12,660 matches
-
a cercetat problemele fundamentale ce au preocupat viața României interbelice și care a contribuit, simultan, la promovarea legăturilor culturale cu străinătatea, îndeosebi a solidarității europene, atât de necesară atunci, ca și astăzi. Pe marginea celor prezentate până acum, rezultă că sociologia românească din epocă a acordat spațiu larg și a mobilizat energii semnificative pentru diagnosticarea fenomenelor și proceselor dezvoltării sociale, devenind ea însăși parte a proceselor schimbării sociale. Sociologii vremii și ceilalți specialiști, care au adoptat punctul de vedere sociologic în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fără a apela neapărat la instituții de furnizare centralizată sau folosind mecanismele pieței. Caracterul problematic al participării și miza ei au stimulat mai multe direcții de abordare teoretică și cercetare, de regăsit mai ales în dezbaterile privind participarea politică, în sociologia mișcărilor sociale și în sociologia dezvoltării sociale. Studii empirice dedicate acțiunii colective au atenuat pesimismul indus de Olson și Hardin, arătând că rate mult mai înalte de participare decât cele presupuse de modelele convenționale pot fi atinse în funcție de intervenția unor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
instituții de furnizare centralizată sau folosind mecanismele pieței. Caracterul problematic al participării și miza ei au stimulat mai multe direcții de abordare teoretică și cercetare, de regăsit mai ales în dezbaterile privind participarea politică, în sociologia mișcărilor sociale și în sociologia dezvoltării sociale. Studii empirice dedicate acțiunii colective au atenuat pesimismul indus de Olson și Hardin, arătând că rate mult mai înalte de participare decât cele presupuse de modelele convenționale pot fi atinse în funcție de intervenția unor factori sau contexte specifice precum
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în legile de planificare, în planurile de amenajare și măsurile specifice. Există și teoreticieni sceptici care afirmă că p.t. este o disciplină a cărei identitate nu este pe deplin conturată. Klaus Kunzmann (2002) prezintă toate domeniile implicate în planificare (arhitectură, sociologie, ecologie, economie, științe politice, științe juridice, utilizarea terenurilor, urbanism), orbitând în jurul nucleului neconturat al disciplinei („nucleul invizibil, indefinibil și aparent neesențial al p.t.”). Printre limitele p.t., în lucrările de specialitate sunt punctate: • Tendința p.t. de a apela la imagini în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
educație superioară în domeniu, oferite de instituțiile de învățământ superior, nu au un caracter interdisciplinar. Politici publice - Mihaela Lambru Domeniul de cercetare al politicilor publice (p.p.) reprezintă un domeniu hibrid, de graniță între mai multe discipline „clasice”, precum știința politică, sociologia, știința juridică sau economia. În ceea ce privește tehnicile și metodele de cercetare utilizate, acestea sunt împrumutate din diverse discipline sociale și adaptate nevoilor de instrumentar specifice analizei de p.p.. Pâna prin anii ’60 știința politică nu era interesată în mod special de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și a efortului social de soluționare a lor. Societățile se confruntă continuu cu probleme sociale specifice: delincvență, tensiuni și conflicte sociale, catastrofe naturale, criză economică. Soluționarea problemelor duce frecvent la perfecționarea sistemului. Analiza p.s. a reprezentat o preocupare constantă a sociologiei. Sociologia americană a fost tradițional centrată pe analiza p.s. ale societății americane. Nu întâmplător, unul dintre cele mai populare cursuri din universitățile americane este „Probleme sociale”. În formularea unei p.s. pot fi identificate 5 teme distincte: 1. identificarea p.s.: fenomen
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a efortului social de soluționare a lor. Societățile se confruntă continuu cu probleme sociale specifice: delincvență, tensiuni și conflicte sociale, catastrofe naturale, criză economică. Soluționarea problemelor duce frecvent la perfecționarea sistemului. Analiza p.s. a reprezentat o preocupare constantă a sociologiei. Sociologia americană a fost tradițional centrată pe analiza p.s. ale societății americane. Nu întâmplător, unul dintre cele mai populare cursuri din universitățile americane este „Probleme sociale”. În formularea unei p.s. pot fi identificate 5 teme distincte: 1. identificarea p.s.: fenomen/proces
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fie încă formulată ca o problemă, dar, la un moment dat, în anumite condiții, poluarea va deveni inevitabil formulată de către respectiva colectivitate ca problemă de soluționat. Ea este potențial o problemă care va deveni actual o problemă. Unul dintre obiectivele sociologiei este de a detecta problemele potențiale și de a identifica condițiile în care acestea vor deveni probleme actuale. Sau, chiar mai mult, să acționeze pentru conștientizarea respectivei probleme și stimularea voinței colective de a acționa. Ceea ce se numește „marketing social
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
