2,106 matches
-
fost fondată o organizație de front, Frontul Național Democrat, sau FND. În afară de comuniști, FND era alcătuit din reprezentanți ai Frontului Plugarilor, din unele elemente ale organizațiilor sindicale, dintr-o facțiune a Partidului Liberal condusă de Tătărăscu și o aripă a social-democraților. Programul Frontului punea accent pe probleme populare ca împărțirea pămîntului, redobîndirea nordului Transilvaniei și creșterea ponderii controlului muncitoresc în industrie. Partidul a inițiat în perioada aceasta o campanie de recrutare în masă sub conducerea Anei Pauker, destinată atragerii tuturor segmentelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un rol important în politica bulgară interbelică și dobîndise o largă audiență în rîndul populației, beneficiind totodată și de aliați mai influenți. Frontul Patriei, deși dominat de comuniști, reprezenta o combinație de partide cu adevărat puternice, care îi includea pe social-democrați, pe agrarienii facțiunii Pladen și pe membrii grupului Zveno, toate bucurîndu-se mult înainte de perioada aceasta de un prestigiu politic considerabil. La fel de important era faptul că exista un veritabil și destul de răspîndit sentiment filorus în țară. Forțele de ocupație sovietice contribuiau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puternicii lui suporteri, acesta a reușit să-l înlăture pe Petkov și să obțină controlul asupra organizației centrale a Uniunii, astfel încît el și adepții lui reprezentau Uniunea Agrară în cadrul Frontului Patriei. O tactică similară a fost aplicată și față de social-democrați, și în rîndul acestora comuniștii găsind indivizi sau facțiuni dispuse să colaboreze cu ei. Astfel, deși atît agrarienii cît și social-democrații făceau încă parte din Frontul Patriei, ei nu mai reprezentau opinia majoritară a partidelor lor. Bineînțeles, unele grupuri socialiste
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
încît el și adepții lui reprezentau Uniunea Agrară în cadrul Frontului Patriei. O tactică similară a fost aplicată și față de social-democrați, și în rîndul acestora comuniștii găsind indivizi sau facțiuni dispuse să colaboreze cu ei. Astfel, deși atît agrarienii cît și social-democrații făceau încă parte din Frontul Patriei, ei nu mai reprezentau opinia majoritară a partidelor lor. Bineînțeles, unele grupuri socialiste și agrariene au rămas totuși în afara coaliției. În martie 1945, Frontul Patriei a organizat un congres la Sofia, în cadrul căruia Gheorghi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la moarte și, cu toate protestele puterilor occidentale, executat prin spînzurare în septembrie. O săptămînă după acest episod, Statele Unite au recunoscut oficial guvernul bulgar. După încheierea acțiunii de distrugere a opoziției agrariene, comuniștii au aplicat un procedeu asemănător și împotriva social-democraților, care încercau în continuare să mențină o poziție independentă. Pe la sfîrșitul anului 1947, Bulgaria se afla total sub control comunist și avea o constituție nouă. Iugoslavia Regimul comunist din Iugoslavia beneficia desigur de cea mai bună poziție dintre toate guvernele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fra?ilor Weber, autori evrei, ?i a lui Ț�nnies care, cu toat? predilec?ia să vizibil? pentru �comunitate� s-a opus mereu folosirii politice a operei sale (1935). C�ț despre autori că Sombart, Michels sau Geiger, experien?a social-democrat? a sf�r?it prin a-i decep?iona crunt at�ta vreme c�ț nouă ordine p?rea s? concretizeze victoria mediocrit??îi burgheze ?i a unui socialism ?i mai dispre?uit dec�ț un capitalism care le provoca
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
se restructurează în 1927 în jurul unor oameni ca Titel Petrescu. Partidul își are propriul ziar: Socialistul. Revendicările sale privesc respectarea exercitării libertății întrunirilor, a presei, separarea Bisericii de Stat, autonomia județelor și comunelor, desființarea impozitelor indirecte. În fața ascensiunii extremei drepte, social-democrații sînt, în majoritate, deschiși pentru o cooperare cu național-țărăniștii. Ei rămîn însă foarte divizați, aceste împărțiri exprimînd alegerea alianțelor: alianță cu național-țărăniștii sau începînd din 1936 și 1938 cu comuniștii? În 1936, minoritarii din Partidul Social-Democrat se declară favorabili unei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lupta contra chiaburilor îi lovește pe ei în special, iar campania de "verificări" a membrilor de partid realizată în 1950 i-a atins cu prioritate. Școlile lor confesionale sînt de asemenea ținta legii educației din 1948: personalități ale Bisericii, ale social-democraților, conducători de asociații culturale sau economice sînt închiși. Anul 1950 este de verificare: sînt denunțați profesorii îmburgheziți de la Universitatea din Cluj, artiștii prea marcați de ideologia burgheză din Școala Superioară de Arte Plastice și de Artă Dramatică... Mai multe reviste
