajunși în gară
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Pituț, Cezar Baltag invocă soarele ca simbol al fertilității, el este sămânța zilei, esența primară a arderii 7. Motivul comorii și al lunii, cu sublinierea culorii albastre a flăcării malefice, este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia lui George Alboiu, Gheorghe Pituț, Ion Brad, Nicolae Ioana 9. "Vârcolacii", câinii lui Dumnezeu care urcă și mănâncă luna, explicând fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fără egal în cinematograful românesc post-decembrist, secvența confruntării intelectualului, (magistral interpretat de Răzvan Vasilescu), cu activista de partid, genial personificată de Dorina Lazăr, poate părea de un comic absurd celor care nu au trăit acele timpuri și nu au cunoscut sinistrele personaje. Cei care le-au trăit știu însă că necruțătoarea caricatură dezvăluie o crudă realitate. Pentru că memoria noastră este scurtă, Alexa Visarion a exorcizat demonii trecutului depunând mărturie pentru posteritate prin Ana, necruțătoare radiografie a ratării schimbării de destin a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
violet, galben. Natura este expresia unei dezorganizări sufletești, a unei nevroze, spațiul este infinit, de o tristețe armonioasă, parcă ar fi un gol tăcut unde poți să auzi zorile, unde noaptea e mai grea, deplină, frigul e liniștit, pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt, ecourile depărtate se confundă într-o tenebroasă și profundă unitate miasme, culori și sunete își răspund (ireproșabil) coloana sonoră semnată de Nicolae Ciolcă, concurentă foarte serioasă celei din "Padre, padrone", semnată de Egisto Macchi, peliculă premiată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
când străjuit de o pânză imensă pe care se prelungesc cruci și morminte, unde își dorm somnul de veci speranțe, vise și cadavre, montare denunță eșecul idealului pervertit de acțiunea socială ideologie degradată în concretul vieții. Decăzută în cea mai sinistră deriziune, speranța redresării existențiale devine un bâlci grotesc, un circ pestriț, mortificat și agitat, o debandadă deșucheată în care țopăie principiile egalității, fraternității, dreptății și justiției, în bâlbâielile aberante ale unor găinari mărunți, puși obsesiv și iremediabil pe furtișaguri, trândâvie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
profunzimea dezvoltării ei istorice. Toți acei intelectuali, unii cu o gândire remarcabilă și foarte bine instruiți, care au slujit diverselor regimuri politice dictatoriale, practic, au susținut posibilitatea crimelor comise de acele regimuri și a diverselor abuzuri de putere. Cele mai sinistre efecte ale ideii de elită din secolul XX sunt Holocaustul și crimele regimurilor comuniste postbelice. De exemplu, Heidegger, pe lângă filosoful existențialist de reputație mondială, reprezintă și un simbol al elitei ticăloase, fiind un membru marcant al aparatului de propagandă nazist
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
asupra minciunii. Pe de altă parte, au fost aduse în fața camerelor din 1990 o serie de cadavre dintr-un cimitir "al săracilor" de pe lângă Calea Aradului (stradă în Timișoara), afirmându-se, că au fost ucise în Revoluție. De fapt, acel cimitir sinistru existase încă dinainte de 1989, acolo erau aduși oameni morți neidentificați și/sau nerevendicați de familiile lor; mulți dintre acei "săraci" erau victime ale criminalității din anii '80. Regimul ceaușist ascundea crimele cotidiene. În realitate, a fost un triumf al minciunii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
comunismul sovietic, pp. 163-176, precum și J. Braunthal, op. cit., capitolul 4, "The moral crisis of communism", pp. 375-475, passim. 20 Le Rapport Khrouchtchev et son histoire. Text prezentat și adnotat de B. Lazitch, Paris, Seuil, 1976, 192 p. Cf. și La sinistra e il '56 in Italia e Francia a cura di B. Groppo, G. Ricamboni, Padova, Liviana, 1987, 428 p. Cf. îndeosebi în această lucrare, A. Bergounioux, "La SFIO e la destalinizzazione"; R. De Mucci, "Il nuovo corso del PSI: prima
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de tinichea al omului-mecanomorf, reprezentat de artștii plastici Picabia sau Marcel Duchamp, în etapele lor mașinist-ironice. Grefierul care a intuit demonica tehnică și reificarea făpturii lui Dumnezeu, lovită de patologia voinței și credinței, acedia, acordă mare spațiu obiectelor a căror sinistră brutalitate le dă un aer insolit în context. Tehnica incongruității va reveni la Gellu Naum, dar și în grotescul optzecist, ca și cea a enumerării și asocierii premeditate a abstractului la concret, urmărindu-se astfel "lezarea ordinei ontologice". Universul urmuzian
