3,862 matches
-
a nu se face distincție, în practica cotidiană, între partidul socialist belgian și partidele burgheze este greșită [și că] (...) comitetul central nu a fost destul de atent la curentele care creșteau în sînul partidului socialist belgian împotriva politicii nefaste a șefilor socialiști de dreapta 28. În practică, aceasta va fi deschisă multor interpretări. În fața imobilismului care lovește partidul, este convocat un congres, în octombrie 1954, la periferia orașului Bruxelles. Dacă la tribună, opozanții denunță fracționarismul și cultul personalității secretarului general...belgian, Stalin
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1954, comuniștii francezi votaseră, pentru prima oară din 1947, învestitura unui guvern sub conducerea lui Pierre Mendès France, în speranța reglării chestiunii Indochinei. Totuși, acesta a refuzat voturile comuniste. În plus, ei s-au regăsit alături de gaulliști și de anumiți socialiști în respingerea CED. Începînd din 1956, problema Algeriei ocupă primul loc în actualitatea franceză. PCF condamnă 'recurgerea la acte individuale', adică la terorism și la represiune; el cere să fie recunoscut 'bunul fundament al revendicărilor de libertate ale poporului algerian
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
arată neputința în fața comitetului de salvare publică, instalat de către generalii francezi la Alger. PCF vorbește despre o lovitură de stat fascistă. El este singurul partid care nu a votat învestitura și nici deplinele puteri pentru o perioadă de șase luni. Socialiștii sînt împărțiți în privința acestor două voturi. A patra Republică și-a trăit traiul. De Gaulle supune unui referendum proiectul său constituțional, care acordă președintelui Republicii o putere considerabilă. Doar PCF și cîțiva intelectuali de stînga se opun, dar degeaba. Pe
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Dar va trebui să aibă răbdare pînă la congresul democrației creștine din ianuarie 1962, care se încheie cu realizarea unei alianțe în sînul democrației-creștine între stînga condusă de Fanfani și centrul condus de către Aldo Moro, pentru ca perspectiva unei alianțe cu socialiștii să capete consistență. După alegerile legislative din aprilie 1963, în care democrat-creștinii scad de la 42,4% la 38,3% și PSI de la 14,2% la 13,8%, Aldo Moro formează o coaliție DC-PSI. Participarea socialiștilor la guvernare favorizează apariția unui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pentru ca perspectiva unei alianțe cu socialiștii să capete consistență. După alegerile legislative din aprilie 1963, în care democrat-creștinii scad de la 42,4% la 38,3% și PSI de la 14,2% la 13,8%, Aldo Moro formează o coaliție DC-PSI. Participarea socialiștilor la guvernare favorizează apariția unui dublu fenomen: • O sciziune în sînul PSI ce antrenează formarea, în ianuarie 1964, a partidului socialist de unitate proletară (PSIUP), ce reunește în principal conducătorii sindicali, printre care Vittorio Foa, secretarul puternicei federații a muncitorilor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partidului într-o perioadă dificilă. În realitate, în urma decesului lui Thorez, PCF își regăsește inițiativa. Waldeck Rochet, succesorul său, începe o politică de deschidere prudentă a partidului. Cu ocazia organizării primelor alegeri prezidențiale, cu sufragiu universal, în 1965, PCF și socialiștii francezi sărbătoresc evenimentul. SFIO a cunoscut o adevărată prăbușire după 1958 și o parte din aderenții săi l-au părăsit pentru a forma partidul socialist autonom, apoi partidul socialist unificat, în timp ce alții sînt încă indeciși. În fața scadenței prezidențiale, două strategii
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o parte din aderenții săi l-au părăsit pentru a forma partidul socialist autonom, apoi partidul socialist unificat, în timp ce alții sînt încă indeciși. În fața scadenței prezidențiale, două strategii sînt avute în vedere de către reprezentanții necomuniști ai stîngii: o alianță a socialiștilor și a formațiunilor centriste sau o coaliție socialistă-comunistă. Gaston Defferre reprezentînd prima opțiune, eșuează în tentativele sale de constituire a unei federații muncitorești. François Mitterrand, care nu este membru SFIO, o alege pe a doua. El pune pe picioare o
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Moscova făcuse din lupta împotriva influenței americane asupra țărilor din Europa occidentală una dintre prioritățile partidelor comuniste. În timpul reuniunii constitutive a Kominform-ului, Jdanov precizase această datorie: Din moment ce marea parte a conducătorilor partidelor socialiste (în special cel muncitoresc englez și cel socialist francez) se comportă ca niște agenți ai cercurilor imperialiste ale Statelor Unite, partidelor comuniste le revine rolul istoric de a se așeza în fruntea rezistenței la planul american de aservire a Europei și de a demasca în mod hotărît pe toți