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
raționează fără convingere și fără principii. Deliberează fără a lua nici o decizie și nu acționează decît pe jumătate, lăsînd restul în seama întîmplării. Reproșul pe care îl aduc psihologii mulțimilor este asemănător cu cel pe care i-l adresa Troțki social-democratului Kauțki: cînd devenim conștienți de relativitatea lucrurilor, nu mai avem curajul să aplicăm metodele forței și adăugăm noi nici pe acela de a înfrunta mulțimile. Rezultă că adesea democrații netezesc calea unui tiran, cer un Cesar eliberator, pregătesc opresiunea drept
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
maselor în fața individului, așa cum copiii se supun tatălui. Cînd va veni o astfel de zi, problemele cetății contemporane vor fi rezolvate. Să rezumăm în cîteva cuvinte trama argumentului nostru. Mulțimile răstoarnă bazele democrației stabilite de burghezii liberali și reluate de social-democrați. Aceștia din urmă ar dori să guverneze prin intermediul unei elite alese prin sufragiu universal. Politica lor, determinată de realități tehnice și economice, refuză să vadă și realitățile psihologice, așa încît se condamnă la o permanentă slăbiciune, căci tocmai acestea din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îndeplinit diverse munci pentru a-și putea plăti taxele școlare. În 1920 e angajat corector la „Anuarul economic al României”, și peste un an va conduce librăria socialistă „Casa Poporului” de pe strada Brezoianu, loc de întâlnire al militanților socialiști și social-democrați. Aderă la Uniunea Tineretului Socialist, al cărei președinte devine (1924-1926). Între 1923 și 1926 activează în gruparea studențească de stânga care edita publicațiile „Ideea universitară”, „Cultura nouă”, „Viața universitară” și, o anume perioadă, „Scânteia”. Debutează în 1922, cu articole în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
o mare problemă a acestei formulări este că ia ca atare procesele de globalizare influențate politic și economic, care subminează formele politice tradiționale, și nu reușește să conceapă ideea de a se împotrivi globalizării, nu cu scopul (cum ar dori social-democrați precum Hirst și Thompson 1996, sau Weiss 1998) să revitalizeze statul națiune, ci spre a face posibilă o mai profundă descentralizare a vieții politice. "Rețelele" societății civile globale în viziunea lui Wapner și a lui Lipschutz ar putea reprezenta o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sunt diminuate prin faptul că unul din elementele cheie legătura directă dintre electorat și partid este comună practic tuturor organizațiilor. Astfel, cel puțin aparent, nu pare să aibă o importanță prea mare dacă proporția membrilor este mai mare în rândul social-democraților din Suedia sau Austria decât în rândul celor din Germania sau Franța (Bartolini, 1983: 139-75); în general vorbind, elaborarea politicilor pare să fie în toate situațiile puternic constrânsă de nevoia de a fi atractiv pentru electorat, reținând în același timp
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cooperative și alte asociații dependente ce susțineau Partidul Comunist Italian. Mai răspândite decât macro-diferențele ideologice sunt micro-diferențele. Acestea se pot referi uneori la anumite teme politice, deși sunt relativ mici în comparație cu diferențele ideologice între alte partide. Diferențele între socialiștii sau social-democrații de stânga și unele partide "de centru", spre exemplu cele creștin-democrate, nu sunt sau nu mai sunt foarte clare (Irving, 1979). Unele partide conservatoare precum cel britanic condus de Thatcher s-au deplasat către dreapta în anii '80, în special
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
împreună deopotrivă, ideea prea fragilă a federației eu-ropene. Mai mult, nimeni nu se gîndea în 1918 să includă în Societatea Națiunilor o asociație europeană. Începînd din 1945 însă, dinspre partidele socialiste și democrat-creștine începe să se simtă un suflu european. Social-democrații, al căror internaționalism oficial este exsanguu, au conservat o oarecare ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