necesară evaluarea eficacității/eficienței soluțiilor practicate. 4. Identificarea de noi soluții la problemele sociale. Analiza p.s. nu trebuie să se mărginească doar la identificarea și explicarea lor și a acțiunilor practicate de colectivitate. Este importantă și adoptarea unei orientări constructive. Sociologia trebuie să contribuie la producerea de noi soluții, la selectarea lor pe baza preevaluării acestora, la implementarea și corectarea lor. Creșterea capacității colectivităților de înțelegere a p.s. și de evaluare a soluțiilor adoptate reprezintă o contribuție majoră la creșterea capacității
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
modelul de tip sovietic la modelul de tip occidental. Pentru studiul acestui proces istoric a fost promovată o disciplină nouă, tranzitologia (vezi teorii asupra tranziției economice și politice de sistem, de la socialism la capitalism), ca domeniu de graniță între economie, sociologie și politologie. În sine, r. se referă doar la tranziția coordonată politic, adică la direcțiile de acțiune asumate de către stat prin decizii politice, care dau un nou curs politicilor publice dintr-un anumit domeniu. Actele de r. sunt cuprinse în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este aleatorie, ci mai degrabă urmează anumite reguli stricte: orașele divizându-se în zone și sectoare diferențiate atât din punct de vedere funcțional, cât și în ceea ce privește caracteristicile socio-culturale ale populației care o locuiește. Termenul de segregare a fost lansat în sociologie și utilizat în descrierea diviziunii spațiale a societății de către membrii Școlii din Chicago, teoreticieni ai ecologiei urbane (vezi structură urbană) cu o puternică orientare rasială (și etnică, specifică imigranților) caracteristică marilor orașe americane. Segregarea, conform teoriilor ecologice, este unul dintre
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
tratează s.u.. Primele trei teorii sunt strâns legate de teoria ecologiei umane clasice, formulată de membrii Școlii Sociologice din Chicago, ultima fiind un model legat de teoriile postmoderne și de aplicarea acestora în analiza s.u.. Prima școală de sociologie centrată pe studierea orașului a fost Școala Sociologică din Chicago, formată în anii 1920 sub îndrumarea lui Albion Small. Membrii marcanți ai Școlii din Chicago au fost Robert E. Park, Ernest W. Burgess, Roderick D. McKenzie, Luis Wirth, Harvey Zorbaugh
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
schimbările instituționale care fac subiectul analizelor instituționaliste, este necesară și o analiză propriu-zis sistemică a schimbării. Deși această interpretare rămâne în curs de elaborare, există, în momentul de față, o sumă de rezultate inițiale și sugestii în interiorul unor discipline precum sociologia economică, și analizele politice care țin seama și de mecanismele simbolice de constituire și exercitare a puterii. Aceste teorii pornesc de la o conceptualizare mai nuanțată a relației dintre agenți și mediul în care aceștia acționează, a procesului de inserare (embeddedness
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
legate de dimensiunea temporală a acestor procese și de delicatețea și dificultatea activităților de delegare a puterii. O viziune mai complexă asupra acestor transformări este oferită de diverse sugestii și implicații, ca și de analize concrete de caz, bazate pe sociologia economică și pe o înțelegere a politicului care include procese de reprezentare simbolică. Astfel, schimbările din țările foste comuniste din ECE au, deopotrivă, o dimensiune sistemică și una instituțională. Apariția piețelor și reinserarea statelor postcomuniste în economia mondială sunt însoțite
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sociale după model occidental (vezi reformă - România în perioada de tranziție). Studiul tranziției a fost promovat printr-o disciplină nouă, tranzitologia (vezi teorii asupra tranziției economice și politice de sistem, de la socialism la capitalism), ca domeniu de graniță între economie, sociologie și politologie. Tranzitologia nu poate fi redusă o tratare uniformă, ea cunoscând o largă varietate de abordări, conform diverselor curente teoretice din științele sociale, fie ele neoliberale, instituționaliste ori structuraliste. De asemenea, se pot distinge diferențe sensibile de abordare, din pricina
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
meritocrații, dar în decursul timpului selecția pe baza meritului personal tinde să devină modalitatea principală de selecție. În lucrarea sa, L’inegalite de chance, Raymond Boudon elaborează o teorie explicativă a inegalității șanselor școlare. Provocarea pe care Boudon o lansează sociologiei educației este aceea de a elabora o teorie care să pună în relație inegalitatea oportunităților educaționale cu inegalitatea oportunităților sociale. Boudon definește inegalitatea oportunităților educaționale ca „diferențele în nivelul de educație dobândit care se datorează originii sociale” (Boudon, 1973, p.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
timpului, inegalitatea oportunităților sociale are tendința de a rămâne constantă. Altfel spus, structurile sociale au un grad ridicat de stabilitate, iar schimbarea sistemelor educaționale în sensul creșterii oportunităților educaționale nu modifică în manieră sesizabilă stratificarea socială. Ca reprezentant al noii sociologii a educației, Boudon adoptă o poziție pesimistă în ceea ce privește considerarea sistemului școlar ca principal mijloc de realizare a unei politici de egalitate socială. El crede că școala trebuie să continue politica de egalizare a șanselor școlare, deși se îndoiește că o
