5,963 matches
-
sângeroși, mai are o lume criptică, „un neam fără de țară cu spițe legendare”. Lev Înțeleptul vrea să împiedice sacrificarea neamului învinuit pentru catastrofa ce va veni și zidește, din tainele Cabalei, Golemul. Cutremurarea cetății sub pașii colosului, urgia vinovaților și sinuciderea Înțeleptului Rabi Lev, strivit de Golem, sunt surprinse în vers alexandrin, solemn și puternic. SCRIERI: Trica-Tot, București, 1965; Dor de patrie, Ierusalim, 1971; Golem, Ierusalim, 1972; Meteorii, Ierusalim, 1973; Anotimpul de cenușă, Tel Aviv, 1982; Idolii, Tel Aviv, 1984; La
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
se dezvăluie personalitatea acestora din faptele lor, din atitudinea și din modul uneori șocant cum înteracționează cu cei din jur, sau cum răspund la vicisitudinile vieții (bunăoară Petronela aruncă copilul proaspăt născut pe câmpă. Astfel Costica din povestirea omonimă alege sinuciderea în locul unei vieți nesigure, pe cont propriu, adică departe de binefăcătorii lui, familia Mladinescu, sau Rodica iubita din «Prima iubire» care după luni de corespondență iubitoare alege să se despartă plecând urechea la niște bârfe, fără să caute să verifice
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
din regiunea Bordeaux. Madeira - vin roșu dulce, de culoarea chihlimbarului, care provine din Madeira. Leming - gen de mamifere rozătoare asemănătoare cu hîrciogul, care trăiesc În regiunile nordice, cunoscute mai ales pentru migrările În masă, care adesea sfîrșesc În ocean, În sinucideri colective. Ne - „Da“, În limba greacă În original. Manifest Destiny - doctrină expansionistă din secolul al XIX-lea, potrivit căreia Statele Unite aveau dreptul divin și datoria de a se extinde și de a stăpîni tot continentul nord-american. Piatră neagră, considerată sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să nu le vezi. Și nu le alinia nimeni să le Împuște, așa cum zicea Pată Neagră. Dwight știa de niște grupuri În America, Întemeiate pe baza unei culturi a persecuției, fără ca această persecuție să existe de fapt. Grupurile vorbeau de sinucidere În masă, exact ca membrii tribului. Unii chiar au mers până la capăt. Templul Poporului, de exemplu - nouă sute de oameni muriseră, majoritatea obligați să bea otravă. Dacă se Întâmpla și aici? Nu voiau să fie prinși Într-o nebunie de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Toată lumea din Myanmar sărbătorește această zi? —Nu, domnișoară. Nu este sărbător. Pregătim pentru moarte. Mâine, poate ziua de după, murim. Credem că va fi curând. Wendy a alergat Înapoi la grup și le-a relatat ce-i spusese Pată Neagră. O sinucidere În masă? Cei unsprezece americani mai vorbiseră despre asta, dar În ultimele săptămâni membrii tribului păreau destul de voioși. Ce anume le-a schimbat părerea? Și iată un gând Înspăimântător: oare membrii tribului se așteptau ca oaspeții lor să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la spitalul Sfântul Luca. Prima oară m-am dus la consultație pe data de 30 august. I-am relatat exact ce se întâmplase cu mine, simptomele pe care le prezentam, și mi-a spus: — Nu e bine ce faci! E sinucidere curată să muncești așa! — Dar dacă iau medicamente? — Nu, medicamentele pot avea efecte adverse, mi-a răspuns el. De atunci am început să mă duc la el săptămânal. Îi povesteam ce se întâmplase în săptămâna respectivă, ce fel de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ars. Nu pot explica mirosul acela îngrozitor. Sunt întrebat de multe ori, dar tot timpul mă eschivez și nu știu cum să descriu mirosul. Pot spune doar că puțea. De aceea, primul lucru care mi-a venit automat în minte a fost „sinucidere“. Imediat au venit și alți colegi și, împreună, l-am scos afară pe bărbatul acela. Pentru că nu aveam decât o targă, am folosit-o ca să-l transportăm pe bărbat, iar pe femeie am cărat-o afară. Nici conductorul, nici controlorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o prefață. La una dintre edituri, ultima cred, redactorul de carte mi-a spus că cenzura nu este de acord cu publicarea volumului. "Ce exemplu vreți să dați românilor mi s-a spus cu personajul care aduce atâtea argumente în favoarea sinuciderii?!". Pînă la urmă, am renunțat la ideea publicării și am uitat de manuscris. Pe la mijlocul anilor '90, fiica mea Amana, pe atunci în vârstă de 14 ani, l-a descoperit într-un sertar, l-a citit și m-a convins să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare în moarte. Transfer de personalitate și destin, prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de sinucidere. Nu? Toate exemplele tale, răspunse Filip, se referă la ființe private de libertate. într-un mod brutal și total. Acesta este într-adevăr un motiv să-ți dorești moartea sau eliberarea și să faci tot posibilul să obții una dintre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prost și ieftin, de-ți surpă vederea și bărbăția. îl bea pe loc, până se prăbușește cu fruntea de scândura mesei, într-un soi de moarte temporară. Expresia "beat mort" nu e un simplu joc de cuvinte. Un simulacru de sinucidere, o nevoie psihică de moarte, pe care și-o satisface zilnic. Am cunoscut pe unul care, în zilele când nu avea spor la pescuit, se tăia la mână cu cuțitul, se ducea la doctor să-l panseze și când acesta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