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ci mai ales de una de de farsă malignă ce tinde spre autoexterminare: "Membrii cuplului care se devorează reciproc pot fi considerați drept simbol al reducerii la neant. Stăpânul și sluga, teroristul și terorizatul, călăul și victima, complici în farse sinistre, în agresiune, în crimă, se anihilează reciproc". Maestru al subversiunii, al parodiei, Urmuz este un homo ludens în linia lui Kafka sau Lewis Carroll. Farsele agrementate cu mici ceremonii și formule repetitive sunt săvârșite de homunculi care nu-și dezmint
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Eminescu era în vara anului 1883 doar un poet de geniu. La fel de interesant și poate cel mai original ni se pare ultimul capitol "Detractorii: adevar și mistificare", în paginile căruia dr. Nica reactivează figura preotului ardelean Grama, figura cea mai sinistră în analele campaniei antieminesciene declanșate în 1891, la doi ani după moartea poetului. Ceea ce s-a încercat în 1998 în privința detabuizării poetului nțional, sunt lucruri benigne (tip Cărtărescu, "Eminescu, mom amour", o înșiruire infantilă de defecte umane; râdea prea tare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fine, exemplele pot continua încă pe 10 pagini cartea mea Caiete de regie a fost interzisă pe vremea cînd se intitula... Cupluri imposibile! Dar cine erau acești cenzori? Cine diriguia cultura în ultimii ani ai comunismului? În fruntea piramidei, desigur, Sinistra (care, la Cabinetul 2, bara proiectele oamenilor suspecți din high-life). Apoi, urma altă analfabetă, Suzana Gîdea, ministrul culturii (și educației socialiste o toantă grasă, care se ducea la aeroport cînd pleca Tovarășul... și cam atît). Urma o femeie deșteaptă și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
discursului evaluativ, dirijat de vocea naratorială . Ele sînt spații simbolic transparente ale subconștientului. Gîndul morții, Lenora îl simte ridicîndu-se din "regiuni" materiale ale ființei, încă nedeslușit și totuși acaparator: "Lenora se întristă, din regiuni obscure i se urca o intuiție sinistră asupra boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sus. Ar fi vrut măcar să fi fost prevenit. Că, dac-ar fi știut, poate reușea s-o convingă și pe surioară să nu meargă. 9 Acasă la tata. Un apartament închiriat. Nu avea prea multe lucruri acolo. Rafturile bibliotecii erau sinistru de goale, doar pe alocuri cîteva obiecte așezate cum se nimerea. Mobila de pe timpul dacilor. Proprietarul așa o lăsase și pe tata nu-l deranja. Mamei îi plăceau lucrurile noi și l-ar fi criticat pe tata dac-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Secțiunea I. Pentru a lămuri faza de construcție a incintei cu toate elementele sale (șanț de apărare, bernă, agger și via sagularis), s-a trasat o primă secțiune pe latura de răsărit, În apropierea locului propus a fi „ porta principalis sinistra ”. Secțiunea a arătat că nu avem de-a face cu o incintă de piatră, ci una de pămînt sub forma unui val de pămînt argilos, la suprafață de culoare galbenă, puternic compactă. Încă de la adîncimea de 0,20-0,25 metri
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
provoacă descompunere și nevroze: "E miros de cadavre iubito/ Și azi chiar sânul tău e mai lăsat" (Cuptor). Contopirea meteorologică este o formă a angoasei existențiale (Negru). Fiind dominat de o frică sublimă, universul bacovian este traversat uneori de păsări sinistre, de corbi, care vin din Poe și din Traian Demetrescu, de dincolo de mormânt și cheamă la dispariție. Poetul își asumă rolul de actor cu mască de împrumut, cu gesturi rigide, ritualice, coboară în cavou, rătăcește în oraș, plânge și râde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un vag straniu : Amorul de plumb doarme întors: "Dormea întors amorul meu de plumb", unde sentimentul iubirii semnifică "întorcere spre apus" (L. Blaga), adică moarte. Întors în spațiu și timp, amorul este mort și poetul îl strigă zadarnic în liniștea sinistră a cavoului. Aripile de plumb, atârnând, pot fi ale poetului (imaginat ca albatrosul baudelairean), care nu-și poate lua zborul spre înălțimi, sufletul se închide în sine ca într-un cavou și poetul face gesturi ciudate. Alături de un substantiv abstract
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
concluzia firească, aceea a demisiei. Până acum, ea s-a prevalat cu aroganță de hotărârea electoratului, prefăcându-se a nu ști cum s-a obținut acea hotărâre. A luat măsuri defensive, mai aspre chiar decât pe vremea odiosului și a sinistrei. Președintele și-a adjudecat, fără jenă, toate atributele pe care le avea "conducătorul". La o adică, aparatul represiv, iute repus pe picioare și chiar răsplătit, menajat cu grijă, se află la locul său și poate asigura exercițiul puterii. Așa se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]