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
exemplu, că un Robert Keohane nu se preocupase și înainte de efectele instituțiilor internaționale. Noul instituționalism oferă însă un cadru legitim și influent din punct de vedere științific pentru configurarea unei agende de cercetare coerente. Influențele marcante venite dinspre teoria economică, sociologie și alte discipline fac ca noul instituționalism să contribuie la integrarea mai accentuată a științei politice în spațiul științelor sociale. În relațiile internaționale, neoliberalii au găsit în această perspectivă un sprijin extrem de util pentru eforturile lor de extindere a sferei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale, precum și alți factori care formează mediul internațional (Levy, 2003, p. 4). Nivel individual O analiză sumară a teoriilor la nivelul individual va reliefa faptul că explicațiile cu privire la cauzele războiului derivă din cercetările efectuate în biologie, psihologie, psihiatrie, antropologie și sociologie. Inițial, cercetările în acest domeniu s-au axat pe studiul naturii umane, în încercarea de a explica latura agresivă a acesteia și a face legătura cu conflicte internaționale (Montagu, 1976, pp. 258-259). Prin urmare, într-o serie de lucrări cu privire la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
REVISTA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ editată de Catedra de Asistență Socială și Psihologie Socială, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, sub egida Reprezentanței UNICEF în România, în colaborare cu Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei Director: Prof. univ. dr. Elena Zamfir Colegiul director: Colegiul director: Pierre Poupard Șef al Reprezentanței UNICEF în România Prof. dr.
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
București, sub egida Reprezentanței UNICEF în România, în colaborare cu Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei Director: Prof. univ. dr. Elena Zamfir Colegiul director: Colegiul director: Pierre Poupard Șef al Reprezentanței UNICEF în România Prof. dr. Cătălin Zamfir Decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București Prof. dr. Pavel Abraham Universitatea din București Dumitru Călinoiu Director General, Direcția Generală Politici Asistență Socială din Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei Dorinica Ioan Director, Institutul Național de Criminologie Emilian Stănișor Director adj., Institutul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Politici Asistență Socială din Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei Dorinica Ioan Director, Institutul Național de Criminologie Emilian Stănișor Director adj., Institutul Național de Criminologie Prof. dr. Ioan Mihăilescu Președintele Institutului Social Român Prof. dr. Ilie Bădescu Președintele Asociației Române de Sociologie Prof. dr. Viorel Prelici Universitatea de Vest Timișoara Prof. dr. Floare Chipea Universitatea de Stat din Oradea Prof. dr. Maria Roth Universitatea “BabeșBolyai” Cluj Gelu Duminică Director Executiv, Agenția “Împreună” Prof. dr. Maria Bulgaru Universitatea de Stat din Chișinău Jana
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
care guvernează procesul formării și acțiunea practică a asistentului social. Poate datorită acestui fapt, asistența socială și-a conturat cu greu domeniul său propriu de activități și a fost adesea marginalizată în raport cu alte profesii apropiate cu care interfera și colabora: sociologia, psihologia socială, medicina (psihoterapia, psihopatologia, medicina socială), psihopedagogia specială, dreptul în protecția și asistența socială, economia etc.). Granițele care despărțeau asistența socială de aceste profesii erau foarte fragile, mobile. Adesea, în procesul cooperării dintre asistența socială și domenii apropiate ei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
ridicat problema ponderii pe care trebuie să o aibă științele sociale și umane în profilul specialistului din asistență socială. Cu unele mici abateri de la standardele generale ale formării asistentului social în favoarea unui domeniu social sau altul, susținerea psihologiei sociale, a sociologiei, a politicilor sociale, a psihologiei, a pedagogiei, a antropologiei culturale, a dezvoltării umane, a teoriei managementului, a medicinei cu specializări necesare (precum psihopatologia și psihoterapia, medicina socială, sănătatea mentală), a legislației sociale, a economiei etc. s-a regăsit în curricula
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
precise cu funcții de prevenție, intervenție și recuperare a persoanelor în dificultate. În această perspectivă de abordare a omului și a problemelor sale de viață, vor deveni fundamente de bază pentru asistența socială domenii științifice aplicative precum psihologia socială și sociologia, antropologia și lingvistica, psihologia și pedagogia, politicile sociale și politologia, cultura organizațiilor și managementul, medicina și anatomia, filosofia și etica, dreptul și economia etc. Având în vedere complexitatea problemelor sociale și a impactului lor asupra bunăstării persoanelor/grupurilor/comunităților, asistența
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]