putem decide. Nu noi hotărâm nici când, nici cum murim. Putem deci să ne închipuim vreo clipă că suntem stăpâni pe viața noastră, atâta timp cât începutul și sfârșitul ei sunt hotărâte de altcineva? în schimb, omul a câștigat marele privilegiu al sinuciderii. E drept că natura a pus în fiecare ființă un bun gardian instinctul de autoconservare. Animalele nu-și curmă zilele datorită lui. Noi însă, animale raționale, știm să judecăm, să analizăm, să comparam, să punem în balanță, să alegem, să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
otravă, să te scoată din valuri și să-ți aplice vreuna din metodele de respirație artificială: tip Silvester sau tip Schäfer sau gură-la-gură sau nas-la-nas sau naiba știe ce altă invenție de menținere cu sila în viață". "Unii susțin că sinuciderea e un gest de supremă lașitate umană. Ha! Alții, dimpotrivă, că e un gest curajos și demn. Ha! Ha! Fleacuri! Este o banală chestiune de opțiune. Dar ți se ia acest drept, câștigat cu greu, după zeci de milenii de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Manus Bonus, ai să mi spui tu. Da, este adevărat. Despre morți numai de bine, dar nu și despre sinucigași. Sugerează-le măcar o cauză nobilă. Lasă o scrisoare în buzunar sau ceva de genul ăsta..." " Există cauze nobile de sinucidere? l-aș fi întrebat eu." " Bineînțeles! Orice cauză, care l-a făcut pe om să aleagă moartea în locul vieții, devine automat nobilă prin însuși faptul că e declarată în mod public și că nu e vorba de o ciroză personală
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cauza libertății mele. Poate va muri înaintea mea. Sau e deja mort. Poate s-a sinucis ca să-și scurteze suferința... Tocmai el..., păzitorul vieții cu orice preț. L-oi fi convins eu în lungile noastre certuri că, în anumite condiții, sinuciderea nu e un lucru de lepădat...L-am lăsat crezând că eu l-aș fi otrăvit și drept e că gândul otrăvii lui nu mi-a fost străin... Poate că un doctor sau niște medicamente l-ar salva. Trebuie să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
editoriale au impus publicarea lor în același volum. Ele par să fie scrise la un interval apreciabil de timp unul de celălalt și mărturisesc, fiecare, preocupări și obsesii distincte. Comisionarul este o poveste dezvoltată dintr-un citat camusian privind sensul sinuciderii. Comisionarul Filip este angajat pentru a-l supraveghea pe Carol și a-l împiedica să se sinucidă. Î ntre ei se țese un dialog intelectual pasionant, care împrospătează ceea ce obișnuim să numim cu un zâmbet dezabuzat "marile probleme ale existenței
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor primordiale. Comisionarul, de pildă, îndeamnă la o recitire a Mitului lui Sisif camusian: Nu există decât o problemă filozofică cu adevărat importantă sinuciderea". A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol, nu atât un cuplu de personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu este clar de ce, nu e prea verosimil, dar nu are importanță. Esențial pentru constituirea dramei filozofice este că acești doi bătrâni se află față în față. La început, Carol refuză să vorbească. Rămâne toată vremea nemișcat, încremenit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încap într-o replică ionesciană, " Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!", cu toate variantele ei, desigur. [...] Andrei Oișteanu a vrut să scrie proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și pune capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își va susține ulterior pofta de viață (nemărturisită desigur) din chiar dorința (ambiția, obstinația) de a-l convinge pe Filip de justețea principiului pentru care pledează: sinuciderea ca manifestare supremă a libertății individului. Tema nu e nouă de altfel motto-ul din Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea calității de verigă succesoare într-o dezbatere dilematică veche de când lumea, probabil. Dar Andrei Oișteanu reușește să pară proaspăt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
desigur, dar numai să fie cu cuvântul NAȚIONAL în față. Așa poate ne-am reveni la demnitatea ce ni se cuvine... Pensionarul de serviciu Cu ziua de 7 ianuarie a fiecărui an, trebuie să fie clar pentru toată lumea, gata cu sinuciderile pe bază de sarmale, caltaboși, cârnați picanți cu ardei numai atât cât trebuie, ca să poți bea o oală de vin la o dușcă, fasole cu ciolan (sau ciolan cu fasole, mă rog, tot acolo ajungi), piftie bine fiartă și usturoiată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ei, destul de lipsite de ambiguitate dealtfel, nu creează niciodată o altă Irina. Chiar și suspiciunile în momentele de gelozie ale lui Sandu silit centrate de aceeași imagine și produc doar simple oscilații în fixarea clarității ei. De asemeni, de o sinucidere, Sandu este avertizat dinainte și o ia în considerație ca un gest posibil al Irinei și suntem pregătiți, ca și Sandu dealtfel, să acceptăm la sfârșitul cărții o astfel de soluție ca foarte probabilă. După o ceartă, ea amenință cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]