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de refuzare a aderării britanice și de respingere a alegerii adunării europene prin sufragiu universal. CEE reprezintă una dintre dificultățile majore în negocierea platformei comune cu FGDS în 1965 și mai tîrziu în negocierea programului comun. Totuși, în ciuda dezacordurilor dintre socialiști și comuniști, PCF accepta explicit în declarația comună din 16 martie 1968 că exista un acord asupra faptului că Piața Comună care este astăzi o realitate este dominată de carteluri, trusturi și grupuri de presiune internaționale; trebuie să i se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
împlinirea și recunoașterea unei îndelungate evoluții începute cu zece ani mai devreme. Textul semnat este destul de apropiat de propunerile de reformă economică ale partidului comunist, chiar dacă acesta face concesii privind naționalizările, pactul atlantic și CEE. Dar intențiile ascunse nu lipsesc. Socialiștii vizează marginalizarea comuniștilor, acoperind în mare măsură spațiul politic de stînga. PCF-ul contează pe orientarea de stînga a electoratului socialist. Așa cum amintește Roger Martelli, semnarea programului comun trebuia, credeau atunci comuniștii, să declanșeze o dinamică mobilizatoare care să radicalizeze
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cu încetul mișcarea socială și să întărească formele conștiinței de clasă 2. În plus, comuniștii sperau să-și mărească audiența fiind sau prezentîndu-se drept motorul unificării. În același timp, conducerea comunistă confundă PS condus de François Mitterrand și bătrînul SFIO. Socialiștii francezi au asimilat lecțiile mișcărilor din 1968. Ei s-au deschis unor oameni noi, veniți din direcții nesocialiste, și se identifică intereselor păturilor sociale aflate în plină afirmare, cea a studenților și a funcționarilor. De altfel, după întrunirile socialiste și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care nu va mai reuși să iasă. În timp ce stînga se află la porțile puterii, grație unei dinamici al cărei motor a fost, PCF înregistrează eșecuri repetate. Liderii săi sînt obligați să se întrebe: și dacă de uniune nu profită decît socialiștii? Cu toate acestea, nu există o altă linie posibilă, în afară de replierea exclusivă. PCF-ul înăsprește tonul, reafirmîndu-și identitatea revoluționară și se delimitează de socialiști, evidențiind înainte de toate ceea ce îi separă, chiar dacă trebuie să țină cont și de baza foarte unitară
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
eșecuri repetate. Liderii săi sînt obligați să se întrebe: și dacă de uniune nu profită decît socialiștii? Cu toate acestea, nu există o altă linie posibilă, în afară de replierea exclusivă. PCF-ul înăsprește tonul, reafirmîndu-și identitatea revoluționară și se delimitează de socialiști, evidențiind înainte de toate ceea ce îi separă, chiar dacă trebuie să țină cont și de baza foarte unitară. În același timp, biroul politic și comitetul central se delimitează de Uniunea Sovietică și condamnă în mai multe rînduri violarea drepturilor omului în Est
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ale clasei muncitoare, slăbind rețelele obișnuite ale PCF-ului. Stînga sindicală și politică rămîne prost pregătită și fără răspuns în fața rapidității și brutalității crizei. Pe deasupra, conducerea nu reușește să găsească răspunsuri la contradicțiile care apar din ce în ce mai deschis față de alianța cu socialiștii. Aceasta va deveni, din acest moment, fragilă. Grija de a restabili raporturile de forță în sînul uniunii devine repede un scop în sine pentru o conducere descumpănită de schimbarea climatului politic și economic de la sfîrșitul anilor '70. Compromisul istoric Dacă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
să-și piardă identitatea sa marxist-leninistă. Lovitura de grație pentru Larsen vine de la Moscova care critică prin intermediul "Pravdei" deschiderea spre stînga a partidului. Congresul național din 1975 ratifică linia ortodoxă. Larsen părăsește partidul pentru a se alătura noii formațiuni politice, socialiștii de stînga (SV). Partidul comunist, după această scurtă deschidere, se întoarce la supunerea sa tradițională față de politica sovietică. Comuniștii suedezi (VKP), care-și schimbaseră numele în 1967, confirmă că nu este vorba numai despre o renovare de fațadă, din moment ce instanțele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din 1977 pun în mod direct problema venirii la putere a stîngii. Agravarea situației economice face necesară reactualizarea programului comun. Comuniștii speră astfel să evite orice derivă de dreapta a PS-ului, derivă pe care o percep din ce în ce mai puternică. Pentru socialiști, cu cîteva luni înainte de alegerile legislative din 1978, obiectivul este de a cuceri electoratul de centru, care determină rezultatele finale. Cele două logici sînt prea puțin compatibile. În septembrie 1977, are loc eșecul și sfîrșitul uniunii stîngii. După cum amintește Roger
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dintre ele, nu scapă acestei crize cu forme multiple. În primul rînd, criza stategică. După eșecul compromisului istoric, el se regăsește fără o linie politică clară. Alternativa democratică în manieră democrat-creștină, propusă de către comuniști PSI-ului nu este deloc credibilă. Socialiștii cîștigă în influență și se bazează pe constituirea unei a treia forțe între democrația-creștină și PCI. Bettino Craxi respinge deci ofertele de colaborare cu comuniștii. În fața acestui refuz, conducerea nu reușește să-și înnoiască opțiunile politice și navighează, o perioadă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