apoi cu destulă abilitate de partidul comunist. Ne putem închipui o altă evoluție dacă Iuliu Maniu, șeful Partidului Național Țărănesc, nu refuza să-și asume formarea guvernului după 23 august 1944. Aliați cu partidele istorice într-un bloc, comuniștii și social-democrații s-au constituit apoi într-un Front Național Democratic, care a alimentat multă vreme criza politică (episoadele Sănătescu-Rădescu) și a dus în cele din urmă la instaurarea unui guvern procomunist condus de P. Groza, guvern care a întreprins îndată și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului conservator al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania, ideea (mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși Etzioni, pe când creștin-democrații au apreciat ceea ce credeau a fi proiectul conservator al comunității tradiționale, cu o familie tradițională în care femeia stă în continuare acasă, ca mamă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberată și de îmbătrânirea inevitabilă a reprezentanților partidelor istorice, de neîncrederea invidioasă față de emigrați, imaginea și mai ales legitimitatea partidelor tradiționale ("burgheze", în vocabularul stereotip comunist, chiar atunci când era vorba de social-democrați) erau foarte îndoielnice la începutul acestui an 1990. Cu rare excepții, primii lor aderenți erau mai ales foști militanți ai acestor partide și descendenți ai acestora, persecutați de comuniști și ținuți cât mai departe de spațiul public; să mai amintesc
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a mișcării muncitorești - greva generală din 1920, la care au participat "peste 200.000 de lucrători" (p. Roller, 1952, pp. 549, 551). În ciuda faptului că greva generală a fost o demonstrație a forței clasei muncitoare, aceasta a eșuat datorită "trădătorilor social-democrați" care au tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la vîrf, președintele von Hindenburg acceptă demisia lui von Schleicher, cancelarul de atunci, și aprobă propunerea ex-cancelarului von Papen de a-l numi în fruntea guvernului pe Hitler. Luni, 30 ianuarie 1933, către ora 11 a dimineții, Hitler depune jurămîntul. Social-democrații sunt uluiți: pentru ei, era imposibil ca von Hindenberg să-l numească pe Hitler cancelar. E o răsturnare de situație incredibilă, imprevizibilă. Bătrînul mareșal nu refuzase oare, de două ori, să-l numească în fruntea guvernului pe Hitler atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
S-a evidențiat ascensiunea grupărilor de dreapta (mai puțin cele clasice și mai mult cele de extremă) și un ușor recul al eșecului stângii, cu excepția grupului Verzilor europeni. România nu se înscrie în această tendință europeană, fiind o excepție, deoarece social-democrații au câștigat alegerile, ceea ce a făcut ca în cadrul PSE delegația socialistă română să fie a cincea delegație națională după numărul de voturi. Merită evidențiat faptul că, la fel ca în majoritatea statelor recent intrate în Uniune, în România mișcarea politică
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
unității germane și se pronunța pentru un regim parlamentar, laic, care să mențină liber-schimbul, favorabil industriei și comerțului. Opoziția se exprima prin alte partide, precum: Partidul de Centru (Zentrum), care grupa catolicii, ostili oricărei centralizări într-o țară majoritar protestantă; social-democrații, care făceau progrese rapide odată cu creșterea numărului muncitorilor; partide protestatare, în regiunile anexate (Polonia, Alsacia și Lorena etc.). Pentru continuarea dublei sale politici, Bismarck se va sprijini pe o majoritate care grupează conservatorii și Zentrum. Puțin interesat de doctrine, Bismarck
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al II-lea era necesară. La 9 noiembrie 1918, în localitatea Spa, împăratul a abdicat, fugind, cu sprijinul armatei, în Olanda 507. În aceeași zi, Germania era proclamată republică. La Berlin izbucnise insurecția generală, iar cancelariatul a fost preluat de social-democratul Ebert 508. Germania semna capitularea la Compiègne, în ziua de 11 noiembrie 1918509. 5. Nori grei deasupra Germaniei. Conferința de Pace de la Paris (1919) Războiul s-a încheiat, iar pierderile au fost imense și neimaginabile. Peste 8 milioane morți, 6
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pentru Adunarea constituantă 582. Cele trei partide dețineau împreună o majoritate de trei pătrimi pentru "coaliția din Weimar". Acestea au votat o nouă Constituție, iar la 11 februarie 1919, în același mic oraș Weimar din Thuringia, Adunarea constituantă dominată de social-democrați (37,9%) proclama Republica și alegea primul președinte, în persoana lui F. Ebert. Două zile mai târziu a fost format și cabinetul de coaliție, condus de Scheidemann 583. După ce condițiile păcii de la Versailles au fost făcute publice, la începutul verii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1919584, Germania se va numi Reich, organul legislativ fiind Reichstag-ul (ales pentru o perioadă de patru ani prin vot universal). În fruntea Reich-ului se afla președintele, ales prin vot direct pentru o perioadă de șapte ani. Puterea a revenit social-democraților. Majoritatea acestora se distanțaseră de mult timp de concepțiile revoluționare originare, asumându-și misiunea organizării tranziției de la vechile la noile instituții. Ea nu va aduce atingere proprietății private industriale și agricole, în schimb va declanșa o acțiune de epurare în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]