spanioli a continuat. Au loc contacte în toate părțile cu numeroși decepționați de gestionarea socialistă. În sfîrșit, sindicatul comunist, Comisiile Muncitorești (CCOO) deși străbătute și ele de numeroase curente rezistă mai bine și devin chiar una dintre singurele contra-puteri în fața socialiștilor. Viitorul comuniștilor spanioli se va construi plecînd de la aceste elemente diferite. Criza și prăbușirea PCF Ca urmare a eșecului uniunii stîngii, PCF se trezește confruntat cu problemele inserției sale în societate și în viața politică franceză. Izolat pe plan intern
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un milion și jumătate de voturi în plus față de Valéry Giscard d'Estaing. Alegerile legislative din iunie 1981 confirmă scorul slab al comuniștilor care obțin 16,2%. Pe 23 iunie 1981, este semnat un acord de guvernare între comuniști și socialiști pe baza programului lui Mitterrand. Pentru prima dată din 1947, miniștrii comuniști participă la guvernare. PCF-ul se trezește deci într-o situație total paradoxală. Mare învins al alegerilor, el ia totuși parte la coaliția guvernamentală. Pînă în rîndul celor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
unitară și de climatul de euforie ce urmează victoriei stîngii de la 10 mai. Participarea guvernamentală poate ajuta la ascunderea sau la atenuarea înfrîngerii. PCF-ul, care a contribuit de asemenea la victorie, nu vrea să lase fructul marilor reforme doar socialiștilor. Aceștia, de partea lor, ușurează negocierile, preferînd să aibă PCF-ul și mai ales CGT-ul de partea lor. Cînd în 1982 guvernul este constrîns să opereze o abatere de la rigoare și să practice o politică de austeritate, PCF aprobă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
este sancționată, PCF cade la 11,3%, adică la nivelul anului ...1928! O undă de șoc zguduie partidul în urma rezultatului electoral și a sărăciei explicațiilor conducerii, care continuă să nu-și asume nici o responsabilitate în fața situației, aruncînd înfrîngerea pe umerii socialiștilor. La comitetul central, pe 26 și 27 iunie 1984, Georges Marchais trebuie să facă față unui val de intervenții critice. Biroul politic este atacat, așa cum nu fusese niciodată pînă atunci. Contestatarii cred în deschiderea în curînd a discuției. Dar ei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Această presiune obligă conducerea la o oarecare deschidere politică în noul său program politic. Acesta rămîne totuși unul dintre cele mai marcate de tradiția marxist-leninistă. Timida deschidere este simbolizată în decembrie 1989 prin depunerea și victoria unei liste comune cu socialiștii pentru primăria din Lisabona. Comuniștii acceptă susținerea unui candidat socialist în fruntea listei. Apoi, al XIII-lea Congres, în mai 1990, îl numește pe Carlos Carvalhas drept secretar general adjunct. El este cel care ar trebui să fie chemat să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
numeroase mișcări verzi. Stînga elenă regrupează comuniști, ecologiști, dizidenți ai PASOK și independenți. Tentativele reformelor socialiste din URSS, voința conducerii KKE de a ieși din izolarea sa, sistemul electoral grec, corupția generalizată care afectează aparatul conducător al PASOK, necesitatea, în fața socialiștilor și a dreptei, de a constitui un al treilea pol, ușurează mult relațiile dintre stînga elenă și KKE. Acesta nu admisese niciodată existența și prezența unui alt partid care să-și revendice comunismul. Dialogul dintre aceste două forțe și cel
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la nivelul anului 1968; la alegerile administrative parțiale, nu mai obține decît 22%. Distanța față de PSI se reduce la patru procente, în timp ce cu cinci ani mai devreme, voturile acordate PCI-ului erau de trei ori mai numeroase decît cele ale socialiștilor italieni. Unii văd deja ieșirea pe tușă a PCI, primul partid al stîngii, după imaginea evoluției din Franța din anii '70. Numărul de aderenți reflectă de asemenea criza. El a scăzut de la 1,8 milioane în 1977, la 1,4
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
al Partidelor Comuniste PCB Partidul Comunist din Belgia PCE Partidul Comunist Spaniol PCF Partidul Comunist Francez PCI Partidul Comunist Italian PCL Partidul Comunist Luxemburgez PCP Partidul Comunist Portughez PCUS Partidul Comunist din Uniunea Sovietică POB Partidul Muncitoresc Belgian PSI Partidul Socialist Italian PSOE Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol SED Partidul Socialist Unificat (fosta RDG) SFIO Partidul Socialist-Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești SPD Partidul Social-Democrat German TUC Confederația Sindicatelor Britanice USPD Partidul Social-Democrat Independent German NOTE La originile comunismului occidental 1 Henri De
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]